tag:blogger.com,1999:blog-32127929628823271122024-03-14T10:15:11.716+02:00A Treia Forţă. România profundăÎn slujba Adevărului, Persoanei şi NeamuluiAlexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.comBlogger399125tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-1287641842656098362016-08-23T20:06:00.001+03:002016-08-25T21:23:51.179+03:00Povestea unei vegetariene crudivore şi a unei cooperative de succes<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i style="text-align: justify;"><br /></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-0S_UyK6DSq8/V7yBI0xVYGI/AAAAAAAABa4/S3bAEK_80aAwz62X_K3Isn8ECrwKkabZwCEw/s1600/rawfullyorganic.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://2.bp.blogspot.com/-0S_UyK6DSq8/V7yBI0xVYGI/AAAAAAAABa4/S3bAEK_80aAwz62X_K3Isn8ECrwKkabZwCEw/s400/rawfullyorganic.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i style="text-align: justify;"><br /></i></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<i style="text-align: justify;">Kristina Carrillo-Bucaran, cunoscută
în mediul virtual ca FullyRawKristina este una dintre celebrităţile
Instagram-ului, cu 850.000 de adepţi, şi ale YouTube-ului, cu un număr de 750.000
de abonaţi. Este specializată în hrana vie şi în stilul de viaţă crudivor. A
studiat la două universităţi de prestigiu, Vanderbilt şi Rice University, cea
de-a doua absolvind-o printre primii 5%, cu diplomă în Kinesiologie şi multiple
specializari în Health Science, Hrană Vie şi Post. </i><i style="text-align: justify;"><span lang="FR">Este
de loc din oraşul Houston, unde a înfiinţat cea mai mare cooperativă de
distribuţie de produse biologice din SUA. </span></i><i style="text-align: justify;"><span lang="EN-GB">Kristina este
considerată o pionieră a mişcării cooperatiste din domeniul legumelor şi
fructelor cultivate biologic. Povestea ei poate servi drept model de inspiraţie
pentru mulţi români care îşi doresc să înfiinţeze o cooperativă şi nu ştiu de
unde să înceapă. Kristina este de asemeni un exemplu de perseverenţă şi
abnegaţie faţă de comunitatea locală, o tânără dedicată unui stil de viaţă
sănătos care nu poate decât să ne facă mai buni sufleteşte şi mai viguroşi la
trup.</span></i></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<i><span lang="EN-GB"><br /></span></i>
<i><span lang="EN-GB">http://www.fullyraw.com/about/<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Când eram studentă, în
timpul vacanţelor de vară am lucrat ca stagiară la doctorul Douglas Graham din
Seattle, în clinica sa de tratamente prin post şi hrană vie. Tot în perioada
studenţiei mele, am făcut un stadiu în Costa Rica unde, în week-end-uri, mă
plimbam pe plajă şi mâncam cele mai grozave fructe din lume. Mă bucuram de
independenţa mea, de rădăcinile mele hispanice şi de sănătatea mea perfectă.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Când am revenit la
Houston, la universitatea Rice, m-am alăturat altor 12 studenţi şi am organizat
o piaţă ţărănească în parcarea din campusul universitar, deschisă marţea după-amiaza.
La început au venit doar câţiva fermieri, dar nici nu era nevoie de mai mult.
M-am apropiat de unii dintre aceşti fermieri, care au devenit pentru mine ca o
familie, mai ales de familia Gundermann. Joan Gundermann îşi vindea produsele
ajutată de copiii ei, care erau de vârsta mea. Nu a durat mult şi am început
să-mi petrec sfârşitul de săptămână la ferma lor; culegeam fructe, îmi plăcea
ceea ce făceam, bucurându-mă că sunt parte dintr-o familie extinsă.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Familia Gundermann creştea
mai ales vegetale şi piersici. Întrucât majoritatea caloriilor mele proveneau
din fructe, trebuia să cumpăr de la supermarket lădiţe întregi cu produse. Mă
costa foarte mult. Iată de ce m-am hotărât să încerc să înfiinţez un club de
achiziţionare a legumelor şi fructelor proaspete, crescute ecologic. Eu şi
prietenii mei apropiaţi puteam astfel să ne permitem legume şi fructe ecologice
la preţuri de en gros. Prin prietenul unui prieten de-al meu am obţinut numărul
de telefon al unui angrosist de fructe şi legume bio din Houston. După multe
discuţii şi rugăminţi, l-am făcut să accepte furnizarea săptămânală, acasă la
mine, a cel puţin 40 de lădiţe cu produse. Desigur, nici prin cap nu-mi trecea în
ce mă băgasem. Vă rog să vă imaginaţi situaţia: o lădiţă cu banane cântărea 18
kg, o lădiţă cu salată conţinea douăzeci de căpăţâni, iar o lădiţă de mere cam
100 de fructe. Mă angajasem să vând 40 de lădiţe pe săptămână şi mă puteam bizui
doar pe doi sau trei cunoscuţi de-ai mei. Drept urmare am apelat la mai multă
lume, reuşind să obţin sprijinul a 12 persoane pentru prima mea comandă. Îmi
amintesc acea zi. După plecarea camionului care a adus marfa, mă aflam cu lădiţele
stivuite până în tavan în sufrageria mamei mele.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Când au văzut vecinii
camionul, au scos capul pe fereastră şi unii chiar au venit la mine să mă întrebe
ce se întâmplă. Le-am explicat că tocmai înfiinţasem în garajul meu o
cooperativă de distribuţie de legume şi fructe şi că voiam să implic în această
întreprindere cât mai mulţi vecini posibil. Săptămâna următoare 40 de persoane
au venit să-şi ridice marfa din garajul meu şi nici nu m-am dezmeticit bine că
numărul membrilor cooperativei ajunsese la 100 de persoane pe care le
aprovizionam săptămânal.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Mă străduiam să împac şcoala
cu administrarea cooperativei, pe care noi am numit-o Rawfully Organic. Eram
pasionată de această activitate colaterală. După câteva luni, am fost daţi afară
din garajul meu fiindcă maşinile nu mai puteau circula pe străzile lăturalnice
în zilele în care funcţiona cooperativa. Asociaţia de cartier ne-a găsit însă o
parcare unde să ne desfăşurăm activitatea. Aveam acum 300 de familii care săptămânal
îşi luau de la noi legumele şi fructele, iar supermarketul de la câteva străzi
depărtare a început să se plângă că-i furăm clienţii.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cel mai frumos aspect al
cooperativei noastre este implicarea comunităţii. În zilele de livrare,
voluntarii ajută la sortarea lădiţelor cu produse şi toată lumea e animată de
dorinţa de a avea la dispoziţie produse sănătoase la un preţ convenabil. Relaţiile
cu membrii cooperatori mi-au schimbat viaţa. După şapte ani de activitate a
cooperativei, continuăm să ne simţim ca o familie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Nu a durat mult şi am dat
sfară-n ţară că Rawfully Organic are nevoie de un depozit propriu. Am primit
oferte de la oameni din întreg oraşul, care voiau cooperativa în comunitatea
lor. Am avut ocazia să aleg între mai multe amplasamente. Am primit atâta
ajutor de la voluntari încât în câţiva ani am reuşit să creştem de la o piaţă
pe săptămână, deservind câteva sute de familii, la trei pieţe pe săptămână şi
la 15.000 de membri înregistraţi. Astăzi, cooperativa continuă să funcţioneze
de trei ori pe săptămână, deservind trei comunităţi locale diferite. Acum avem însă
cu mult mai multe familii pe care le aprovizionăm săptămânal şi mii de
voluntari implicaţi. Suntem binecuvântaţi că avem o atât de inimoasă comunitate
care sprijină fermierii locali şi pe distribuitorii care ne furnizează produse
bio de cea mai bună calitate la preţuri convenabile.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Sunt încă extrem de
apropiată de familia Gundermann. Îi simt ca pe ai mei şi chiar le-am botezat
unul dintre copiii care s-au născut în ultimul timp în familie. Când am pornit cooperativa
Rawfully Organic, ei aveau 50 de acri de gradină şi livadă cu pomi fructiferi.
Acum produc pentru cooperativa noastră şi pentru oraşul Houston pe o suprafaţă
de peste 500 de acri. Am spus întotdeauna că votăm cu banii noştri. Ceea ce
cumpărăm spune mult despre cum vrem să arate lumea noastră. Rawfully Organic a
schimbat mediul din jurul Houston-ului, lăsând o amprentă ecologică mai verde
şi mai paşnică.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Şi eu am evoluat. Deşi administrez
cooperativa şi distribui fructe şi legume proaspete, mi-am dat seama repede ca
oamenii, deşi le plac produsele proaspete, nu ştiu totdeauna ce să facă cu ele
şi cum să le pregătească. La început, obişnuiam să le scriu reţete pe cartonaşe
colante (sticky notes) şi să le lipesc pe lădiţele cu produse pe care le
ridicau în fiecare săptămână. Astfel ştiau ce aveau de făcut cu legumele şi
fructele lor. Dar nu toată lumea comanda săptămânal şi am început să primesc
cereri pentru cartonaşele cu reţete din săptămâna anterioară. Nu mai puteam să
fac faţă, aşa că am hotărât să pornesc propriul meu canal YouTube ca să-mi pot
arhiva toate reţetele. Postările au avut imediat o mulţime de accesări
şi am primit email-uri (chiar şi din Japonia!) în care oamenii îmi spuneau cât
de mult le plac reţetele mele. Am învăţat să-mi adaptez conţinutul pentru o
audienţă mult mai mare, aşa încât să pot educa mai multă lume în privinţa
beneficiilor stilului de viaţă vegan. Am numit cooperativa „Crudivor Organic“
(Rawfully Organic) deoarece distribuim exclusiv hrană vie şi toate legumele şi
fructele sunt produse bio. Am numit FullyRaw (Complet crudivor) canalul meu de
pe Youtube. Dacă Rawfully Organic era responsabilă să-i hrănească în mod real
pe oameni cu fructe şi legume, FullyRaw era răspunzătoare să-i educe pe oameni în
privinţa acestui stil sănătos de viaţă. Cele două componente sunt ca o căsnicie,
acţionând împreună pentru a ajunge la oameni oriunde ar trăi şi a-i motiva să mănânce
hrană vie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Rawfully Organic şi FullyRaw
au dat naştere de curând copilului lor, FullyRaw Juice. Aceasta este o companie de sucuri care foloseşte fructe şi legume de la fermierii locali din Texas
pentru a crea sucuri presate la rece. Nu sunt pasteurizate şi au gustul
adevărat al produselor naturale.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Povestea mea continuă să
se schimbe pe măsură ce prietenii, familia mea şi eu însămi continuăm să evoluăm.
Sunt dedicată acestui stil de viaţă şi vreau să ajut oamenii să se hrănească sănătos.
Hrana vie mi-a schimbat viaţa şi sper să ţi-o schimbe şi ţie...<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US"><br /></span>
<span lang="EN-US">Extras din
cartea Kristinei Carrillo-Bucaram, <i>The
Fully Raw Diet</i>, Houghton Mifflin Harcourt, 2016</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Traducere de Ovidiu
Hurduzeu<o:p></o:p></div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-39629443077147059572015-02-26T11:31:00.002+02:002015-02-26T11:31:47.407+02:00Corabia nebunilor într-o viziune teatrală a zilelor noastrede Alexandru Ciolan<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-EWjVeGElBts/VO7mGFzumXI/AAAAAAAABZU/HlAB1jTryL4/s1600/Jheronimus_Bosch_011.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-EWjVeGElBts/VO7mGFzumXI/AAAAAAAABZU/HlAB1jTryL4/s1600/Jheronimus_Bosch_011.jpg" height="320" width="164" /></a></div>
La cumpăna secolelor XV şi XVI, pe coama care desparte Evul Mediu de Renaştere, pictorul flamand Hieronymus Bosch îşi şfichiuia contemporanii (şi, prin ei, pe noi) într-un tablou alegoric cunoscut drept „Corabia nebunilor“: pe o barcă plutind în derivă, zece personaje din clasele de jos, oameni ai bisericii şi mireni, deopotrivă de lacomi şi de deşucheaţi, chefuiesc sub pavilionul unduitor al necredinţei creştine (recte: semiluna), la umbra catargului-copac din al cărui frunziş priveşte, impasibilă, o hârcă. Cruzimea diagnozei nu e îmblânzită de nimic, nimic nu aduce vreun licăr de speranţă. Corabia va pluti la nesfârşit spre nicăieri, iar smintiţii vor continua să benchetuiască, lipsiţi de orice fărâmă de transcendenţă şi de spiritualitate.<br />
După 500 şi ceva de ani în care omul şi societatea au tot progresat (aşa, cel puţin, ne asigură adepţii evoluţionismului), azi, în plin postmodernism şi postcomunism democratic, ce se va mai fi petrecând pe puntea ospiciului plutitor? O variantă de răspuns şi o soluţie oferă „Lazăr sau vremea dintre valuri“, piesă de teatru într-un act, datorată lui „Mihail Gavril“ (evident, un pseudonim), a cărei premieră absolută a avut loc pe 20 februarie 2015, la Teatrul Elisabeta (următoarele reprezentaţii vor avea totuşi loc în sala mică a Teatrului Naţional).<br />
Corabia pluteşte în continuare în voia valurilor şi a vânturilor, nu şi-a aflat (căci nici n-a căutat) limanul şi este populată de arhetipuri ocupaţionale, vremelnici ocupanţi ai unor uniforme şi ai unor funcţii: Comandantul, Cârmaciul, Secretara, Păzitorul, Vâslaşul şi Poporul, într-o mică cetate care nu este a lui Dumnezeu, ci a hazardului. Fiecare îşi cunoaşte locul în ierarhia acestui microcosmos artificial şi îşi păzeşte cu străşnicie poziţia şi statutul. Totul, la bord, se supune unor reguli pe care fiecare trebuie să le respecte spre a păstra echilibrul social: moare Comandantul, lumea îl jeleşte, fără să-l regrete, şi este ales altul, la fel de bun sau la fel de rău ca şi cel dinainte, la fel de priceput în a mima maiestatea şi ştiinţa conducerii navei; Cârmaciul îndreaptă vasul oriîncotro îl duc vânturile şi valurile; Păzitorul veghează la păstrarea distanţei dintre cei de sus şi cei de jos, ştiind foarte bine că nimeni nu se revoltă decât la intervale stabilite şi anunţate din vreme; Secretara stă zi şi noapte la dispoziţia Comandantului, iar în orele de program înregistrează cereri şi respinge de la audienţe persoanele nedorite; Vâslaşul munceşte, nu gândeşte, iar Poporul, care e unul, dar în care sunt 100 (ce-i drept, doar mai puţin de 40 votează) e când mulţumit, când vocal nemulţumit de statutul şi de neputinţa sa; iar peste toţi, nevăzut dar ascultat, e Proprietarul vasului, cel care schimbă Comandanţii; el nu vrea decât două lucruri: să-i crească profitul şi să fie iubit de popor; în rest, permite tot ce nu costă (plânsul, de pildă).<br />
Personajul răzleţ, diferit şi de elită, şi de popor, singurul nepurtător de uniformă este Lazăr. Atunci când vine furtuna şi corabia este în pericol să se scufunde, Poporul înfuriat cere capul Comandantului, care aruncă vina pe Cârmaci, care… La judecată este scos vinovat Lazăr, pentru că el a fost desemnat să numere voturile atunci când în alegeri a ieşit câştigător un Comandant atât de nepriceput. Şi se mai face vinovat Lazăr pentru că după încăierarea generală care a urmat i-a tratat, fără părtinire, pe toţi membrii elitei – deci pe duşmanii fiecăruia în parte luat individual. Lazăr, cel care vindecă şi spune adevărul trebuie să moară, oferind tuturor (doar suntem pe corabia nebunilor) prilej de bucurie. Şi în timp ce corabia se scufundă, Lazăr le spune din nou adevărul: corabia este de fapt un spital în care trăiesc oameni pe cale de vindecare. Doar cine ştie asta scapă. Smintiţii din lazaret se pot salva, atingând limanul Împărăţiei.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CeKPMcKAaKU/VO7mtDbTosI/AAAAAAAABZc/Kxsh7wSi6b4/s1600/b.GIF" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-CeKPMcKAaKU/VO7mtDbTosI/AAAAAAAABZc/Kxsh7wSi6b4/s1600/b.GIF" height="320" width="243" /></a></div>
Greu de abordat un asemenea text dramatic doldora de simboluri, făcut parcă mai degrabă spre a fi citit decât spre a fi pus în scenă. Cu atât mai dificil cu cât Ştefan Ruxanda, actor de pantomimă şi de teatru-dans ieşit de sub mantaua maestrului Dan Puric, îşi face debutul în regie cu acest spectacol în care se vorbeşte mult, mult mai mult decât era el obişnuit că s-ar cuveni. Toată echipa aleasă pentru a-i sta alături este tânără şi se simte în ea un clocot ludic abia reţinut. De vreo două-trei ori, puşi pe şotii, fac mici modificări în replici pentru a le mai înmuia sobrietatea ori se dezlănţuie, scurt, în scene frenetice. După care redevin cuminţi şi respectuoşi cu spiritul sapienţial al textului.<br />
Scenografia şi costumele, conforme cu stilul minimalist în care este obişnuit să lucreze Ştefan Ruxanda, sunt realizate tot de doi tineri: Andrei Răduţ şi Roxana Dumitrache, şi reuşesc să sugereze mai mult decât oferă: o avansecenă luminată de patru făclii, două scări de sfoară la babord şi la tribord, un podium pe care ar trebui să fie aşezată cârma – de care, însă, te poţi lipsi, pentru că în lumea nebunilor care se zvârcolesc pe orizontală e mai bine să-ţi rosteşti de pe mica scenă discursurile, un coşciug, pavilionul Uniunii Europene şi... cam atât. Nici nu e nevoie de mai mult. Veţi putea obţine însă ceva ce nu prea se obişnuieşte în sălile noastre de teatru: textul piesei, mai bine zis volumaşul elegant de 64 de pagini, apărut la Editura Christiana, care îl conţine. Frumoasă iniţiativă, care ar trebui urmată şi de alţii.<br />
Dacă sunteţi dintre cei care nu se pot abţine să dea din buric în ritm de manele sau care cred că teatrul înseamnă corp de balet şi cuplete, nu mergeţi la acest spectacol, e plin Centrul Vechi de locuri de distracţie care vor solicita mai puţin neuronii.<br />
<br />
<b>Lazăr sau vremea dintre valuri</b><br />
Autor: Mihail Gavril<br />
Regia: Ştefan Ruxanda<br />
Distribuţia: Mihai Marinescu (Cârmaciul), Petru Ciobanu (Păzitorul), Alexandru Madaraş (Vâslaşul), Vlad Gălăţianu (Poporul), Ileana Olteanu (Secretara), Ionuţ Marcu (Lazăr), Dan Clucinschi (Comandantul)<br />
Scenografie şi costume: Andrei Răduţ şi Roxana Dumitrache<br />
Durata: 1 h 15 min.<br />
<br />
(Text apărut, sub un titlu diferit, pus de redacţie, şi sub pseudonimul redacţional "Dodo Romniceanu", pe evz.ro din 26 II 2015)Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-21507687252151618142015-01-04T18:40:00.003+02:002015-01-04T18:40:44.540+02:00Întrebare curioasă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://media-cache-ec0.pinimg.com/736x/40/db/0c/40db0c816edf1520cbd6460cacc358c1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://media-cache-ec0.pinimg.com/736x/40/db/0c/40db0c816edf1520cbd6460cacc358c1.jpg" height="200" width="140" /></a></div>
Chiar nu ştim şi am vrea să aflăm:<br />
Înainte de a fi Preşedinte, Klaus Johannis a mai participat la vreo Liturghie ortodoxă?Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-24293707236061565702014-12-23T10:07:00.000+02:002014-12-23T10:07:09.813+02:00Rugăciune pentru neam şi ţară<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-CPcDpfs-2NE/T3iT5xMYaHI/AAAAAAAABQo/nYCUYvvAZ-A/s1600/pr-dr-valica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-CPcDpfs-2NE/T3iT5xMYaHI/AAAAAAAABQo/nYCUYvvAZ-A/s1600/pr-dr-valica.jpg" height="200" width="134" /></a></div>
de pr. Miha Valică<br />
Rugăciunea pentru neam a Părintelui Gheorghe Calciu<br />
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.<br />
Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus, că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit, l-au umilit, l-au jefuit, l-au trădat și vândut altor neamuri şi l-au călcat în picioare, încât pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat.<br />
Dar poporul acesta Te slăveşte și Te iubește, Doamne, și nu merită, dar nici nu mai suportă acest tragic destin, făurit tocmai de cei puși să ne conducă. Adu-Ţi aminte de el, pentru cei vrednicia celor ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile, care zilnic se roagă pentru el, şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii, și judecătorii și procurorii și toți cei ce sunt puși să conducă și să facă dreptate. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul!<br />
Te rugăm Doamne, încetează bătaia și umilința împotriva poporului românesc. Adu-Ţi aminte, Iisuse Hristoase, de fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi odată cu teritoriile cedate, şi-i miluieşte pe ei. Reunifică poporul Tău! Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare, la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta.<br />
Iartă-i Doamne, prea îndelunga-i lui răbdare și îngăduință față de jefuitorii și nemernicii neamului. Iartă-i lașitatea, lipsa de vigilență care a dus la somnul națiunii, oboseala, lehamitea sau neputința și frica de a se lupta cu ei.<br />
Rugători aducem pentru noi pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile Cereşti, pe Sfinţii Tăi Apostoli, pe cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată, din neam în neam, pe toți sfinții mucenici ai neamului nostru omorâți în temnițele comuniste, la canal, în exil și în tot felul de prigoniri pentru Hristos și pentru demnitatea și libertatea noastră. Adu-Ţi aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe acesta în balanţa iertării noastre. Redă poporului nostru pământul care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi îmbelşugarea roadelor pământului, redă-i pădurile și bogățiile subsolului jefuite sau vândute pe nimic, redă-i stăpânirea de sine, demnitatea lui creştină şi naţională de altădată, conducători și judecători buni şi cinstiţi, neasupritori, nemincinoşi, netrădători şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine, Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum Îi vrei Tu, Milostive.<br />
Scapă-ne Doamne, de vicleana uneltire a mondialismului ocult și francmasonic, care reprezintă Vipera lui antihrist, și de toată lucrarea diavolească a descreștinării lumii, precum și de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia. Ne credem liberi, dar suntem sclavii acelora, care ne spun că nu există Dumnezeu, Suflet, Neam și Țară și ne cer să sacrificăm totul pentru Țara lor, adică pentru Noul Babilon al Mondializării oculte, fără de Hristos, împotriva lui Hristos și al propriului neam românesc, în care antihrist să fie singurul lor împărat.<br />
Știm Doamne, că tu poți toate câte le voiești. Fă, așadar, Doamne ca țara și Biserica noastră Ortodoxă să fie și să lucreze ca o singură și unică mamă adevărată și bună, care să ne apere și să se lupte pentru noi la vremea necazurilor noastre și să nu mai facă pact niciodată cu iudele vacului acestuia prin trădare, ecumenism pierdant, abandon, lașitate sau tăcere!<br />
Auzi-ne Doamne, întru îndurarea Ta, măcar astăzi la împlinirea a 25 de ani de la moartea atâtor români sacrificați pentru libertatea și bunăstarea noastră! Nu intra Stăpâne la judecată cu robii tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat și din umilința în care ne aflăm, cu dreapta Ta cea mântuitoare, ca să mai putem spera și recupera ceva din atîțea ani, pierduți în zadar. <br />
Fii bun și iertător cu noi Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, ca să putem să Te mărturisim ca Domn și Mântuitor, împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururi şi în vecii vecilor Amin.<br />
<br />
Adaptare după rugăciunea părintele Calciu la împlinirea a 25 de ani de la revoluția română. Se va citi înainte de a săvârși parastasul pentru eroii căzuți la revoluție.<br />
Pr. paroh dr. Mihai VALICĂ. 21. 12. 2014. Vatra DorneiAlexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-34826582478348517512014-12-23T10:02:00.002+02:002014-12-23T10:02:42.520+02:00Fundamentele teologice ale dezvoltãrii durabile – introducere în eclesiologia constructivã (I)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/wp-content/uploads/2009/03/ilie-catrinoiu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/wp-content/uploads/2009/03/ilie-catrinoiu.jpg" height="200" width="161" /></a></div>
<br />
de Ilie Catronoiu<br />
<div style="text-align: right;">
„Eliberarea de sclavie ţine de dreptul popoarelor”</div>
<div style="text-align: right;">
Justinian I, Împărat al Bizanţului (482 – 565)</div>
<br />
În cartea „Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetare” cei doi autori, Anders Wijkman și Johan Rockstrom, se întreabă care au fost, de-a lungul istoriei, cauzele ce au dus la construirea monstruoasei civilizaţii industrial-extractive de azi. În studiul de faţă nu pretindem că dăm răspunsul definitiv și complet, ci doar ne propunem să schiţăm pe scurt aceste cauze și să arătăm fundamentele teologice ale Dezvoltării Durabile.<br />
<br />
<b>Cauzele industrialismului extractiv</b><br />
Învăţămîntul modern, cu rădăcini în Renaștere și Reformă, a produs în conștiinţa omului autonomizarea știinţei și ruperea ei în mai multe ramuri care ulterior au devenit la rîndul lor autonome. Economia, sau știinţa despre starea materială a omului, a devenit știinţă prin ea însăși, fără legătură cu asceza și cu justiţia (socială), așa cum era pînă la revoluţia industrială; sociologia a devenit știinţă prin ea însăși fără legătură cu eclesiologia, sau cu starea virtuoasă și sănătoasă a corpului social, sau cu politologia; politologia a devenit știinţă prin ea însăși fără legătură cu idealul reprezentativităţii polisului, astfel încît în ziua de azi democraţia nu mai e decît un cuvînt golit de conţinut și de realitate în lumea reală; și nu în ultimul rînd teologia a devenit știinţă pozitivă și scolastică divizată pe secţii de analiză intelectuală a Revelaţiei, ș.a.m.d.<br />
Știinţa a devenit atît de restrictivă încît nu mai este cunoaștere, ci o sectă scientistă. Pentru a repune știinţa pe făgașul ei normal e nevoie să spargem autonomizarea ei și să reconectăm între ele disciplinele autonomizate pentru ca apoi aceste discipline să fie reconectate la rîndul lor Ordinii Divine, adică Sfintei Treimi, care este izvorul cunoașterii. Marele teolog grec Panayotis Nellas a scris, sintetizînd învăţătura Sfinţilor Părinţi, că “Biserica oferă statului, cum am vazut, și mărturia vieţii sociale prin excelenţă. Biserica are deci un ideal politic și prin mijloacele aflate la dispoziţia ei îl oferă și statului. Dar idealul ei este dogma Sfintei Treimi. Întrucît Sfînta Treime constituie Arhetipul societăţii omenești, numai dogma Sfintei Treimi poate să constituie cel mai înalt cod al vieţii politice a oamenilor. Împărat adevărat, personalitate stăpînă și liberă, credinciosul stă în stat pe accelași plan cu ceilalţi împăraţi și nu se supune primului între egali decît numai pentru că vede în el chipul lui însuși. Ar fi o exagerare să spunem că aici transpare baza adevăratei democraţii?”[1]<br />
Această viziune holistă se rezumă la următoarea întrebare: cum aducem la același numitor comun caractere din fizică, chimie, inginerie, agronomie, tehnologie, biologie, futurologie, teologie, istorie, antropologie, sociologie, economie, medicină, filosofie, ecologie, etc. astfel încît împreună să construim o societate durabilă și compatibilă cu natura umană în complementaritatea și complexitatea ei eclesiologică?<br />
Conceptul de „dezvoltare durabilă” este nou, dar rădăcinile și realitatea din care s-a dezvoltat sunt foarte îndepărtate. Spre deosebire de modernitate în ansamblul ei, care în plan economico-civilizaţional înseamnă supremaţia industrialismului, adică a banului, a sinelui și a muncii ca surse ale prosperităţii, asupra tuturor formelor de viaţă (organică, mintală, spirituală, biologică, culturală, etc.), dezvoltarea durabilă nu își are rădăcinile în mituri, ci în realităţi teo-centrice. Din cartea Facerii aflăm că experienţa primordială de educaţie și prosperitate a omului de după alungarea din Rai este pămîntul muncit, nu munca în sine și nici banul în sine: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mîncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănînci!”, blestemat va fi pămîntul pentru tine. Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieţii tale! Spini și pălămidă îţi va rodi el și te vei hrăni cu iarba cîmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mînca pîinea ta pînă cînd te vei întoarce în pămîntul din care ai fost luat” (Facere 3: 17 – 19). Omul e pus de Dumnezeu, în urma păcatului, să-și cîștige existenţa prin îngrijirea creaţiei lui Dumnezeu (adică din conservarea și protejarea mediului) – a pămîntului -, nu prin sclavagism, nu prin cerșetorie, nu prin tehnici financiare de furt la nivel înalt. Un alt aspect fundamental e că Dumnezeu nu îl anatemizează pe om, ci anatemizează pămîntul, adică sursa prosperistăţii; ceea ce înseamnă că nu destinul omului e cauza sărăciei sau a degradării mediului natural, ci starea mediului înconjurător supusă păcatului, stare ce poate degenera din rău în mai rău dacă omul nu acţionează ca să limiteze, și nu să elimine definitiv, consecinţa păcatului originar.<br />
Civilizaţia extractiv-industrială, ajunsă azi la apogeu, a secătuit natura și omul de energie și viaţă. Ea se trage din miturile pre-creștine și, ca și în mituri, bunăstarea omului modern concepută de către economiștii clasici și neo-clasici nu provine din îngrijirea pămîntului și a mediului natural, ci din munca brută autonomizată, adică din sclavagism, și din “schimbarea banilor”. Știm că, în vremea Vechiului Testament, toate popoarele din jurul lui Israel practicau sclavia. Viziunea economică a lui Adam Smith este fundamental deistă, stoică, atee și monist anti-trinitară. Este deistă pentru că se bazează pe ideea unui Dumnezeu care nu relaţionează cu materia co-eternă, și în consecinţă natura poate fi exploatată fără milă și nelimitat de către om. Aceasta idee deistă se regăsește în filosofia lui Platon și Aristotel, dar este mult mai veche, fiind pusă în practică de popoarele preistorice de vînători, paleocultivatori și fino-ugrieni care credeau în acel „deus otiosus”. Conceptul „deus otiosus”, binecunoscut în Istoria Religiilor, desemnează credinţa preistorică într-un „Dumnezeu” care s-a retras din creaţie după ce a făcut lumea și oamenii dintr-o materie preexistentă (apele primordiale din mitul cosmogonic), lăsînd desăvîrșirea operei sale unui demiurg[2]. Este stoică pentru că sursa principală de inspiraţie în materie de filosofie morală a lui Adam Smith nu a fost în niciun caz Biblia, ci filosofia stoică a autonomiei și suveranităţii individual-singuratice preluată de la Cicero, Platon, Aristotel, dar mai ales din Discursurile lui Epictet și din Marcus Aurelius, conform căreia omul este singurul stăpîn al corpului său, idee în contradicţie totală cu creștinismul unde corpul omului e templu al Duhului Sfînt, e creat de Dumnezeu și doar în căsătorie devine un singur trup cu cealaltă persoană de sex opus, prin relaţie[3]. Este atee pentru că îmbinarea celor două filosofii, a stoicismului și a deismului („deus otiosus”), conduc la negarea metafizică sau / și imanentă a Dumnezeului Treimic și, în consecinţă, a comunităţii și a societăţii în totalitatea ei. Este știut că „materialismul știinţific” profesat în cărţile lui Karl Marx, Friedrich Engels și Charles Darwin este centrat în ideea eternităţii materiei, conștiinţa nefiind decît o vibraţie tîrzie a materiei. De altfel, atît comunismul cît și capitalismul se înscriu total în logica darwinismului social: scapa cu „viaţă” cine poate, adică individul care știe mai bine cum să-și calce în picioare semenii.<br />
<br />
Distrugerea comunităţii, a societăţii, a solidarităţii între oameni și a mediului natural a fost încă de la început scopul industrialismului, atît a celui liberal / neoliberal, cît și a celui marxist. Cînd Milton Friedman a scris că responsabilitatea socială nu există și că trebuie abolită orice taxă pentru corporaţii[4], el nu a lansat nicio noutate. Premizele erau deja trasate în mitologiile preistoriei; și atunci hoardele devastau și secătuiau de faună regiuni întregi, din această calamitate scăpînd cine putea. Dorinţa animalică a omului de a-și blinda eul cu idei și de a se auto-individualiza, instinctul agresiv de a se îmbogăţii nelimitat pentru a-și satisface confortul psihologic de a-i îngrădi pe alţii, toate aceste mituri erau practicate cu pietate magico-religioasă de către triburile de vînători, dar și de către canibali. Mitologia s-a transmis pînă azi prin mai mulţi autori occidentali. Menţionăm doar cîţiva.<br />
<br />
Origen este cel care critică și respinge istoricitatea episodului biciuirii schimbătorilor de bani din templu de către Hristos. De formaţie elenistă, Origen înclină mai mult spre sensul spiritual / alegoric în interpretarea Bibliei în loc să rămînă pe linia echilibrului între istorie și spirit, așa cum a fost în realitate inspirată Biblia. Călugărul britanic Pelagius este cel care a dat naștere ereziei pelagianiste. Influenţat de acel „deus otiosus”, Pelagius susţinea că omul se poate mîntui prin el însuși, în mod individual, fără ajutorul energiilor divine necreate care străbat și transfigurează materia, adică lumea văzută. Contemporan cu el, Augustin, chiar dacă l-a combătut, a susţinut ferm predestionaţionismul orb asupra liberului arbitru, reminiscenţă a fatalismului karmic din maniheism, de care nu s-a eliberat în urma convertirii la creștinism. Prin Augustin, libertatea omului nu mai e libertate ontologică, ci libertate juridică sau contractuală: Dumnezeu a stabilit din eternitate în mod juridic cine merge în iad și cine în rai. E foarte interesat de observat că libertatea juridică augustiniană, deși vrea să combată pelagianismul, în esenţă îl camuflează, pentru că dacă Dumnezeu hotărăște din eternitate cine se mîntuiește și cine nu, El hotărăște indivizi, nu comunitate de persoane. Această idee despre libertate a lui Augustin a alimentat decisiv Contractul social al lui J. J. Rouseau, a declanșat Iluminismul și Revoluţia Franceză. Consecinţa e că nu ne mai iubim semenii, deci nu mai stabilim relaţii de troc sau de vecinătate cu ei, ci trebuie în mod aprioric să semnăm un contract în bază căruia ne definim ca oameni. Caracterul juridic/ contractual/ individual al soteriologiei a fost apoi teoretizat decisiv, cum era firesc, în planul social prin Etica protestantă și spiritul capitalismului de Max Weber. Materia și mediul înconjurător au fost ostracizate, pe aceeași schema magico-mitologică și pre-creștină, încă de la începutul evului mediu de către Toma d’Aquino care vede în administrarea Sfintelor Taine prin materie o concesie făcută de Dumnezeu omului. Concluzia o trage în secolul XX teologul protestant Rudolf Bultmann care scrie, total în afara Bibliei, că natura nu participă în niciun fel la mîntuirea omului. Considerat de mulţi cel mai mare teolog reformat de după Martin Luther, Karl Barth avea să ducă logica industrialismului și a cămătăriei la paroxism negînd însăși Atotștiinţa lui Hristos ca Dumnezeu Întrupat atunci cînd, asemenea lui Origen, scrie în Dogmatica Bisericii că „Iisus nu pare să aibă o înţelegere adecvată asupra schimbului de bani și asupra comerţului, așa cum reiese din episodul referitor la alungarea din templu a schimbătorilor de bani și a vînzătorilor de porumbei, episod ce este menţionat în toate cele patru Evanghelii: „o peșteră de tîlhari” (Marcu 11: 17)”[5]. Nu negăm soteriologia celorlalte Biserici surori, ci afirmăm cu deplină convingere credinţa părintelui Dumitru Stăniloaie: „Socotim că ele sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate. [...] Într-un fel deci Biserica cuprinde toate confesiunile despărţite de ea, întrucît ele nu s-au putut despărţi deplin de Tradiţia prezentă în ea. [...] Participarea lor (a credincioșilor) nedeplină la Hristos, și aceasta în mare măsură fără vina lor, poate va avea ca urmare o participare nedeplină la El și în viaţa viitoare, conform cuvîntului Mîntuitorului: „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt…” (Ioan 14: 2). O vină neîndoielnică o au ereziarhii, care, fără prea multă aprofundare a credinţei moștenite și conducîndu-se mai mult de patima trufiei, au purces la sfîșierea creștinătăţii, ceea ce a produs un mare rău”[6].<br />
<br />
<b>NOTE</b><br />
[1] Panayotis Nellas, Ortodoxia: divino-umanism în acțiune, Deisis, 2013.<br />
[2] Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, 1980, p. 97, 98, 102.<br />
[3] Adam Smith, Theory of Moral Sentiments, Lyberti Fund, 1984, p. 5-6, 19-20. Vezi și Daniell M. Bell Jr, The Economy of Desire. Christianity and Capitalism in a Postmodern World, Baker Academic, 2012, p. 114, 126, 177, 182.<br />
[4] Milton Friedman, Capitalism and Freedom, The University of Chicago Press, 2002, p. 119-136<br />
[5] Karl Barth, Dogmatica Bisericii, Herald, p. 110<br />
[6] Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIBMBOR, București, 2003, vol. 2, p. 275, 277, 278<br />
<br />
Pentru articolul integral din revista „Convorbiri literare“ click <a href="http://convorbiri-literare.ro/?p=3513">AICI</a>.Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-71182937609201178402014-12-16T08:16:00.002+02:002014-12-16T08:17:20.394+02:00„Noi, cei din ţările ortodoxe, ar trebui să fim lideri mondiali în protejarea familiei şi a valorilor acesteia“<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.culturavietii.ro/wp-content/uploads/2014/09/komov.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.culturavietii.ro/wp-content/uploads/2014/09/komov.jpg" height="200" width="198" /></a></div>
<b><br /></b>
<b>Interviu cu Alexey Komov, Director de Programe Internaţionale la Fundaţia Sf. Vasile cel Mare / Forumul Internaţional „Familii numeroase şi viitorul umanităţii”, cu ocazia Summitului Demografic de la MOscova, iunie 2011</b><br />
<br />
Cum v-a venit ideea organizării acestui forum?<br />
<br />
Acum patru ani, m-am gândit că trebuie să existe oameni buni, pro-familie, şi în Occident, aşa că am mers în SUA, la Colorado Springs, la întâlnirea Comitetului Executiv al Congresului Mondial al Familiilor, o platformă mondială care uneşte sute de organizaţii din 80 de ţări ale lumii şi îşi propune să apere familia naturală.<br />
<br />
Le-am propus să organizăm un eveniment la Moscova. Ne-a luat patru ani. Între timp am organizat Summitul Demografic „Viitorul Umanităţii”, în iunie 2011, tot la Moscova, şi am pregătit în paralel acest eveniment.<br />
<br />
Suntem foarte fericiţi că s-a întâmplat la un nivel atât de înalt. Suntem acum în Catedrala „Hristos Mântuitorul”, cea mai mare din Rusia, care a fost distrusă în timpul comunismului şi reconstruită mai bine şi dotată cu o sală de conferinţe foarte frumoasă. Avem aici 1.500 de invitaţi. Ieri am avut o întâlnire la Kremlin, iar seara a avut loc un concert în piaţa istorică a Kremlinului. Cred că un astfel de eveniment se întâmplă doar o dată la zece ani şi suntem foarte fericiţi că se demonstrează astfel că valorile familiei sunt sprijinite de Rusia. Din nefericire, în ţările occidentale, aceste valori au început să piardă teren în faţa atacurilor ideologice.<br />
<br />
Pentru interviul integral de pe culturavietii.ro click <a href="http://www.culturavietii.ro/2014/09/19/interviu-cu-alexey-komov-director-de-programe-internationale-la-fundatia-sf-vasile-cel-mare-forumul-international-familii-numeroase-si-viitorul-umanitatii/">AICI</a>.Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-19546081313733536552014-12-11T21:17:00.000+02:002014-12-11T21:17:09.199+02:00Cumpăna României<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-YtE09S-Bets/VIntIp86F_I/AAAAAAAABYQ/wSwHhmC2-Tw/s1600/Prezentare%2BCumpana%2BRom%C3%A2niei%2B72%2Bdpi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-YtE09S-Bets/VIntIp86F_I/AAAAAAAABYQ/wSwHhmC2-Tw/s1600/Prezentare%2BCumpana%2BRom%C3%A2niei%2B72%2Bdpi.jpg" height="400" width="282" /></a></div>
<br />Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-32622622273022786642014-09-23T22:23:00.000+03:002014-09-23T22:23:16.785+03:00Sclavagismul financiar și iobăgia medievală<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.secretsofthefed.com/wp-content/uploads/2012/09/406415_362073217203434_447755866_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://www.secretsofthefed.com/wp-content/uploads/2012/09/406415_362073217203434_447755866_n.jpg" height="190" width="200" /></a></div>
<span style="line-height: 21.4666652679443px;">de Ilie Catrinoiu</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;"> </span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">În urmă cu ceva vreme, Ministerul Muncii a publicat datele privind nivelul salariilor în România. Cifrele sunt șocante: peste 3 milioane de români, adică mai mult de jumătate dintre salariații legali, câștigă maximum 1.000 lei pe lună; o treime din salariați obține cel mult 850 lei; circa 650.000 din cei 691.000 de angajaţi cu program redus iau mai puţin de 1.000 lei lunar. La polul opus se află circa 300.000 de persoane care au salarii de peste 5.000 lei, iar în top sunt 27.000 de angajaţi care obţin mai mult de 15.000 lei lunar.</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Din cele 120.000 de persoane cu câştiguri din drepturi de autor şi convenţii civile, două treimi iau sub 1.000 lei net lunar. Ministerului Muncii arată că 4,43 milioane de persoane au contracte de muncă cu normă întreagă, alte 700.000 de persoane au contracte cu timp parțial și 120.000 au contracte de drepturi de autor și convenții civile. În aceste condiții cel puțin 1,5 milioane de români lucrează la negru. Și ca o cireașa pe tort, potrivit EU Observer, românii sunt pe primul loc la orele de muncă din Europa, cu o medie de 2.099 de ore pe an, în comparație cu Finlanda (1.648 de ore), Franţa (1.661 de ore), Germania (1.847 de ore), Italia (1.781 de ore) sau Marea Britanie (1.900 de ore). Din 1998 și până în prezent românii nu au muncit pe an mai puțin de 2091 de ore (anul 2009).</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Această stare de fapt nu se poate rezuma decât în două cuvinte: genocid economic. Starea de debusolare, confuzie și deznădejde a românilor în ceea ce privește destinul lor și viitorul națiunii sunt maxime. Dezarmarea, degradarea și sclavia în care se află poporul e totală. Și mai mult decât atât: niciodată în istoria sa poporul român nu a fost mai sărac, mai obedient, mai înrobit și mai dezarmat ca azi. </span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Prin sec. XIV-XV un iobag din Transilvania deținea 150 de porci, 40 de vaci și 20-30 de cai. În Conscripţia urbarială de la 1681-1682, primul recensământ atestat documentar în Țările Române, e menționat că cel mai înstărit iobag hunedorean era Prodan Balint din Nădăştia care avea 3 cai, 16 boi, 6 vaci, 150 de oi, 36 de porci, stupi. Circa 24% dintre familiile de iobagi posedau o avere mică, dar restul de 76% era reprezentat de familiile mijlocii şi bogate. În medie, o familie de iobagi deţinea 4 boi, un plug cu brăzdar de fier, 2 vaci, cai, oi, porci, capre și stupi. Iobagii din vechime aveau un concediu de aproximativ 221 de zile pe an, căci un iobag muncea doar 3 zile pe săptămână. Vicejudele curţii Andrei Buda avea o avere estimată la 2 cai, 8 boi, 3 vaci, 8 oi, 8 porci, stupi, luciu de apă la Cerna, deci era mai sărac decât un iobag prosper. Cu toate acestea iobagii făceau din când în când, cu Biblia în mână și fără să fie acuzați că sunt „marxiști revoluționari”, câte o răscoală pentru că nu erau mulțumiți de traiul pe care îl duceau.</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Sistemul politic și economic actual așa zis „democratic” este în realitate sclavagism pre-creștin și dictatură. Cum se explică obediența oamenilor? În primul rând se explică prin sistemul de educație al manualelor alternative de istorie care, ca și manualele de istorie din comunism, au ca scop condiționarea mentală a subiectului în vederea acceptării cu seninătate a condiției de sclav pentru tot restul vieții. Leszek Kolakowski, autorul monumentalei trilogii despre principalele curente ale marxismului, s-a autodeclarat a fi și conservator, și liberal, și socialist; marxist înfocat în tinerețe, a scris încă din 1990, pe când era un liberal-conservator convins, că dreapta și stânga „nu mai sunt niște opțiuni care să se excludă reciproc”, având în vedere că în spatele lor stă aceeași „mână invizibilă”; mai mult decât atât, scopul liberalismului (de dreapta și de stânga), scrie Kolakowski, e să aneantizeze conștiința și memoria istorică a oamenilor (Leszek Kolakowski, Modernitatea sub un neobosit colimator). Să nu pierdem din vedere esențialul: Leszek Kolakowski a fost un gânditor „din interiorul” finanței, un erudit desăvârșit.</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">În al doilea rând, obediența se explică prin faptul că industria de advertising, industria media și de divertisment au reușit să colonizeze imaginația românilor și să le furnizeze râsul forțat și fericirea artificială în fiecare seară și zi prin imagini și lumini. </span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Poporul trăiește iluzia fericirii, iluzia bunăstării, iluzia vieții creștine. Tehnicile magice prin care operează industria de advertising asupra minții umane reprezintă probabil cel mai eficient instrument de hipnoză în masă. Când mintea omului nu stă ascetic în raport contemplativ cu natura și cu Dumnezeu, atunci ea nu poate transfigura societatea în care trăiește deoarece ia forma obiectelor din jur care la rândul lor o transformă în obiect și marfă. Românul de azi nu e doar o marfă, ci e cea mai ieftină marfă existentă pe piața globală a mărfurilor. Cuviosul Paisie Aghioritul a dat cea mai clară definiție a sărăciei: „Odinioară oamenii aveau scumpătate în viața lor, sinceritate, cinste, iar lucrurile materiale erau atunci ieftine. Acum, din păcate, în anii noștri a fugit de la noi, oamenii, scumpătatea și s-au scumpit lucrurile materiale”. Când demnitatea persoanei nu mai e respectată și e inlocuită cu resursa umană, atunci sărăcia ia locul prosperității. Sistemul nu investește în oameni, ci îi exploatează cu acordul lor, pentru a se autodevora pe parcurs.</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Clasa politică și „intelectualitatea” să ia aminte și să dea dovadă de responsabilitate și maturitate făcându-și autocritica celor 24 de ani de capitalism și socialism în care viața oamenilor, natura și cultura unui popor au fost supuse banului. Sciptura scrie, iar istoria demonstrează, că răul, oricât de monstruos ar fi, nu durează niciodată; doar binele e durabil. </span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Regresul produs de ideologiile clasice (capitalism și socialism) este evident.</span><span style="line-height: 21.4666652679443px;">Dacă după 1990 românii nu au avut posibilitatea de a opta în politică, de acum nu se mai poate spune același lucru: au de ales între sclavia financiară (globalizarea sărăciei) și economia libertății (economia civică).</span>Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-90771721183386787292014-04-20T10:10:00.000+03:002014-04-20T10:10:21.492+03:00Hristos a înviat!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://www.blog.farmacianaturii.ro/wp-content/uploads/2012/04/invierea-domnului1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://www.blog.farmacianaturii.ro/wp-content/uploads/2012/04/invierea-domnului1.jpg" height="187" width="400" /></a></div>
<br />Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-69159053429620004592014-04-16T14:08:00.001+03:002014-04-16T19:07:54.607+03:00Washington-ul împinge lumea spre război<div class="MsoNormal">
de
Paul Craig Roberts</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://iinsider.biz/wp-content/uploads/2012/07/war-russia-vs-usa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://iinsider.biz/wp-content/uploads/2012/07/war-russia-vs-usa.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Directorul
CIA a fost trimis la Kiev să lanseze operațiunile de suprimare, pe cale
militară, a separatiștilor ruși din estul și sudul Ucrainei, în cea mai mare
parte foste teritorii rusești atașate, printr-o nebunie, Ucrainei în primii ani
ai URSS.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Planul
Washington-ului de a pune stăpânire pe Ucraina a omis faptul că părțile rusești
și cele vorbitoare de limba rusă nu aveau de gând să accepte includerea în UE
și în NATO și să tolereze persecuția la care ar fi fost supusă populația. Washington-ul
intenționa să lase Rusia fără baza ei navală de la Marea Neagră, dar a pierdut
Crimeea. În loc să admită că planurile de a pune stăpânire pe Ucraina au dat greș,
incapabil să-și recunoască greșeala, Washington-ul împinge criza spre un nivel încă
şi mai periculos.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Dacă
Ucraina se destramă prin secesiune, cu fostele teritorii rusești revenind la
Rusia, Washington-ul va fi marcat negativ de faptul că lovitura de la Kiev a
avut ca rezultat revenirea provinciilor rusești ale Ucrainei la Rusia. Pentru a
evita această situație stânjenitoare, Washington-ul împinge criza spre război.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Directorul
CIA a instruit guvernul marionetă de la Kiev să facă apel la Națiunile Unite
pentru a cere ajutor în respingerea „teroriștilor“ care, cu un pretins ajutor
rusesc, ar ataca Ucraina. </span><span lang="FR">În vocabularul Washington-ului, dorinţa de autodeterminare
este un semn al amestecului rusesc. Cum ONU este practic o organizație
finanțată de Washington, Washington-ul va obține ce vrea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Cu câteva săptămâni în urmă, guvernul rus a anunțat în
modul cel mai clar posibil că folosirea violenței împotriva protestatarilor din
estul și sudul Ucrainei va obliga guvernul Rusiei să trimită armata să-i
protejeze pe ruși, așa cum Rusia a trebuit să procedeze în Osetia de sud atunci
când Washington-ul i-a dat instrucțiuni conducătorului marionetă al Georgiei să
atace trupele rusești de menținere a păcii și pe locuitorii ruși ai Osetiei de
sud.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Washington-ul știe că guvernul rus nu poate să stea
deoparte în vreme ce unul dintre statele marionetă ale Washington-ului îi atacă
pe ruși. Cu toate acestea, Washington-ul împinge criza spre război.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Primejdia pentru Rusia constă în faptul că guvernul rus
se va baza pe diplomație, organizații internaționale, cooperare internațională,
pe bunul simț și interesele politicienilor germani și ale celor din țările
europene vasale Washington-ului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Pentru
Rusia aceasta ar putea să fie o greșeală fatală. </span><span lang="FR">Nu există bunăvoință
la Washington, doar minciună. Întârzierile rușilor oferă Washington-ului timpul
necesar pentru a masa forțe la granița Rusiei și în Marea Neagră și pentru a
anatemiza Rusia prin propagandă și a supune populația SUA unui bombardament de
mesaje războinice. Acest din urmă fenomen este deja în curs de desfășurare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Kerry i-a spus răspicat lui Lavrov că Washington-ul nu
are urechi de ascultat pentru ce spune Rusia. Cum Washington-ul plătește bine,
nici marionetele sale europene nu au urechi de auzit pentru ceea ce spune
Rusia. Banii sunt mai importanți pentru politicienii europeni decât
supraviețuirea omenirii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">În opinia mea, Washington-ul nu dorește ca problemele
Ucrainei să fie rezolvate pe cale diplomatică și rațională. Cea mai bună
mișcare a Rusiei s-ar putea să fie ocuparea imediată a teritoriilor rusești ale
Ucrainei și reabsorbirea lor în Rusia de unde provin. Aceasta ar trebui să se
înfăptuiască înainte ca SUA și marionetele sale din NATO să fie gata de război.
Este mai dificil pentru Washington să înceapă un război când entitățile vizate au
fost deja pierdute. Rusia va fi anatemizată printr-o nesfârșită propagandă,
indiferent dacă redobândește sau nu teritoriile sale tradiționale. Dacă Rusia
permite ca revolta acestor teritorii să fie înăbușită de Washington, prestigiul
și autoritatea guvernului rus se vor prăbuși. Poate că tocmai pe asta contează Washington-ul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Dacă guvernul lui Putin stă deoparte în timp ce lupta
Ucrainei rusești este înăbușită, prestigiul lui Putin se va prăbuși iar
Washington-ul va răsturna guvernul rus punând în acțiune sutele de ong-uri finanțate
de Washington pe care guvernul rus a avut nebunia să le tolereze. Rusia este
împânzită de coloane a cincea ale Washington-ului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">În opinia mea, guvernele rus și chinez au făcut serioase
greșeli strategice rămânând în cadrul sistemului internațional de plăți bazat
pe dolar. Țările din grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de
Sud – nota trad.) și toți ceilalți care mai au minte ar trebui imediat să
părăsească sistemul bazat pe dolar, care este un mecanism al imperialismului
american. Țările din grupul BRICS ar trebui să-și creeze imediat propriul lor
sistem de plăți și propiul lor sistem de comunicații/Internet.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Rusia și China au comis aceste greșeli strategice
prosteşti pentru că, marcate de tarele lăsate de eșecul comunismului, au rămas cu
credința naivă că Washington-ul este pur, că acționează conform imaginii sale
propagandistice, care-l prezintă ca pe un campion al legalității, justiției,
compasiunii și drepturilor omului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">De fapt, Washington-ul, „țara excepțională,
indispensabilă“ este dedicată luptei
pentru hegemonie asupra lumii. Rusia, China și Iranul stau în calea hegemoniei
Washington-ului și sunt țintele atacului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Se pregătește atacul asupra Rusiei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Traducere de Ovidiu Hurduzeu</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Pentru versiunea în limba engleză, click <a href="http://www.paulcraigroberts.org/2014/04/14/washington-drives-world-war-paul-craig-roberts/">AICI</a>.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="EN-US"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="EN-US">Paul
Craig Roberts</span></b><span lang="EN-US">
a fost asistentul secretarului de stat responsabil cu Trezoreria în
administrația Reagan, editor asociat și editorialist al „Wall Street Journal“,
editorialist al „Business Week“, „Scripps Howard News Service“ și „Creators
Syndicate“<span style="color: #262626;">. A fost decorat de guvernul Mitterand cu
Legiunea de Onoare. A deținut poziții academice în șase universități americane,
inclusiv la Stanford și Georgetown University. Autor a numeroase cărți, dintre
care ultimele două sunt </span><i>How
America Was Lost: From 9/11 to the Police/Warfare State</i> (2014) și <i>The Failure of Laissez Faire Capitalism and
Economic Dissolution of the West</i> (2013).<o:p></o:p></span></div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-13320430440880969992014-04-09T00:55:00.003+03:002014-04-09T13:20:34.984+03:00Vladimir Putin, un cruciat creștin?<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">de Patrick J.
Buchanan<o:p></o:p></span><br />
<span lang="FR"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://02varvara.files.wordpress.com/2011/01/01a-orthodox-at-prayer-putin.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://02varvara.files.wordpress.com/2011/01/01a-orthodox-at-prayer-putin.jpg" height="216" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">În alocuțiunea sa
de la Kremlin, menită să justifice anexarea Crimeei de către Rusia, Vladimir
Putin a vorbit, </span>înainte de a trece în revistă bătăliile în care sângele rusesc a fost vărsat pe solul Crimeei, despre o mai veche și mai
profundă legătură.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Crimeea, a spus
Putin, „este locul vechiului Chersones, unde a fost botezat prințul Vladimir.
Gestul său, plin de încărcătură spirituală, de a adopta Ortodoxia a
predeterminat întregul fundament al
culturii, civilizației și valorilor umane care unesc popoarele Rusiei, Ucrainei
și Bielorusiei“.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Rusia este o țară
creștină, a spus Putin. Această cuvântare amintește de cea din decembrie, când
fostul șef al KGB-ului a vorbit de o Rusie care se opune Vestului decadent: „Multe
țări euro-atlantice s-au îndepărtat de rădăcinile lor, inclusiv de valorile
creștine. Sunt urmate politici care pun pe același plan o familie cu mai mulți
copii și un parteneriat între persoane de același sex, credința în Dumnezeu și
credința în Satana. Aceasta este calea spre degradare“. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Ați auzit în
ultimul timp vreun lider occidental, să spunem pe Barack Obama, vorbind în
felul acesta?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Condamnându-i pe „bolșevicii“
care au cedat Crimeea Ucrainei, Putin a declarat: „Să-i judece Dumnezeu“. Ce se
întâmplă de fapt? După moartea
marxism-leninismului, Putin consideră că o nouă luptă ideologică este în curs
de desfășurare, o luptă între un Occident depravat, condus de Statele Unite, și
o lume tradiționalistă, pe care Rusia s-ar simți mândră s-o conducă. În
noul război dintre credințe, spune
Putin, Rusia se află de partea lui Dumnezeu, iar Vestul este Gomora.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Liderii
occidentali care compară anexarea de către Putin a Crimeei cu Austria și
Anschluss-ul lui Hitler, care îl privesc ca pe nimic altceva decât un „nenorocit
de kaghebist“, care îl numesc „presupusul
hoț, mincinos și ucigaș care conduce Rusia“, așa cum a făcut Holman
Jenkins în <i>Wall Street Journal, </i> cred că pretențiile lui Putin de a se situa la
un nivel moral mai înalt sunt pură
blasfemie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Dar Vladimir
Putin știe exact ce face, iar noile sale declarații se înscriu într-o lungă
tradiție. </span><span lang="EN-US">Fostul comunist, Whittaker Chambers, care l-a
denunțat pe Alger Hiss ca spion sovietic, scria o carte despre „Cea de-a treia
Romă“ când l-a surprins moartea, în 1964. Prima Romă a fost Orașul Sfânt, lăcaș
al creștinătății, care a căzut pradă lui Odoacru și barbarilor lui în 476 d.
Hr. A doua Romă a fost Constantinopolul,
Bizanțul (Istanbulul de astăzi), care a căzut în mâna turcilor în 1453.
Orașul care a succedat Bizanțului, a Treia Romă, ultima Romă pentru ortodocșii
pe stil vechi, a fost Moscova.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Putin pretinde că Moscova este Orașul Sfânt
de astăzi și postul de comandă al contrareformei împotriva noului păgânism. </span><span lang="FR">Putin se conectează la unele dintre cele mai puternice curente mondiale.
Nu numai prin sfidarea pe care o abordează față de ceea ce mare parte din
omenire consideră a fi marșul arogant al Americii spre hegemonie mondială. Nu
numai prin apărarea sa tribală a rușilor pierduți lăsați de izbeliște după
dezintegrarea URSS. Putin
canalizează repulsia mondială față de și
rezistența împotriva scursurilor unei revoluții seculare și sociale hedoniste
provenite din Occident.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">În războiul
cultural pentru viitorul omenirii, Putin înfige adânc steagul rusesc în solul creștinismului
tradițional. Discursurile lui recente se fac ecoul cuvintelor Papei Ioan Paul
al II-lea, a cărui <i>Evangelium Vitae </i>din
1995 condamna cu cea mai mare fermitate îmbrățișarea de către Occident a „culturii morții“.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Ce înțelege Papa
Ioan Paul al II-lea prin crime morale? Capitularea Vestului în fața revoluției
sexuale manifestate prin ușurința de a divorța, promiscuitate deșănțată,
pornografie, homosexualitate, feminism, avort, căsătorii între persoane de
același sex, eutanasie, sinucidere asistată – înlocuirea valorilor creștine cu
valorile Hollywood-ului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Editorialista lui
<i>Washington Post</i>, Anne Applebaum,
scrie că a rămas șocată când, aflată în Tbilisi, a auzit un avocat georgian spunând
despre fostul regim pro-occidental al lui Mihail Saakaşvili: „Erau LGBT“
(colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală și transexuală – nota trad.)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">„A fost un moment
când mi s-au deschis ochii“ a scris Applebaum. Teama și scârba față de
căsătoriile între persoane de același sex, care au atins proporțiile unei
pandemii, sunt acum globale. La Paris, un milion de oameni formând Majoritatea
Morală au ieșit în stradă protestând cu mânie. Masha Gessen, care scrie o carte
despre Putin, afirmă că în ultimii doi ani „Rusia se transformă în liderul
lumii anti-occidentale“.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Dar războiul de
purtat împotriva Vestului nu trebuie să fie cu rachete. Este un război cultural, social, moral, în
care rolul Rusiei – în cuvintele lui
Putin – este de „a împiedica mișcările regresive și cele de scufundare în
întunecimea haotică precum și o reîntoarcere la o stare primitivă“.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Să fie acesta „întunericul haotic“ și „condiția primitivă“ a omenirii
înainte ca Lumina să vină în lume? Autorul de față a fost uimit să citească în
newsletter-ul din ianuarie-februarie al Consiliului Mondial pentru Familii din
Rockford, Illinois, că, din cele „zece trenduri considerate a fi cele mai bune“
din lume în 2013, pe primul loc se situa faptul că „Rusia se impune ca lider pro-familie“.
În 2013, Kremlinul a interzis propaganda homosexuală, reclama pentru avorturi,
avorturile după 12 săptămâni de sarcină și
insultele la adresa credincioșilor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">„Pe când
celelalte superputeri se îndreaptă către o viziune păgână asupra lumii“, scrie
Allan Carlson, președintele Consiliului Mondial pentru Familii, „Rusia apără
valorile iudeo-creștine. În timpul erei sovietice, la Moscova se adunau comuniștii occidentali. Anul acesta, cel de-al VII-lea Congres mondial al
familiilor se va ține la Moscova, între
10-12 septembrie“.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Va ține Vladimir
Putin principala alocuțiune? În noul Război Rece ideologic oare de ce parte se
găsește Dumnezeu acum?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR">Traducere de Ovidiu Hurduzeu</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="FR">Patrick ("Pat") Buchanan</span></b><span lang="FR"> este una dintre cele mai respectate voci
ale conservatorismului american. </span><span lang="EN-GB">A fost „senior adviser“ pentru trei
președinți americani (Nixon, Reagan, Ford) și candidat la președenția Statelor
Unite în anul 2000. </span><span lang="FR">Autorul a
numeroase cărți de istorie și critică socială.
Articolul de față a apărut în prestigioasa revistă <i>American Conservative</i>. Pentru versiunea în engleză click <a href="http://www.theamericanconservative.com/vladimir-putin-christian-crusader/">aici</a>.<o:p></o:p></span></div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-73502660003293303842014-04-06T17:57:00.001+03:002014-04-06T17:57:21.409+03:00Deficitul de atențiede James Howard Kunstler<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-ydpKJpjSoxM/U0FrO6U3qJI/AAAAAAAABQQ/47ZHyf31k7U/s1600/fearfactorygotj.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-ydpKJpjSoxM/U0FrO6U3qJI/AAAAAAAABQQ/47ZHyf31k7U/s1600/fearfactorygotj.jpg" height="320" width="240" /></a></div>
<br />
Pe cât se pare, la Departamentul de Stat al Statelor Unite cineva a stins incendiul care devasta superba chică a lui John Kerry, care a încetat (deocamdată) să mai declame nevoia stringentă de a începe cel de-al treilea război mondial ca urmare a anexării peninsulei Crimeea de către Rusia. De când trăiesc n-am mai pomenit o criză internațională mai inutilă și mai absurdă decât hărmălaia produsă în jurul Ucrainei. În mare măsură este opera noastră.<br />
La urma urmei, noi am declanșat criza finanțând răsturnarea guvernului ales al Ucrainei. Cum credeți că s-ar simți SUA dacă Moscova ar pune la cale răsturnarea guvernului mexican? Nu s-ar simți în nesiguranță? Nu cumva ar fi tentate să trimită niște trupe la graniță?<br />
De la sfârșitul Războiului Rece, SUA s-au angajat în demonstrații de forță în toată lumea, de fiecare dată cu consecințe nefaste, cu excepția destrămării Iugoslaviei. Ultimele aventuri din Irak și Afganistan au fost cele mai scumpe – au costat cel puțin un bilion de dolari –, iar haosul încă domină în acele țări. Știrile venite din Kabul, prezentate de NPR (Radioul Public Național) în această dimineață, pun sub semnul îndoielii data alegerilor proiectate a avea loc în cursul săptămânii curente. Zile întregi, așa-numita Comisie Electorală Independentă a fost atacată cu rachete; acum două săptămâni, hotelul cel mai frecventat de ziariștii străini a fost scena unui masacru, iar talibanii rămân o prezență activă, măcelărind civili în zonele din afara Capitalei afgane, unde legile statului încetează să se mai aplice.<br />
Desigur, toate aceste incidente înspăimântătoare ridică o întrebare fundamentală: de ce ar conta cu adevărat pentru SUA ce se întâmplă în Afganistan? Câți ani trebuie să mai treacă pentru ca noi să uităm că Osama bin Laden avea în Afganistan tabere de instruire pentru jihadiști? Chiar şi acum, puteți să fiți siguri că undeva între Casablanca și Timorul de Est există tabere de instruire pentru fanatici religioși și au loc mii de întâlniri informale ale unor tineri cu testosteronul fierbând și care n-au altă treabă decât să se joace cu armele de foc. O să invadăm orice teritoriu unde se petrec astfel de lucruri?<br />
Parte din realitatea noastră mereu în schimbare ne indică faptul că economia globală stă să crape. În ciuda asigurărilor pe care ni le dă un anume Tom Friedman de la New York Times, globalismul nu a fost o constantă a condiției umane. Mai degrabă a fost un set de relații economice trecătoare, produse de circumstanțe speciale într-o anumită perioadă istorică – adică, o sută de ani de energie ieftină și aproape 50 de ani de pace relativă între marile națiuni. Asta-i tot ce a fost globalismul. Acum este în curs de dizolvare, întrucât energia este din ce în ce mai scumpă, cauzând o mulțime de fricțiuni între națiuni complet dependente de consumul masiv de petrol și gaz ieftine.<br />
Fricțiunile se manifestă în special în sectorul financiar. Națiunile mari consumatoare de energie încearcă să compenseze costul crescând al adicției lor și absența „creșterii“ economice împrumutând tot mai mulți bani – adică acumulând din ce în ce mai multe datorii. Aceasta se traduce prin „tipărirea de bani“, acele activități bancare computerizate care pompează din ce în ce mai multe „lichidități“ în economiile „avansate“. Rezultatul acestor procese este stabilirea unor prețuri arbitrare la aproape orice (inclusiv prețul banilor de împrumut) și, pe măsură ce jucătorii îmbrățișează presupusele avantaje ale devalorizării – în special posibilitatea de a lichida propria datorie suverană prin inflație –, un climat din ce în ce mai ostil cauzat de războiul valutelor .<br />
Consecințele acestei situații sunt de discutat în detalii, dar putem cu ușurință să tragem concluzii privitoare la macrotendințe. Orgia globală a bunurilor ieftine și bula financiară sunt pe sfârșite. Națiunile și regiunile din cadrul națiunilor trebuie să găsească o nouă cale de a trăi la o scară mai mică, ceea ce implică neapărat noi modele de guvernare. Destrămarea statelor naționale este în curs de desfășurare și procesul se desfășoară de la margini spre interior, către centrul politic – din teritoriile pârjolite și lipsite de speranță ale națiunilor suprapopulate, care nu se vor „dezvolta“ niciodată, către giganții tot mai sclerozați.<br />
SUA manifestă semne destul de grave ale acestei scleroze vizibile într-o serie de episoade, de la comportamentul dement al liderilor noștri în actualul fiasco din Ucraina, ca urmare a unei situații create în mod artificial și inutil; degradarea orașelor, drumurilor și podurilor noastre; mânjirea peisajelor mutilate cu tot felul de deșeuri din plastic până la comportamentul populației noastre de îngălați demoralizați, inerți mental, adicți, acoperiți de tatuaje și dând din fund.<br />
Pe scurt, este evident că în Crimeea rușii au interese primordiale iar noi n-ar trebui să avem acolo nici o treabă, atâta timp cât viața materială și cea culturală din SUA sunt o paragină și merită mult mai multă atenție din partea noastră.<br />
<br />
James Howard Kunstler, scriitor, critic social, publicist și blogger american cunoscut mai ales pentru cărțile sale „Geografia lui Niciunde" (Geography of Nowhere, 1994), „Îndelungata criză" (The Long Emergency, 2005), „Prea multă magie“ (Too Much Magic, 2012). "Îndelungata criză" a fost tradusă în românește de grupul Traduceri Ecologice Independente TEI și se poate accesa <a href="http://www.scribd.com/doc/201826309/James-Kunstler-Indelungata-Criza">aici</a>.<br />
<br />
Traducere de Ovidiu Hurduzeu<br />
<br />
Pentru versiunea în engleză click <a href="http://kunstler.com/clusterfuck-nation/attention-deficit/">aici</a>.Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-33512106229260543812014-03-06T10:29:00.006+02:002014-03-07T20:16:36.156+02:00Refacerea României prin noi înşine – concilierea naţională<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://clubofrome.org/cms/wp-content/uploads/2011/07/Calin_Georgescu-2--200x298.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="http://clubofrome.org/cms/wp-content/uploads/2011/07/Calin_Georgescu-2--200x298.jpg" height="200" width="133" /></a></div>
Interviu cu dr. Călin Georgescu, preşedinte pentru Europa al Clubului de la Roma<br />
<i><br /></i>
<i>— 2014 este Anul 25 de la Revoluţia Română. Dvs. aţi detectat „războiul nevăzut“ în lume şi în România. Ce este acest război?</i><br />
<br />
— Criza oferă unei umanităţi îngenuncheate de atâtea boli prilejul de a medita la sarcina supravieţuirii pe unica sa planetă. După ce a „îmblânzit“ natura, omul îl supune acum pe om manipulărilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma şi mai ales în spatele marilor corporaţii. Nu se poate fura fără a controla mintea victimei. Discutăm azi de un război dus la nivelul minţii. Este purtat de marile corporaţii şi de politica neoliberală care au creat şi mențin în continuare criza. Lăcomia corporatistă a produs actuala instabilitate economică şi socială. Marile corporaţii nu au nevoie de minţi libere ci de robi, care motivaţi doar de cucerirea unei poziţii în ierarhie şi de avantajele unei vieţi luxoase respectă obedient preceptele „politicilor corecte“. Personal, sfidez corectitudinea politică de toate culorile.<br />
Spre exemplu, Nestlé controlează peste 70% din apa îmbuteliată din lume, printre care Périer, Pelegrino, Vittel. Este o acţiune neoliberală şi postcolonială care atentează la un drept fundamental al omului, accesul primar la apă. Poate fi un drept uman transformat în marfă, cu etichetă şi preţ?!<br />
Cea mai mare manipulare este înfăptuită de marile trusturi din industria alimentară şi farmaceutică, dar și de sistemul tradițional de educație. Alimentele sunt oferite spre cumpărare fără să se țină cont de efectul lor asupra sănătăţii, iar la rândul lui, sistemul de sănătate tratează fără să țină cont de alimente. Nutriţia este pe ultimul loc în preocupările omului modern, dar şi la facultăţile de medicină. Foarte puţini dintre noi cred că de aici se pot trage majoritatea bolilor, că există un sistem ascuns bine pus la punct pentru ca noi să ne cumpărăm boala şi apoi să credem că ne putem redobândi prin medicamente sau proceduri costisitoare pseudo-sănătatea. Medicina a devenit echivalentă cu termenul „medicament“, iar tratarea bolii a devenit o industrie.<br />
În general, nu ne facem timp să citim nici eticheta alimentelor, nici prospectul medicamentelor. Dacă, însă, le citim, constatăm că foarte puține dintre substanţele constituente sunt naturale şi integrale. Restul aduc cu cele sintetizate în laboratorul de chimie. Aflată în ghearele Big Pharma şi ale industriei producătoare de aparatură medicală, medicina modernă ne dictează cum să ne reparăm, nu cum să ne vindecăm. Cum să tratăm boala și nu cum să o prevenim. Medicina preventivă și politicile publice cu măsuri de promovare a sănătății nu sunt o prioritate pentru guverne sau pentru corporații. Or, intervenţiile medicale sunt necesare și binevenite în caz de accidente sau în situaţii de urgență similare – ele însă ar trebui să rămână așa cum arată numele şi lor: soluţii extraordinare.<br />
În România, cetăţeanul este stăpânit prin frică şi foame. Ne este frică pentru că nu mai avem credinţă adevărată. Când ne rugăm şi cerem ca Dumnezeu să ne „dea“ miracole confundăm credinţa cu magia. Fără muncă asiduă şi jertfă nu-ţi poţi lua zborul către orizontul Demnităţii. Pasărea născută în colivie crede că a zbura este o boală! De acest fapt s-a profitat după ’89 şi așa s-a perpetuat mentalitatea că atât timp cât ai ce consuma e bine. Burta plină stă mai presus de libertate!<br />
Acum, în România se trăieşte sub imperiul fricii. Când nu rămâi ferm în credinţa sfântă în Hristos se naşte un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Și atunci omul devine „resursă umană“, un individ manipulat, fabricat prin înrobirea minţii şi a inimii. Alimentele procesate industrial conțin substanţe care acționează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea plăcerii, mănâncă tot timpul fără să se hrănească. Mintea, sufletul și inima îi devin captive. Mintea trebuie să fie însă liberă, critică și independentă, iar inima să bată în ritmul dragostei pentru aproapele nostru.<br />
Sistemul educațional de stat contribuie și el din plin la încătușarea minții și a spiritului. După ce sunt școliți conform prejudecăților adulților, denumite eufemistic programe naționale, elevii devin de-a dreptul incapabili să gândească sau să acționeze în alt mod decât și-au dorit formatorii lor…<br />
Eu, în aceşti 25 de ani, am văzut în România doar promovarea malignă a incompetenţei. O perioadă în care sufletul românesc a fost trecut prin sabie.<br />
Se impune urgent reprofesionalizarea României și restabilirea valorilor morale ireproșabile, de care, în istoria sa, poporul nostru a făcut dovadă prin fapte.<br />
<i><br /></i>
<i>— Aţi găsit reţeta şi cheia succesului României: dragostea (unirea) şi micul producător. Cu micul producător, spuneţi, am cuceri toată lumea. Vă rog să dezvoltaţi această idee. Pe ce vă bazaţi când spuneţi că România are capacitatea de a fi lider european?</i><br />
<br />
— A te baza pe micul producător înseamnă să contracarezi asediul corporaţiilor, care îţi dictează ce să mănânci, ce să bei, cu ce să te îmbraci ba chiar şi cum să gândeşti. Mai înseamnă şi să-ţi organizezi singur propria producţie. Te salvezi tu, ca ţară şi îi mai ajuţi şi pe alţii care vor să o facă şi nu mai au cum. Micul producător contribuie la însănătoşirea României. Datorită lui vom rezolva în cea mai mare parte problema şomajului. Toată lumea va avea ceva de făcut. Dacă ştii să faci ceva cu mâna ta nu depinzi de nimeni, eşti autonom. Acum românii bat drumurile Occidentului, slugărind prin străini, în loc să muncească şi să prospere în ţara lor. Trebuie doar să promovăm micul întreprinzător, breslele şi meseriile larg răspândite, ajutate de o industrie performantă şi nepoluantă. Acţiuni precise, nu bătut apa în piuă pe marginea unor generalităţi.<br />
Micul producător ne oferă, prin urmare, definiţia succesului. La care adaug un mesaj pentru renaşterea speranţei şi a încrederii: pe plan internaţional România va ocupa locul care i se cuvine, de factor care contează în politica lumii. Noi ca popor trebuie sa fim uniţi, „în cuget şi simţiri“, să ne dorim libertatea de acţiune, care nu exclude să ne avem bine cu toată lumea. Trebuie să ştim însă ce vrem. Unde dorim să ajungem şi ce mijloace avem pentru a atinge scopurile pe care ni le-am propus! Aceasta este o decizie fermă, politică şi profesională.<br />
Prădătorii care au condus ţara ignoră viitorul şi nu ne pregătesc pentru el, pe ei nu-i interesează decât prezentul, să poată fura acum, când mintea este încă înrobită. Cei ce conduc România sunt făcuți, nu născuți. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt niște mutanți, o altă specie!<br />
Asistăm la o disoluţie totală a ţării. Iar intelectualii păstrează o tăcere complice. Rar găseşti un intelectual integru. Mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc un sistem mafiot.<br />
Politicienii, ca și intelectualii caută „să vorbească frumos“ ca să nu deranjeze, toți vor să fie politic corecţi. Oameni buni, nu mai priviți la culoarea cenușie ca la un simbol al cumințeniei, este timpul să ne trezim! Totul s-a transformat într-un imens crematoriu unde este incinerată libertatea şi viitorul neamului românesc. Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!<br />
<i><br /></i>
<i>— Care este contextul internaţional în care România ar putea să-şi folosească atuurile naturale?</i><br />
<br />
— Se recunoaşte la nivel european că toate modelele de până acum au erodat capitalul natural. Singura soluţie este dezvoltarea durabilă sau, mai corect spus, sustenabilă, pentru că vorbim de obiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuie să se facă prin epuizarea resurselor ci la niveluri şi în ritmuri care să permită regenerarea acestora. Populaţia lumii creşte cu 1% pe an, dar capitalul natural scade cu 1% an. Două treimi din ecosistemele lumii sunt utilizate nesustenabil. Schimbările climatice exercită o presiune în plus. Trei miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de 2 USD/zi. 20% din ceea ce se produce pe planetă ajunge la doar 7% din populaţie.<br />
Criza actuală este o criză de sistem, ea va continua mult timp de acum înainte, până la schimbarea profundă a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt şi lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente îl avem pe masă datorită albinelor. Dispariţia acestor mici vietăţi poate duce la stingerea vieţii. Polenizarea artificială se practică deja în China, prima țară unde aceste insecte excepționale aproape că au dispărut.<br />
Pe acest fond se duce o luptă aprigă pentru ceea ce numim produse strategice, adică apa şi hrana, dar şi energia verde. Or, România deţine, sau mai deţine încă, posibilităţi importante de utilizare a acestor resurse. Știm ce urmează; întrebarea este dacă suntem pregătiţi să întâmpinăm acest val. În politica românească post-decembristă lipseşte cu desăvârşire o viziune pe termen lung. Lipseşte harta viitorului. Dacă România ar înţelege ce şansă uriaşă are în plină criză ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci şi pentru a ocupa o poziţie de lider imbatabil, cel puţin în zona balcanică. Am putea restaura dreptatea socială, apăra suveranitatea ţării şi conserva tradiţiile neamului românesc. Să nu uităm că România nu este o ţară oarecare. Noi, românii, suntem o civilizaţie.<br />
Necesităţile politicii externe ale României sunt mai ales păstrarea identităţii statului în faţa atacului entităţilor non-statale, adică a corporaţiilor şi „investitorilor strategici“ de genul fondurilor speculative. România are nevoie de un stat care îşi serveşte cu abnegaţie cetăţenii şi nu de unul care slugăreşte capitalul internaţional. Consolidarea şi dezvoltarea statului naţional unitar modern trebuie să fie deviza noastră, aşa cum a fost a înaintașilor noștri. Întărirea statului este esenţială în vremurile pe care le trăim. Binomul stat-cetăţean este cel pe care a funcţionat mare parte din istoria omenirii; dacă un stat colapsează se produce şi o prăbuşire a civilizaţiei, cetăţeanul fiind confruntat cu o situaţie de anarhie gen Somalia. Şi nu suntem la adăpost de un asemenea pericol decât dacă procesul de ruinare a statului român este oprit de îndată. Statul român nu trebuie să se îndepărteze sub nici un motiv de rădăcinile sale şi de istoria neamului. Când statul serveşte „corectitudinea politică“ şi trimite jandarmii să-i bată pe truditorii pământului care-şi apără dreptul la apă şi hrană – cum se întâmplă la Pungeşti – ne aflăm deja în faţa unei trădări de ţară. Poporul nu mai poate rămâne indiferent!<br />
<i><br /></i>
<i>— Din acelaşi context fac parte şi corporaţiile. Ce fac acestea? Cum conduc leadershipul politic? Spre care ţintă? Câte corporaţii contează? Câte state?</i><br />
<br />
— Corporaţiile dictează la ora actuală politicului în cea mai mare parte a lumii. Urmărind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul generaţiilor tinere şi privând de lideri autentici şi de patrioţi naţiunile existente. 200 de multinaţionale sunt mai puternice decât cele 150 de state la un loc.<br />
Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Troica aceasta a dus la prăbuşirea economică şi la dezastrul ecologic în multe locuri din lume.<br />
În loc de politici economice serioase, românilor li se oferă pâine şi circ: să cumperi marfa altora şi să crezi că trăieşti bine. Aceasta, pe un fond de sărăcie şi decădere morală fără precedent. Cantitatea de pâine vândută a scăzut cu 25% faţă de 1990, iar numărul cărților cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea anarhică şi lipsa de viitor a României în actuala situaţie.<br />
România are nevoie de o conducere capabilă să se opună proiectelor geopolitice care vizează distrugerea statelor naţionale şi transformarea ţării într-un teren de vânătoare economică (masacrarea faunei cu acte mai mult sau mai puţin în regulă este un capitol la fel de trist). România trebuie să găsească o poziţie de echilibru între forţele geopolitice globale şi să înveţe să negocieze cu puterile lumii, având ca ancoră doar interesul naţional. Putem să spunem, fără teama de a greși, că destabilizarea prezentă a Ucrainei prin proteste violente dirijate este pe punctul de a declanșa un nou Război Rece între Rusia și SUA. Un „război ascuns“ mocnește deja în Asia, între China și principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acest nou context, extrem de tensionat, România, în loc să fie un factor de stabilitate, apare ca un no man’s land, un fel de tărâm al nimănui care poate oricând exploda aruncând în aer întreaga regiune sud-estică a Europei.<br />
Iată de ce, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri respectaţi pe plan internaţional, capabili să întărească statalitatea României şi să găsească alte surse de finanţare decât vânzarea pe nimic a bogăţiilor naturale şi activelor naţiei. În prezent, ţara se află într-o situaţie atât de jalnică încât sunt aplaudate chiar şi investiţiile „europeene“ în gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deşeurilor“, amenajate în satele cele mai pitoreşti şi cu mare potenţial agro-turistic (vezi cazul comunei Fărcaşa din judeţul Maramureş). Nu se mai vinde mobilă, ci buştean direct din pădure.<br />
<i><br /></i>
<i>— Comentaţi, vă rog, fraza „România este sub asediul marilor corporaţii“.</i><br />
<br />
— Acţiunea de la Pungeşti este relevantă. Statul apără o corporaţie împotriva propriilor săi cetăţeni. Corporaţia Chevron încalcă voinţa unei comunităţi locale din judeţul Vaslui, care nu vrea explorarea gazelor de şist, fără ca statul să intervină. Ba din contră, statul îşi loveşte propriii cetăţeni. Oamenii sunt bătuţi în curtea lor. Este mai rău decât într-un război împotriva unei puteri străine! La Pungeşti, de câteva luni, statul îşi terorizează cetăţenii care nu se pleacă în faţa interesului celor fără de ţară. A luat cumva UE poziţie faţă de această încălcare flagrantă a celor mai importante drepturi ale omului?<br />
Jandarmii îşi apără salariul şi job-ul, dar înainte de asta trebuie să-şi apere ţara căreia i-au jurat credinţă. Ce fel de oameni lucrează astăzi în jandarmerie?<br />
Ce-ar mai fi de spus aici? Nimic, doar că este o acţiune criminală fără precedent.<br />
Apoi afacerea Bechtel, controversatul proiect de pseudoautostradă: pentru 50 de km, statul român a plătit 1 miliard de euro, de câteva zeci de ori mai mult decât normal, fără a mai vorbi de calitatea slabă a lucrării – adică, practic nu s-a construit. Şi asta numai cu concursul lacheilor din politica românească, pe care chiar şi americanii îi dezaprobă dar, desigur, se folosesc de ei.<br />
Să nu uităm asediul FMI asupra României. „Terminator“-ul a fost chemat de semănătorii de neghină – nimeni alţii decât fariseii actuali proveniţi din fosta burghezie proletară – pasămite ca să salveze ţara. Ştim însă bine că nu poţi lăsa ţara pe mâna unor creditori care nicăieri în lume nu au vreun proiect pozitiv. Dimpotrivă, au înrobit toate ţările pe unde au călcat. Dar FMI-ul nu este o fatalitate. Președintele Rafael Correa al Ecuadorului, o mică republică din America Latină, a avut curajul să întrerupă acordurile cu FMI-ul și Banca Mondială, salvând țara de la o ruină programată. Acțiunile curajoase ale președintelui Correa au fost apreciate în întreaga lume, Ecuadorul fiind în prezent o țară respectată, în plin avânt economic. Ceea ce, evident, nu-i cazul României.<br />
Țara noastră are nevoie de un sistem financiar care să-i aparţină, de o politică monetară care să răspundă nevoilor specifice ale ţării şi de o politică fiscală dictată de realităţile noastre. În țara noastră se moare efectiv de foame, bătrânii sunt umiliți, copiii nu au viitor, pământul este vândut străinilor iar credința strămoșească este călcată în picioare – iată realitatea! Iar dezastrul este băgat sub preș. Se dau cifre, care mai de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia reală. De pildă, se tot scrie că am ieșit din criză. Cum să iasă din criză statul român când cheltuielile cu bunurile şi serviciile au atins în 2013 nivelul din 2008, când se arunca cu bani în stânga şi în dreapta? Cheltuielile bugetului general consolidat cu bunuri şi servicii au atins în 2013 nivelul de 6,2% din PIB (38,6 mld. lei) – sărind de pragul de 6% din PIB pe care nu-l mai atinseseră dinainte de criză. Astfel, aceste cheltuieli ale statului s-au apropiat de cele din 2008, când au însemnat 6,5% din PIB (33,2 mld.). Doar minciună și triumfalism în cifrele vehiculate de presa aservită! Mai grav: aceste cifre sunt transmise și publicațiilor internaționale.<br />
România nu va prospera decât prin introducerea disciplinei financiare. Astăzi, România este o ţară în faliment care trăieşte pe datorie.<br />
<i><br /></i>
<i>— Vorbind de realitate, de actualitate, şi nu de viitor sau de o dorită şi imaginată dezvoltare, unde este România astăzi? Ce înseamnă statul român? Care sunt deciziile pe care le poate lua?</i><br />
<br />
— Statul român actual este un stat slab, sărac şi înapoiat. Acționează conform unor mituri și prejudecăţi, ia decizii importante pe bază de wishful thinking, gândirea deziderativă ce distorsionează realitatea în funcție de propriile dorințe. Justiţia română este servilă şi neprofesionistă. Dosarele se albesc în funcţie de interese, justiţia este oarbă, pedepseşte doar mafioţi mărunţi. „Peştii cei mari“ rar ajung la puşcărie şi numai în urma unor reglări de conturi între „găşti“.<br />
Dacă vrei să distrugi o ţară o faci infiltrând neisprăviţi în funcţii de decizie.<br />
Societatea românească diferă de economiile mature din Europa, în sensul că, dacă în Europa se schimbă un guvern, nu se întâmplă nimic grav, economia merge înainte, structura instituţională funcţionează. În România nu avem management performant, iar managementul înseamnă viziune de perspectivă. Statul român actual nu mai există pentru că nu mai funcţionează instituţional. Accidentul aviatic din Munţii Apuseni este o dovadă a inexistenţei statului.<br />
<i><br /></i>
<i>— Puneţi drept condiţie a redresării patriotismul în limitele adevărului şi reluaţi formula interbelică „prin noi înşine“. Mai putem invoca acest concept în epoca globalizării?</i><br />
<br />
— Totul ne este permis, dar nu totul ne este şi de folos, spunea Sfântul Apostol Pavel. Şi mai spunea că omul întreg, puternic, chiar dacă totul îi este permis, nu se va lăsa stăpânit de tot ceea ce-i este îngăduit.<br />
Totul, dar absolut totul se face doar semănând dragoste, nu ură şi trădare.<br />
Lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a ţării în ultimii 25 de ani. Cei care au deţinut puterea au urmărit doar interesele lor, personale şi de grup, şi nu cele ale ţării. Or, nu ai cum să fii de folos ţării tale dacă nu o iubeşti şi dacă nu-i vrei binele! Formula „prin noi înşine“ nu poate fi transpusă în practică de către cei care dușmănesc România.<br />
Sunt țări importante care în ultimii 20 de ani s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi înșine“. În anii ’70, Finlanda era la coada țărilor scandinave, acum este în fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinată de globaliști, cu rețetele lor neoliberale, dar și-a revenit spectaculos când țara a adoptat modelul „prin noi înșine“. Japonia, Norvegia, Argentina, Ungaria sunt alte exemple grăitoare de țări care nu au cedat presiunilor „terminatorilor“ internaționali și au reușit să prospere economic.<br />
A ne dezvolta prin noi înșine înseamnă în primul rând a investi în om – or, aceasta a lipsit cu desăvârşire. Românul trebuie lăsat să facă ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviinţă nişte funcţionari de la Bucureşti sau Bruxelles, şi atunci toată ţara va înflori. De ce oare românii sunt foarte apreciaţi în multe locuri importante din lume iar în ţara lor nu au un loc de muncă? În acest sens, exemplul istoric paşoptist ne stă la îndemână. Este greu, dar se poate!<br />
Trebuie să-i insufli tânărului mândria pentru istoria neamului său. Când ne vorbea profesorul la școală de Mihai Viteazu, de Brâncoveanu, intram în pielea lor ca eroi și doream, noi copiii, să facem la fel pentru țara noastră. Numai aşa va deveni tânărul responsabil. Din păcate, istoria este minimalizată, pur şi simplu s-a tăiat panglica istoriei, s-a întrerupt legătura cu eroii şi martirii neamului, uitându-se că fiecare generaţie făureşte istoria celor următoare.<br />
<i><br /></i>
<i>— Vedeţi la conducerea României un om cu caracter, care să-şi iubească ţara. Nu sunt cuvinte prea solemne, prea mari? Unde pot fi găsiţi astfel de oameni?</i><br />
<br />
— Demnitatea provoacă demnitate, iar conducerea ţării se impune prin virtute şi nu prin impostură, rea-credinţă şi manipulare.<br />
Pentru această ţară, unii au fost gata să sufere şi să-şi dea viaţa. Nu pentru hambare pline au luptat Gheorghe şi Ion ai noştri, ci pentru dreptate şi demnitate!<br />
Există în România oameni formidabili, tineri în special. Iubeşte-i şi ei îşi vor iubi ţara, fiind dispuşi să i se dedice chiar şi cu preţul vieţii.<br />
<i><br /></i>
<i>— Întrevedeţi, alături de mulţi futurologi, marea criză alimentară şi a apei. Cum ar putea trece România prin aceste două crize? Vorbiţi de solul fertil (adevăratul aur al României) şi de apă. În context, vă dau de ştire că Chevron forează după gaze de şist în Dobrogea, unde profesorul Zamfirescu de la Universitate a identificat un fluviu de apă dulce cât Dunărea, de la Balcic la Mamaia şi mai la nord. Nu va fi pusă această resursă în pericol?</i><br />
<br />
— Criza apei şi a hranei din zona anilor 2020 va fi mult mai serioasă şi mai devastatoare decât criza economico-financiară de acum. Suntem pregătiţi să o întâmpinăm? Aceasta este întrebarea. Aurul României nu este cel mineral, îngropat sub munte, ci stratul subţire de sol fertil, la care se adaugă apa şi condiţiile geomorfologice excepţionale ale ţării noastre. Ţara este un organism viu şi trebuie tratată ca atare, adică integral, la fel cum viziunea integrală trebuie să prezideze modul de a concepe măsurile de prevenţie şi de asigurare a sănătăţii umane. Integral se gândesc şi problemele ţării. Politic vorbind, e nevoie să ştii să cânţi la orgă. Pentru că o decizie greşită se poate răsfrânge negativ în alte locuri. Prevenţia, anticiparea ne stau la îndemână.<br />
Cunosc resursa uriaşă de apă care se varsă la câţiva km în mare. Sigur că poate să fie afectată, şi încă grav, dacă se permite această afacere extrem de nocivă, adevărat atentat la adresa vieţii. Este un exemplu tipic de acţiune de-a dreptul criminală a unei corporaţii.<br />
Wall Street-ul este numai minciună, lipsit de strategie şi de viziune, un uriaş cu picioare de lut. Exemplul Californiei este grăitor în acest sens: deşi în ultimii doi ani în toată California persistă o secetă devastatoare, politicul a permis demararea forărilor pentru gaze de şist.<br />
<i><br /></i>
<i>— De ce vedeţi în comerţul pe apă comerţul viitorului?</i><br />
<br />
— Energia este una din cele trei mari teme ale omenirii în următoarea perioadă. Linia de comerţ cu Asia se poate realiza prin România simplu şi eficient. Portul Constanţa, port la doua mări, Marea Neagră şi Caspica, este mai important decât aeroportul Otopeni. Cine va stăpâni comerţul pe mare, în viitor va stăpâni lumea economică.<br />
<i><br /></i>
<i>— Care sunt atuurile în dezvoltarea României? Apă, munţi, sol, păduri? Capitalul natural?</i><br />
<br />
— România este o ţară prea bogată, cu un pământ prea fertil ca să fie păstrată fără luptă!<br />
Ştiinţific, din 9 regiuni biogeografice, România deţine 5, având cea mai importantă ecoregiune la nivel global. Mai mult de jumătate din Carpaţi, cei mai sălbatici ca natură sunt în ţara noastră. Peste jumătate din carnivorele mari sunt în România. Avem apoi Delta Dunării, zonele umede şi pădurile – un tezaur.<br />
Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale. Şi în special de baza genetică pură pe care o are, fiind printre foarte puţinele ţări din Europa care deţin aşa ceva. Dacă numesc doar cele 220.000 de ha de pădure, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, aflat cu predilecţie în Dobrogea se poate vedea capacitatea sigură de a dezvolta durabil ţara. Nu poţi avea dezvoltare durabilă fără fundamentul dat de resursele naturale pure.<br />
Sub acest aspect, România se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un potenţial multiplicator genetic pentru ţările care au doar resurse financiare dar nu şi pe cele naturale. Sau au pădure dar nu au codru. Lumea occidentală este disperată să aibă hrană şi apă de foarte bună calitate pentru cetăţenii ei. Doar astfel îşi asigură continuitatea ca neam. Toţi sunt conştienţi de pericolul alimentaţiei industriale, plină de E-uri şi aducătoare de boli pe care medicina actuală nu le poate trata.<br />
<i><br /></i>
<i>— Între factorii care subminează identitatea românească şi viitorul naţiunii române aţi numit distrugerea ţărănimii. Ce mai reprezintă ţăranii în viaţa economică şi culturală? Mai sunt ei un element identitar al românilor?</i><br />
<br />
— Veşnicia s-a născut la sat, spunea Blaga. Ţăranul român reprezintă gena autentică a civilizaţiei mileniului actual. El reprezintă nu doar şansa redresării României, ci însăşi speranţa renaşterii lumii occidentale, care încearcă cu disperare să-şi îndrepte nesăbuinţele trecutului.<br />
Ţăranul român a fost în mare parte distrus de febra consumistă şi de supermarketurile care s-au înmulţit enorm la nivelul întregii ţări.<br />
Apoi a fost redus la tăcere, fiindu-i atacat cadrul natural, de care depinde existenţa sa. A fost jefuit orbeşte, s-a vândut pe nimic resursa naturală primară.<br />
Prin urmare, eu nu aş promova industria alimentelor bio, ci gospodăria ţărănească tradiţională. Prin ea am ajunge la bio în mod natural. România ţară bio! Cu ea aş cuceri lumea toată!<br />
Roşia românească – cultivă această roşie în Germania. Pune-l pe neamţ să o facă! Ei, bine, nu poate, cu toată tehnologia lui, pentru că pământul ţării noastre este cel mai roditor. Şi peste asta, este un pământ sfânt.<br />
Dacă se pune la punct agricultura ţărănească tradiţională, exporturile de grâne româneşti se vor face nu pe bani ci contra aur.<br />
<i><br /></i>
<i>— De ce nu sprijină băncile ţărănimea?</i><br />
<br />
— Cum să sprijine băncile esenţa dezvoltării noastre, când peste 80% din ele sunt străine? Nu au nici un interes să o facă. Decapitalizarea băncilor româneşti s-a făcut cu bună ştiinţă.<br />
Dezbaterea politică cea mai frecventă din societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus, se intră în impas. Ieşirea din această dilemă nu poate fi dată decât prin cultivarea profesionalismului autentic.<br />
Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul sistemului bancar. România este poligon de încercări pentru sistemul bancar internaţional. La filialele din ţara noastră, băncile mamă trimit cadre de conducere slab pregătite profesional, dispuse la experimente, care duc o politică de jecmănire a populaţiei şi nu de dezvoltare.<br />
România ar trebui să aibă o instituţie de credit agricol, aşa cum a propus Take Ionescu în documentul „România în anul 3000“, încă din 1920. Ce oameni, ce viziune, ce dăruire faţă de ţară!<br />
Dar şi dezvoltarea agriculturii, chiar şi tradiţionale, ţine de ansamblul economic, de o creştere moderată/fezabilă, fără a strica echilibrele macroeconomice, susţinută de un buget naţional multianual gândit pe termen lung. Apoi de investiţii necesare pe termen scurt în infrastructură şi tehnologie. Fără investiţii, scade competitivitatea și economia moare. Iar investiţiile pot fi stimulate simplu, reducând impozitul pe profitul reinvestit.<br />
Cheia succesului economic stă în productivitatea muncii şi în exploatarea sustenabilă a multiplelor noastre resurse. România ar trebui să aibă ca opţiune clară profesionalizarea forţei de muncă (iar reprofesionalizarea despre care vorbesc îi vizează şi pe specialiştii ogorului, pe ţărani).<br />
<i><br /></i>
<i>— Cum ar trebui să sune şi ce puncte ar trebui să alcătuiască Strategia de dezvoltare a României?</i><br />
<br />
— În primul rând trebuie să gândeşti Adevărul, să spui Adevărul şi să iubeşti Adevărul. Civilizaţia este fructul muncii şi efortului, al cunoştinţelor şi învăţării. Decadenţa se instalează atunci când ele încetează să devină virtuţi.<br />
Cheia succesului în dezvoltarea ţării stă în dragoste, unire, întărirea familiei şi micul producător. Restul sunt detalii.<br />
Insist pe rolul familiei în societatea de azi. Vigoarea tineretului se trage din rădăcinile din familie. Dacă familia este sănătoasă, creştină, unită, atunci şi societatea va fi la fel.<br />
Strategia ţării se poartă în inimă şi are câteva puncte, care încap pe o pagină: 1. Întărirea legislativă şi constituţională a statului. Legi administrate eficient de funcţionari în a căror autoritate populaţia să aibă încredere. 2. Lansarea cercetării şi dezvoltării cu implicarea universităţilor. 3. Politici monetare şi fiscale ferme. Nivelul taxelor să fie scăzut. Păstrarea monedei naţionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. Şi sub nici o formă nu trebuie aderat la moneda euro. 4. Dezvoltarea căilor de transport. O ţară curată şi îngrijită. 5. O politică externă regională şi globală de promovare a concilierii. 6. Transformarea unui handicap în avantaj de nişă economică: agricultura românească – cu scopul final de a asigura independenţa alimentară a ţării. Protecţia pădurilor şi conservarea mediului. Dezvoltarea durabilă – concept naţional. 7. Securitatea persoanei: strategia de sănătate bazată pe prevenţie, hrană sănătoasă, educaţie prin mişcare, politică demografică stabilă.<br />
România deţine azi Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD), document solicitat de UE şi prezentat oficial în 2008. Nu s-a pus în practică nici o propoziţie din acest document realizat pe parcursul unui an prin dezbatere publică, însuşit şi semnat oficial de guvernul de la acea vreme. SNDD este un pas spre civilizaţie, este strategia interesului comun, care ar trebui să primeze asupra confruntărilor politice şi momentelor electorale.<br />
SNDD stabileşte cadrul de manifestare, nu poate fi programată şi garantată decât pe termen lung şi numai dacă structura şi funcţionalitatea sistemului socio-economic sunt dimensionate şi adaptate continuu la configuraţia şi capacitatea de suport a capitalului natural accesibil. Pe aceasta îmi fundamentez obiectivele, care sunt şi trebuie să fie integratoare. Ideea dezvoltării durabile este incompatibilă cu ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii aproape 25 de ani. Este o incompatibilitate sistemică. Asistăm doar la acţiuni post-factum, menite să repare, şi nu bazate pe previziuni care să modeleze şi să preîntâmpine. Dificultăţile în elaborarea documentului nu au constat în introducerea de idei noi, ci în efortul de a scăpa de cele vechi.<br />
Un ultim aspect esenţial este politica demografică, neglijată total de toate forţele politice din ţară: România se află într-un declin demografic prelungit, cu deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei, scăderea natalităţii şi accentuarea procesului de îmbătrânire. Recensământul din 2011 este foarte discutabil ca date şi organizare. Pierderea demografică a însumat, între 1990 şi 2014, peste 3 milioane de oameni.<br />
<i><br /></i>
<i>— Unii politicieni i-au îndemnat pe români să părăsească România, să muncească în alte ţări. Ce consecinţe are aceasta hemoragie de forţă de muncă peste hotare?</i><br />
<br />
— Avem o migraţie continuă. În Italia s-ar afla în prezent peste 2 milioane de români, iar în Spania 1,5 milioane, potrivit datelor oficiale ale guvernelor acestor ţări. Ţara a rămas nelucrată şi abandonată. În 24 de ani, România a pierdut mai mult de 3 milioane de locuitori dintre cei mai buni.<br />
Starea aceasta a făcut să avem 19 milioane de cetăţeni acum, iar consecinţele, dacă nu se iau măsuri imediate, vor fi dramatice.<br />
<i><br /></i>
<i>— V-aţi opus economiei extractive. Guvernanţii actuali se grăbesc să demareze o mulţime de proiecte miniere, crezând că asta va genera dezvoltare şi locuri de muncă. Ce propuneţi în schimb?</i><br />
<br />
— Pe plan economic, avem nevoie de măsuri pentru a puner în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România, prin consolidarea capitalului naţional, întărirea regimului proprietăţii, încurajarea iniţiativei antreprenoriale, identificarea unor noi resurse de dezvoltare, inclusiv prin parteneriate public-privat, sprijinirea formulelor asociative „la firul ierbii“ pentru crearea de locuri de muncă stabile şi bine remunerate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Aceasta înseamnă o economie civică, moleculară, care ţine cont de faptul că prosperitatea unei naţiuni depinde de prosperitatea fiecărui individ în parte. Cu alte cuvinte, nu am nevoie de 5 moguli în agricultură ci de 500.000 de ţărani viguroşi care să dezvolte o ţară întreagă. Nu am nevoie de o economie extractivă cum este acum, în care doar se vând resursele naturale şi activele existente. Dacă îţi vinzi tot ce ai în casă, unde ajungi, cum mai trăieşti? Este nevoie să produci, deci întrebarea care ar trebui pusă fiecărui român este: ce ştii să faci?<br />
Un proiect minier sănătos nu înseamnă să vindem resursele pe nimic, ci să extragem noi resursele – asta înseamnă proiect valabil. Prin noi înşine!<br />
Mina de la Roşia Montană se poate deschide şi exploata numai de către România, apelând la tehnologia clasică şi prietenoasă cu mediul, dând de lucru la toată lumea printr-o investiţie de numai 100 de milioane de Euro. Dar se vrea aşa ceva?<br />
S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. După 25 de ani există impresia că se urmăreşte doar o redistribuire a puterii şi dobândirea de avantaje pentru cei care o deţin. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de conciliere naţională. Dar aceasta înseamnă respect şi voinţa sinceră de a ajunge la un consens rezonabil. Solidaritatea nu se clădeşte la ordin ci din convingerea că soluţiile propuse sunt bune pentru ţară şi pentru oamenii ei.<br />
<i><br /></i>
<i>— Ce înseamnă „Statul român s-a privatizat“?</i><br />
<br />
— Statul român de după 1990 s-a privatizat şi nu mai poate răspunde corpului social, pentru că nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine deţinea înainte de 1989 controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunistă în cea a capitalismului extractiv, însuşindu-și prin „privatizare“ ceea ce deţinea sub control în comunism. Şi nimeni nu spune nimic. Laşitatea conduce România!<br />
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!<br />
<i><br /></i>
<i>— Cum vedeţi şcoala, educaţia în general? De ce nu mai contribuie aceasta substanţial la întărirea statului? Ce nivel au profesorii? Astăzi, „toţi politicienii noştri sunt profesori“. Ce părere aveţi despre şcolile/universităţile private?</i><br />
<br />
— Educaţia înseamnă să inspiri mintea, nu să încarci capul!<br />
Dascălul adevărat nu livrează informaţie ci plămădeşte copilul, viaţa lui, ţara şi neamul românesc. Copilul este izvorul bucuriei din care putem bea toţi, trebuie prin urmare să investim tot ce avem în tânăra generaţie a ţării.<br />
Or, conducătorii vremelnici ai României au distrus ţara. Iar puţinii profesori adevăraţi pe care îi mai avem au mâinile legate.<br />
Şcoala românească actuală este o ruşine. Dacă vrei să înrobeşti o ţară îi distrugi educaţia. Aşa s-a şi întâmplat. Dacă ai educaţie performantă eşti, ca popor, liber. Or, România este un vultur închis într-o cuşcă în care nu poate să-şi întindă aripile să zboare.<br />
„Cum arată astăzi şcoala va arăta mâine ţara“, spunea Spiru Haret în 1895. Calitatea educaţiei este condiţia de bază pentru ca România să-şi asigure un loc în cursa civilizaţiei contemporane. Educaţia şi formarea profesională reprezintă baza dezvoltării ţării, alături de întărirea familiei, pentru că avem nevoie de un pol moral.<br />
„Ţinta cea mai înaltă a educaţiei e să formeze caractere, iar caracterul nu este un dar, ci o sumă de deprinderi tari, dobândite prin muncă“ spunea Simion Mehedinţi. Şcoala muncii, seriozitatea şi conştiinţa lucrului bine făcut trebuie să înlocuiască improvizaţia şi superficialitatea.<br />
În orice scenariu de viitor, cheia succesului rezidă în factorul uman, prin modernizarea accelerată a învăţământului, cercetării, sistemului de sănătate prin prevenție. O populaţie sănătoasă, bine educată şi informată este chezăşia funcţionării instituţiilor democraţiei. Numai astfel ea devine imună la intoxicare şi manipulare.<br />
Universităţile particulare ar trebui desfiinţate, fără excepţie. Sunt doar o industrie de diplome fără acoperire, care urmăreşte doar profitul şi spălarea creierelor. Au fost viciate, evident, şi universităţile de stat. La Medicină, înainte de ’89, se tragea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intră şi cu 4. Cum să mai comentezi aşa ceva?<br />
Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria poporului român este cumva alternativă? Geografia ţării este cumva alternativă? Mama ta este alternativă? Avem cumva alternative sau dileme cu privire la adevărurile morale? Ca să nu mai vorbim de implicaţiile în viaţa de zi cu zi: un şcolar de 35 de kg trebuie să poarte în spate un ghiozdan cu manuale şi caiete alternative de 7-9 kg. Dacă distrugem coloana vertebrală a copilului şi îi distrugem sănătatea putem, oare, invoca o coloană vertebrală şi o sănătate alternative? Dar cărui agramat care conduce azi îi pasă...?<br />
Mai toţi politicienii noştri sunt „profesori“ – nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universitari. De unde până unde? Pe vremea lui Spiru Haret, ca să obţii titlul de profesor treceai prin examene foarte dure, trebuia să înveţi pedagogie, iar la final numirea era semnată de Rege. Astăzi, România este ţara cu cele mai puţine ore ţinute în afara sălilor de clasă, în muzee, institute ştiinţifice şi de cercetare etc. Interesul elevilor creşte proporţional cu noutatea, la care se adaugă varietatea formelor de predare – lucru valabil peste tot.<br />
Diferenţa dintre nivelul de pregătire al elevilor buni şi al majorităţii este imensă. România are rate îngrijorătoare de abandon la nivel gimnazial şi liceal, cu toate că învăţământul obligatoriu este de 10 ani. Învăţământul superior scoate pe bandă rulantă absolvenţi interesaţi doar de diplomă. Se citeşte foarte puţin. 1,5% din adolescenţi citesc cel mult 2 cărţi /an. Camera Deputaţilor a votat 28 de milioane de euro pentru cumpărarea de stick-uri de memorie, în condiţiile în care 50% din şcoli nu au apă caldă şi căldură. Totul este absurd în România!<br />
Rezultatele excepţionale care mai apar sunt datorate elevului, deci studiului individual, şi nu sistemului de învăţământ, care nu favorizează vârfurile, valorile intelectuale reale – ba chiar se teme de ele. Bursele sunt acordate în funcţie de cât de bine se fofilează studentul în sistem şi nu după capacităţile sale deosebite.<br />
<i><br /></i>
<i>— Analizând sfertul de veac de când ne-am cucerit libertatea, ce puteţi spune? Am câştigat sau nu libertatea? Am ajuns să iubim competiţia între valori, libertatea de a alege? Câtă responsabilitate </i><i>există în sânul clasei politice?</i><br />
<br />
— Competiţia minţilor din Occident a fost transformată în România într-o cursă nebună după profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supusă unei manipulări masive. S-a înlocuit ştiinţa cu miturile şi s-a pledat pentru libertate fără responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profeţi din ţara asta se ascunde frauda şi manipularea cea mare.<br />
România nu este o ţară liberă atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijată. Mulţi şi-au vândut, pentru 30 de arginţi, şi sufletul, şi ţara.<br />
Dacă vrei să-i înveţi pe oameni să fie liberi, învaţă-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseriaşi, sunt doar afacerişti.<br />
<i><br /></i>
<i>— La capitolul „realizări“, în cei 25 de ani de democraţie consemnăm alarmaţi retrocedările de proprietăţi, făcute pe baza legii restitutio in integrum. Cât s-a retrocedat? Unde a fost statul care avea menirea de a-şi apăra valorile? Cine este vinovat pentru retrocedările barbare? Care este situaţia în alte ţări?</i><br />
<br />
— „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”, spunea părintele Arsenie Boca.<br />
Pentru pământul ţării, eroii neamului şi-au dat viaţa, iar contemporanii noştri îşi vând sufletul pentru un pumn de arginţi.<br />
Instituţia proprietăţii este dinamitată în România. Democraţie fără proprietate privată nu există, iar proprietatea privată fără instituţia care să o apere, şi anume cadastrul general, nu există nici ea. România are demonocraţie, nu democraţie. Cadastrul general, în special partea lui economică este instituţia cheie care stabileşte valoarea şi pune disciplină în proprietăţile ţării. De 25 de ani nu a fost pusă ordine în cadastrul general, pentru că este nevoie de haos. Unde este haos este şi interes, pentru că în toţi aceşti ani statul a retrocedat păduri, terenuri, ape, clădiri în valoare de peste 60 de miliarde de euro. Legea 247 sau Legea 1 din 2000 au distrus pădurile ţării. Încă mai sunt valabile ordonanţe ale lui Horthy din 1940.<br />
România se află sub dictatura corporaţiilor fără patrie, având conducători corupţi pentru a fi condusă foarte uşor.<br />
<i><br /></i>
<i>— Cum vedeţi proiectele Roşia Montană şi gazele de şist? Cât vor ajuta ele, în caz de realizare, economia românească?</i><br />
<br />
— În primul rând, nu sunt proiecte ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation şi Chevron, în stransă legătură cu clasa politică românească ticăloasă. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori privaţi din istorie, urmat de Exxon şi British Petroleum.<br />
Sunt proiecte antinaţionale şi jefuitoare de suflete, pentru că i-au aruncat pe oameni în război, român contra român, în propria lor ţară. Nu au nici o substanţă ştiinţifică şi sunt total nonecologice şi distrugătoare de vieţi prin consecinţele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta, dar eu vă spun un lucru: aceste intenţii nu se vor pune în aplicare. Punct.<br />
Şi Roşia Montană, şi Pungeştii sunt pământ românesc şi aşa vor rămâne! Iar cei ce le apără sunt eroi. Nu vorbesc de ecologie aici, n-am ce vorbi, eu discut despre pământul meu, care nu este al generaţiei mele ci al urmaşilor mei şi al urmaşilor urmaşilor mei, în veacul vecilor!<br />
„De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate / De-atâta străinătate“ – Doina lui Mihai Eminescu, o citeam în taină înainte de evenimentele din ’89 şi o citesc acum ca să văd imaginea României actuale.<br />
Cea mai jalnică este prestaţia clasei politice. Pe 2 decembrie, la Pungeşti se loveau românii pe români cu ciomegele, dar în Bucureşti era bal cu toalete de mii de euro purtate de cocotele politice şi corporatiste. Este greţos!<br />
Şi un ultim aspect. Unde este poziţia BOR faţă de situaţia de la Pungeşti? Cum au fost susţinuţi cei câţiva preoţi şi monahi care s-au opus cu mare curaj fărădelegilor? Din păcate, la noi, românii, tăcerea este un nărav vechi al clerului.<br />
<i><br /></i>
<i>— Pământul țării este de vânzare? Se pare că politicienii și mulți români nu au nimic împotriva cumpărării pământului de către străini.</i><br />
<br />
— Pământul ţării este sfânt prin eroii, martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, spunea părintele Iustin Pârvu. Nu este de vânzare nimănui şi nicicând. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, politicienii români au dat drumul să se vândă pământul ţării! Dacă nu iubesc glia străbună şi nu au lucrat niciodată pământul, cum să-l apere? La fel este şi cu oamenii: îţi dai afară copiii din casă? Este o luptă teribilă pentru putere.<br />
Or, o ţară care are 12% analfabeţi şi încă până la 20% analfabeţi ştiinţific, persoane care citesc dar nu înţeleg nimic, este uşor de manipulat. Guvernanţii au nevoie de o masă amorfă care să pună ştampila pe buletinul de vot; în acest scop populația este instrumentată să răspundă pavlovian la pomeni electorale gen ulei, zahăr şi pui.<br />
<i><br /></i>
<i>— Ce alte elemente sapă la rădăcina fiinţei naţionale? Ce înseamnă „Românii au uitat să trăiască vertical“?</i><br />
<br />
— Ne-am uitat tradiţiile şi de unde am venit. Suntem vânduţi corporaţiilor, care vor doar să cheltuieşti, fără să înţelegi de ce. Au cumpărat conştiinţa omului cu 1 kg de făină şi de orez şi cu 1 litru de ulei. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute şi atunci îşi iau lumea în cap. Nu există un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalităţii vine din lipsa noastră de dragoste faţă de pământul nostru şi de înţelegere a rostului neamului românesc.<br />
Spre exemplu, SUA au transmis de curând că investitorii americani vor veni în România numai dacă se va semna un nou acord cu FMI şi va fi votată o legislaţie permisivă pentru exploatarea gazelor de şist. Cât tupeu trebuie să ai ca să faci o asemenea declaraţie? Şi câtă slugărnicie ca să o accepţi?<br />
Dar „brazii se frâng, nu se îndoiesc“, spunea un erou al neamului, Ion Gavrilă Ogoranu.<br />
Eu zic că românii nu vor sta îndărătul gratiilor până ce bătrâneţea şi rutina vor pune stăpânire pe ei, iar vitejia va rămâne amintire şi dorinţă neîmplinită.<br />
Pentru menţinerea verticalităţii familia este de bază. Şi aici s-a săpat adânc, pentru distrugerea ei. Peste 2 milioane de români lucrează în afara ţării şi trimit bani acasă. Dar acasă au rămas familii distruse, divorţurile s-au înmulţit peste măsură, ca şi copiii abandonaţi şi oamenii bolnavi sufleteşte şi moraliceşte.<br />
Educaţia mamei în duhul credinţei şi al dragostei de neam face mai mult decât instruirea armatei. Mamele noastre au fost unii dintre cei mai puternici eroi ai ţării. Mamele creştine, mucenicii din închisori şi eroii de prin munţi au ţinut verticalitatea neamului. Eroii noştri martiri ar trebui canonizaţi, declaraţi sfinţi, începând cu Mihai Viteazu, Valeriu Gafencu şi Arsenie Boca. Apoi ar trebui oprite avorturile şi scoasă în afara legii manifestarea publică a homosexualităţii şi orice propagandă în favoarea ei. Sunt condiţii nenegociabile dacă vrem să ne mai păstrăm verticalitatea ca oameni şi trăinicia ca neam.<br />
<i><br /></i>
<i>— Cum traduceţi fraza: „România este o ţară condamnată la neputinţă, pentru a fi exploatată“? Ce este „criza de încredere“?</i><br />
<br />
— Statul nu pune în practică ce spune, sau ce spune legea. Prin urmare, încrederea în instituţiile statului este zero. Dacă ai o lege, îţi mai trebuie una care să o pună în aplicare. Cum să ai încredere în cineva care te fură şi te umileşte permanent? Politicul în România stăpâneşte bine arta manipulării şi a dezinformării pentru a se menţine la putere. Se schimbă doar politicienii, ei între ei, pentru că în spate au acelaşi scop necreştinesc şi anticreştin.<br />
Iar efectele se văd nu doar în sărăcia şi umilinţa trăite de români în ţară, ci şi în afara ţării. De multă vreme, „român“ este în Occident un calificativ depreciativ şi nu denumirea unui neam demn de stimă.<br />
Supremaţia politicului este în România un semn de pierdere a orientării creştine. Omul a pierdut nădejdea mântuirii, iar politica a devenit un fel de mântuire socială.<br />
Compromisul în gândire şi vorbă, nepăsarea în faptă au deschis drum liber absurdului în societatea românească. Este dreapta răsplată a creştinilor care nu au putut să fie creştini. Dacă românul ar sta la rând să facă fapte bune, aşa cum stă la rând la sfintele moaşte, ar fi bine. Dar nu este!<br />
Nu-ţi face semnul crucii, înainte de a fi sigur că poţi purta povara ei pe umerii tăi!<br />
<i><br /></i>
<i>— Cum traduceţi fraza: „Statul şi-a abandonat cetăţenii, iar cetăţenii şi-au abandonat statul“?</i><br />
<br />
— Statul, fiind luat ostatec de grupările mafiote, nu se mai interesează de binele public decât prin măsuri populiste, iar cetăţenii se mulţumesc, marea majoritate, cu pâine şi circ, dar şi cu portiţele, special lăsate în economia neagră şi gri, care practic ţin ţara să nu se prăbuşească.<br />
Pentru Legea lui Dumnezeu nu ne luptăm, dar pentru un trai uşor şi salarii grase o facem! Un popor care pretinde că 87% dintre fiii lui sunt creştini ortodocşi! Unde este datoria noastră de a fi străjerii neamului? Chiar nu mai sunt bărbaţi viteji în ţara noastră? Unde este biserica luptătoare a neamului în asemenea momente grele? Biserica oficială este pângărită şi biserica ascunsă este prigonită!<br />
Cei care conduc sunt cei care au mai condus. Cum spunea Eminescu: „alte măşti, aceeaşi piesă, / alte guri, aceeaşi gamă“.<br />
În loc să înstrăinăm resursele ţării, hai să construim câmp de lucru pentru oameni și să înflorească o țară întreagă!<br />
<i><br /></i>
<i>— Care este nădejdea dv. în refacerea României? Cum vedeţi viitorul ei?</i><br />
<br />
— Nădejdea să ne fie ancora în viaţă!<br />
A fi descendent dintr-un popor de eroi şi de martiri nu poate decât să dea încredere în viitor. Sunt oameni pregătiţi în această ţară să facă istorie şi nu spectacol ieftin. Noi suntem urmaşii Romei, dar suntem şi urmaşii lui Decebal şi ai lui Mihai Viteazu, şi ai lui Ştefan cel Sfânt, şi ai martirilor Brâncoveni.<br />
Cum vrem să fim cunoscuţi în istoria lumii? Ca un popor letargic sau ca o naţie de viteji şi oameni drepţi? Depinde de noi şi de atitudinea noastră, de grija faţă de aproapele nostru. La ora actuală, în ţară este un soi de văicăreală cronicizată. Trebuie făcută diferenţa între văicăreală şi atitudine. Toţi se văicăresc că nu au bani, se plâng de ticăloșia clasei politice, dar nu ies în stradă pentru unire şi schimbare. Prostiei și aroganței celor care conduc pentru simplul fapt că sunt membri de partid trebuie să fie, hotărât, oprite. Nu puneţi, ne îndeamnă Mântuitorul, petic de postav nou la haina veche pentru că se rupe, şi nici vin nou în burduf vechi, pentru că se crapă. Schimbarea, ca să fie efectivă, trebuie să fie totală.<br />
Virtuţile poporului român, cei de la talpa ţării, sunt mult mai înalte şi în acelaşi timp cu adevărat patriotice şi naţionale faţă de cele ale clasei politice conducătoare. Iar conştiinţa poporului român nu suportă politica publică a trădării şi înrobirii. Să luăm aminte, vremea refacerii se apropie!<br />
Speranţa este mare numai pentru cel ce are credinţa mare. Chiar dacă hoţii şi impostura par astăzi de neînvins, greu de înlăturat, chiar dacă par că sporesc zilnic în putere, chiar dacă avem impresia că a dispărut credinţa, viitorul României va fi demn şi luminos, pentru că pe dedesubtul viiturii rău mirositoare de acum curge fluviul credinţei strămoşeşti în Hristos cel Viu şi Biruitor. Trebuie doar să îndrăznim!<br />
<div>
<i><br /></i>
<i>Interviu realizat de Ion Longin Popescu, apărut, ciuntit, în „Formula AS“ din 27 februarie 2014</i></div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-33623694650493412912014-01-23T01:40:00.000+02:002014-01-23T01:44:55.228+02:00Gaze de şist. La Cobadin, anti-fracturiştii ar fi vrut, dar n-au avut cu cine…<div class="MsoNormal">
de Alexandru Ciolan</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-aGtEo1iDpfM/UuBWqazmGLI/AAAAAAAABQA/QxXoAOgVRpk/s1600/IMG_1248.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-aGtEo1iDpfM/UuBWqazmGLI/AAAAAAAABQA/QxXoAOgVRpk/s1600/IMG_1248.JPG" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Miercuri 22 ianuarie, Cobadin, judeţul Constanţa. Plecăm din
Bucureşti după ce s-a mai ostoit traficul urban al dimineţii (traversatul
Capitalei poate lua mai mult decât traversarea parţială a ţării). Spre
deosebire de disperaţii care aleargă pe şosele ca să câştige câteva minute la
destinaţie, mergem la consum. Juniorul meu conduce Loganul, eu stau pe locul
mortului, neavând carnet. Facem experimente, ca să ne convingem că suntem
înţelepţi să ne grăbim încet: 90 km/h – consum 5,7; 110 km/h – consum 7,4: 130
km/h – consum 8,2. Concluzia: fiecare kilometru în plus peste viteza optimă (în
cazul Loganului: 90 km/h) echivalează cu un procent de consum în plus.
Conştiinţa ecologică se manifestă şi pe şosea…</div>
<div class="MsoNormal">
Ajungem cu o oră înainte de începerea întrunirii. Căutăm în
„centrul civic“ cunoştinţe din vremea tinereţii mele şi a copilăriei juniorului
(nu le-am mai văzut de 35 de ani…), dar nu le mai găsim, s-au mutat de mult în
Constanţa. Ne grăbim spre locul convocării: Căminul Cultural, în faţa căruia,
printre automobile, stă parcată o dubiţă a Jandarmeriei. Slab, slab… La Vaslui,
forţele de ordine erau forţe de descurajare, nu ca aici… Şeful dubiţei se
deplasează până în holul Căminului Cultural, unde se interesează dacă „Au venit
cei de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale“. Forţele locale sprijină
forţele centrale, chiar dacă reciproca este condiţionată.</div>
<div class="MsoNormal">
Cobadinul nu e Vaslui, în inima Dobrogei nu am fost opriţi
la distanţă de „obiectiv“ şi nu ne-a întrebat nimeni dacă nu cumva în pachetul
cu cărţi avem bombe. (Dacă ar fi ştiut sărmanii jandarmi că aduceam bombe de
idei…)</div>
<div class="MsoNormal">
Căminul Cultural are câteva sute de locuri, dar în sală
sunt, cu tot cu noi şi cu tot cu reprezentaţii ANRM din prezidiu, 65 de
persoane (numărate de juniorul meu, dacă el a greşit, greşesc şi eu). Lipsesc
din delegaţia oficială de la Bucureşti preşedintele ANRM şi juristul instituţiei. Probabil că au preferat să
rămână acasă ca să termine de citit „Ulei de şarpe“… Sau poate că au terminat
de citit cartea şi le-a fost teamă de extemporalul anunţat la Vaslui când le-am
oferit volumele…</div>
<div class="MsoNormal">
Din partea ANRM participă directorul general Claudia
Răileanu, însoţit de două doamne cu funcţii de execuţie, plus profesorul de serviciu
universitar (fost decan timp de 14 ani) Corneliu Dinu.</div>
<div class="MsoNormal">
Zice doamna director Răileanu două vorbe de deschidere,
anunţă că moderator va fi domnul Dinu şi că pentru întrebări vom avea la
dispoziţie câte 5 minute de cap de participant. Sar cu gura, ca muşcat de şarpe
(piesa de la Vaslui nu o să se mai repete, în ce mă priveşte, doar proştii
repetă greşelile) şi citez, din fiţuica oficială a ANRM, că este o „sesiune de
informare şi dezbatere“, nu o şedinţă de întrebări şi răspunsuri, şi că
dezbaterea presupune prezentarea unui punct de vedere (al prezidiului) şi
combaterea lui, din sală, în timpi egali. Prezidenta admite că am dreptate şi
îi dă microfonul rumegătorului universitar Corneliu Dinu, care scoate din
stomac şi începe să mestece între dinţi aceeaşi prezentare fâsâită a
procedeului de exploatare prin fracturare hidraulică a gazelor de şist pe care
o repetă probabil de pe vremea când încă nu ieşise la pensie. După câteva
minute de moţăială generală (nimeni, nici din sală, nici din prezidiu, nu-şi
ascunde plictisul), îl prind pe stimabil cu o perlă şi-l întrerup. Vexat,
universitarul cere voie să continue, dar mă întorc spre sală şi întreb dacă
este cineva interesat de ceea ce debitează. Cine este interesat să ridice mâna!
Nu ridică nimeni, nici măcar din sprânceană. Stimabilul se aşază, înfrânt, ca
să-şi rumege amarul (timp de 45 de minute nu va mai scoate nici măcar un oftat).</div>
<div class="MsoNormal">
Câteva persoane din jurul meu mă imploră să nu mai întrerup
prezidiul, fiindcă organizatorii pot cere evacuarea sălii şi nu ne vom mai
putea transmite mesajele. Dar eu ştiu ce ştiu, lecţia de la Vaslui nu se va mai
repeta: dacă laşi nesancţionate prompt inepţiile înseamnă că eşti bun de manipulat
– iar eu (şi ca mine mulţi alţii) pot fi înduplecat, dar nu pot fi prostit.</div>
<div class="MsoNormal">
Din clipa aceea se schimbă raportul de forţe şi începe
bombardamentul. Anti-fracturiştii trag salvă după salvă, iar prezidiul se
ascunde în tranşee şi discută serios varianta retragerii. Nici măcar asta nu
mai e posibil… Apărătorii fracturării hidraulice din prezidiu (în sală, chiar
dacă va fi fost vreunul, nu mai are curaj nici să murmure) se lasă bombardaţi
de întrebările nimicitoare la care nu au răspuns. Încearcă, timid, să salveze
onoarea, dar e prea târziu, au pierdut lupta. Primesc cu stoicism loviturile.</div>
<div class="MsoNormal">
Nu vreau, nici nu are rost să intru în amănunte. A fost o victorie
zdrobitoare, prin nesupunere, de fapt prin cererea respectării ad litteram a
regulilor.</div>
<div class="MsoNormal">
Nu am, nu avem nimic cu salariaţii de la ANRM. Sunt sărmani
(vorbă să fie!) slujbaşi la stat. Bieţi (vorbă să fie!) executanţi. Atât de
chinuiţi de şefi şi de decidenţii politici încât nici măcar nu mai au timp să
cugete…</div>
<div class="MsoNormal">
Atât de aprigă era lupta şi atât de indecis rezultatul încât
juniorul meu a ieşit pe hol să tragă o ţigară. Şi să testeze starea de spirit a
vreo două jurnaliste (adică: lucrătoare la jurnal, nu lucrătoare cu ziua) şi a
câtorva fumători ieşiţi, ca şi el, pe pridvor când au priceput că în sală era masacru,
nu luptă. Şi a povestit despre tropăitorii de la Vaslui, aduşi de autorităţi la
o întâlnire similară cu doar două zile înainte. „Aici nu suntem rupţi în coate
ca moldovenii, aici oamenii sunt bogaţi, nu pot fi manipulaţi“ a fost răspunsul
fumătorilor. Doamne, ajută-i!</div>
<div class="MsoNormal">
Nu ştim dacă rumegătorul universitar care ar fi trebuit să
modereze întâlnirea a terminat de mestecat informaţiile, dar amarul i-a venit
înapoi pe esofag şi a protestat la un moment dat că nu e un măscărici, de care
să ne batem joc, ci profesor universitar. Adevăr grăit-a! Nu ne batem joc, ne e
milă de ştiinţificitatea sa. Şi îi dorim să fie publicat de revista „Nature“,
una dintre cele mai prestigioase, dacă nu cumva cea mai prestigioasă revistă
ştiinţifică din lume, în care Richard Heinberg, autorul cărţii anti-fracturiste
„Ulei de şarpe“ a publicat deja. (După ce şi-a revenit din rumegat amarul,
fostul decan de la geografie-geologie „timp de 14 ani“ ne-a şoptit în
semi-particular că a citit cartea şi că e scrisă de un „ramolit“ din America…)</div>
<div class="MsoNormal">
„Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se
vor descoperi…“</div>
<div class="MsoNormal">
O victorie fără lauri: La Cobadin, anti-fracturiştii ar fi
vrut, dar n-au avut cu cine să se confrunte…</div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-57749538272198583802014-01-21T00:41:00.000+02:002014-01-21T09:46:24.282+02:00Gaze de şist. Adevărul despre dezbaterea de la Băceşti, care nu a fost la Băceşti ci la Vaslui, şi care de fapt nici nu a fost o dezbatere ci o demonstraţie de putere de fracturare pusă la cale de autorităţile centrale şi locale<br />
de Alexandru Ciolan<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-ZPE9B-t4UyI/Ut2lJFjNnbI/AAAAAAAABPw/jxdyyljT9m0/s1600/Vaslui+Foto+Ionut+Balaban.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-ZPE9B-t4UyI/Ut2lJFjNnbI/AAAAAAAABPw/jxdyyljT9m0/s1600/Vaslui+Foto+Ionut+Balaban.jpg" height="200" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Foto de Ionuţ Balaban</td></tr>
</tbody></table>
Luni 20 ianuarie, Vaslui. Pornim din Bucureşti cu noaptea-n cap, ca să ajungem la Vaslui la ora 11, să prezentăm cartea „Ulei de şarpe“ a lui Richard Heinberg şi să împărţim gratuit participanţilor câteva exemplare plătite de o româncă din Canada, căreia îi pasă de ţara noastră mult mai mult decât le pasă majorităţii locuitorilor ei. Reuniunea avea loc în cadrul „Campaniei de informare şi dezbatere publică“ organizată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), proiect cofinanţat de Uniunea Europeană, la Centrul de Informare – Poligon Delea, pe strada Delea, fără nici o indicaţie de număr. Ne învârtim prin oraş întrebând pe unde vine asta, ajungem la limită. La vreo 200 de metri de obiectiv, câteva echipaje ale Poliţiei şi Jandarmeriei ne opresc şi ne indică strepezit să parcăm maşina acolo, pentru că nu avem voie să ne apropiem mai mult. Ieşim în ploaia mocănească, scoatem cărţile din portbagaj şi pornim spre sala de şedinţe. Ne opreşte, vigilent, un băietan în uniformă, ca să ne întrebe ce avem în pachet. Cărţi, răspund. Aha! zice. De unde sunteţi? (Nefolosind pronumele-subiect, nu ştiu dacă a vrut să întrebe „De unde sunteţi dvs“ sau „De unde sunteţi voi“). De la Bucureşti, zic, Editura Logos. Intelectual fin, ne recunoaşte pe dată (probabil că a citit toate cărţile noastre şi l-au marcat profund), se luminează la faţă şi ne lasă să trecem. În faţa sălii, la nici zece metri sunt parcate, evident, câteva maşini cu numere de Vaslui şi de Bucureşti, ale aleşilor (adică ale oamenilor aleşi, nu ale prostimii care trebuie să meargă sute de metri prin ploaie, cărând în braţe cărţi adresate şi lor, aleşilor, dacă, aşa cum este scris în dedicaţia volumului, „se străduiesc să creeze un sistem energetic în cadrul căruia oamenii, locurile şi viitorul nu sunt vorbe goale“. Vorbe… vorbe de umblat ca proştii prin ploaie, pentru ca decidenţii noştri să fie în siguranţă).<br />
Intrăm în sală – căldură lipicioasă de la atâtea respiraţii, 3 rânduri de mese, 6 rânduri de scaune, aproape toate ocupate. Mânat de o presiune interioară întreb unde e toaleta. O slăbănoagă cu ochelari (nu spui numele, persoană, aveam să aflu, importantă…!) pe care o întreb pe unde pot merge la… ridică a neştiinţă din umeri, întreabă la rându-i pe cineva şi îmi arată cu degetul spre o uşă. Mă întorc într-acolo şi simt o boare inconfundabilă. A, da, zic, mulţumesc, de-aici mă ghidez după miros. Doamna se smulge de unde stătea şi o aud cum mă pârăşte pe la spate: „Cică miroase de la toaletă…“. Nici măcar când am ieşit de acolo nu merita să-i zic ce aveam de zis despre standardele noastre diferite de igienă şi despre fineţea, iarăşi diferită, a nasurilor noastre.<br />
Ne-am aşezat, spre fundul sălii, lângă un grup de voioşi şi gureşi moldoveni de-ai mei, pe care-i întreb de unde sunt. „Din Băceşti“ răspunde un tânăr rotofei. „Ah, zic eu, ce faceţi domne, aţi adus întâlnirea aici fiindcă nu aveţi cămin cultural?“ „Cum să n-avem?“ răspunde el prompt. „Avem, dar nu e funcţional.“ Asta a fost ultima replică politicoasă pe care mi-a adresat-o.<br />
Mi-a luat ceva timp ca să mă lămuresc. Mă aşteptam ca participanţii de la Băceşti să fie oameni simpli, neliniştiţi de ştirile contradictorii despre gazele de şist. Da’ de unde! Plasaţi în două puncte strategice ale sălii, dintre care unul era lângă mine (tinerelul rotofei), animatori instruiţi dirijau corul şi ţineau sala sub control: când se vorbea de la prezidiu, îi puneau la punct pe consătenii care îndrăzneau să nu asculte. Când se lua cuvântul din sală şi se puneau întrebări sau se făceau comentarii incomode, începeau huiduielile şi protestele. Singura intervenţie din sală netaxată de mujici a fost aceea a primarului din Băceşti, Horaţiu Cărăuşu, care a întrebat dacă o parte din redevenţele plătite de firmele petroliere vor rămâne comunităţii. I-am şoptit tinerelului rotofei de lângă mine că n-o să le rămână nimic, pentru că nu există lege în acest sens. Răspunzând prompt întrebării, şeful ANRM a promis de la prezidiu că vor încerca să schimbe legea în acest sens. Rotofeiul s-a răsucit biruitor şi batjocoritor spre mine: „Vezi, domle…?“<br />
Dar să ne întoarcem spre prezidiu: maestru de ceremonii, şeful ANRM, Gheorghe Duţu (pentru cei care nu-l cunosc: inginer, absolvent de TCM la Braşov, experienţă managerială la o firmă de materiale de construcţii, parlamentar PSD, uns de Ponta în luna mai 2012 în fruntea bucatelor minerale ale ţării); Claudia Răileanu, director general ANRM (Google nu ne duce, cel puţin după primele 4 pagini, spre un CV al domniei sale), Ninel Păianjen, juristul ANRM şi, last but not least, prof. univ. Corneliu Dinu, fost decan, timp de 14 ani, al Facultăţii de Gelogie din Bucureşti (nota bene: funcţia de decan, fluturată pe www.gazedesist.eu, nu este o atestare a nivelului profesional, ci o sarcină administrativă).<br />
Să derulăm, însă, filmul întrunirii: întâi găvăreşte domnul director (pardon, aveam să fiu corectat chiar de către ipochimen: Preşedinte! al ANRM) şi ne anunţă că resursele de energie sunt pe sfârşite, că în 2030 e anul-limită (vorba unei prietene, care ar fi exclamat, cu o mască de sfinx: Să-nţepenesc!), şi că, prin urmare, trebuie să profităm de oportunitatea oferită de gazele de şist. Şi după ce mai zice multe şi mărunte de nici nu le mai ţin minte, că de-aia le-a şi zis în limbaj politicesc mineral, îi pasează cuvântul domnului profesor Corneliu Dinu, care ţine un curs insipid într-un limbaj (închipuiţi-vă!) mai mineral chiar decât al preşedintelui ANRM. Sala, smirna! Nu pricepea nimeni, dar nici nu sufla nimeni. Băieţii de Băceşti îi comandau, prin semne, cafeluţe şi ceai Lipton la sticlă (băieţii de Băceşti nu mai beau apă) chelnerului, şef peste masa cu apă plată sau gazoasă şi cu un termos de cafea. Cafea moca, pe bani parţial europeni!<br />
După care încep întrebările – ale anti-fracturiştilor. Şi huiduilile – ale băieţilor de Băceşti. „Huo! Daţi-l afară! Hoţule! La vacă, bă!“<br />
Tartorul-moderator, preşedintele ANRM, băiat fin, se face că n-aude, n-a vede. Şi lasă pe băieţii de Băceşti să-şi exprime simţirile.<br />
Nu are rost să dau amănunte despre întrebări şi răspunsuri. Anti-fracturiştii puteau să se pregătească mai bine. O vor putea face, sper, după ce vor citi cartea „Ulei de şarpe“. După ce vor fi dotaţi cu muniţie pentru războiul împotriva gazelor de şist nu vor mai insista pe amănunte pe care oficialii abia le aşteaptă ca să le poată demonta.<br />
Înainte de încheiere, mă ridic şi cer cuvântul. Tartorul-moderator, plictisit şi brusc grăbit să ajungă acasă, îmi dă fără chef cuvântul. O trupeşă tovarăşă din echipa de organizare a campaniei pro-fracturare îmi dă microfonul şi-mi aruncă printre dinţi sentinţa: „5 minute!“. Spun, făcând pe prostul, că am impresia că pe participanţi îi interesează elemente concrete, cum ar fi banii (Huo! Huo!). Şi le lansez mesajul: Ştiţi care este deosebirea dintre americani şi români? Că dacă americanul are gaze de şist sub casă sunt ale lui, poate să ceară bani pentru ele. Românilor nu le vor rămâne decât ponoasele (Huo! Huo!). Trupeşa salariată a bugetului (habar n-am dacă central sau local) se repede şi-mi smulge microfonul.<br />
Şi băieţilor de Băceşti li se spune că pot pleca, lucru pe care îl fac bucuroşi. Într-un minut nu mai rămân în sală decât prezidiul, o echipă de televiziune şi câţiva anti-fracturişti care vor să le spună câteva, de la obraz, membrilor prezidiului. Onorabilii sunt, deocamdată, ocupaţi cu datul de interviuri pentru televiziune.<br />
De la ANRM vin două feţe simandicoase să ne ceară câte o carte (doar e moca, nu? iar ei sunt obişnuiţi să ceară, pentru că, nu-i aşa?, li se cuvine...). Le dăm, cu rugămintea să o citească şi să vorbim despre ea la Cobadin, miercuri. Să vedem dacă ştiu să citească!<br />
Domnului profesor-decan mă duc şi-i ofer personal un exemplar, rugându-l aşijderea, să citească volumul până miercuri, când sperăm ca la Cobadin să vorbim despre el. Şi-i mai spun că manipulează. Că minte cu bună ştiinţă când spune că în urma fracturării nu pot ieşi la suprafaţă elemente radioactive. Nu pot ieşi! exclamă ştiinţificitatea sa. Îi aduc, atunci, la cunoştinţă că statul Louisiana tocmai a dat în judecată companiile petroliere Chevron şi British Petroleum pentru că au deversat lichid de fracturare radioactiv în Golful Mexic. Rămâne, la propriu, cu gura căscată. No comment. Şi-i mai spun că nu a suflat o vorbă despre aspectul antropologic al fracturării. Se holbează la mine. Îi glosez, ca să priceapă: nu avem dreptul să scoatem de sub pământ, de la mare adâncime, lucruri pe care Dumnezeu le-a pus acolo ca să rămână acolo. Brusc, devin o gânganie cu care nu merită să-şi mai piardă timpul, aşa că îmi întoarce spatele.<br />
Domnului Preşedinte al ANMR îi duc volumul şi-i recomand să-şi facă timp să-l citească până miercuri, când ne întâlnim la Cobadin. Cartea, îi spun, este scrisă de un specialist de recunoaştere internaţională (nici un muşchi nu i se clinteşte pe faţă), care a publicat în revista „Nature“. „Am mai auzit şi noi de revista Nature“, mi-o întoarce, pe un ton de activist plictisit. Dar nici eu nu mă las: „Citiţi-o, atunci, ca să învăţaţi“. Iar el, de la înălţimea funcţiei administrative, îmi răspunde concesiv: „Haide, domle, ce, noi învăţăm din cărţi?“ Dacă şi-a căutat-o, nu i-o pot ierta: „Dar de unde învăţaţi dvs, domnule preşedinte?“ Evident, îmi întoarce spatele fără a mai catadicsi să răspundă.<br />
Ăştia ne sunt visătorii!<br />
La ieşire, poliţistul-jandarm care ne chestionase de unde suntem ne întreabă dacă ne-a mai rămas vreun pliant. Juniorul meu îi răspunde olimpian că noi n-am adus pliante ci cărţi. Şi-i întoarce spatele.<br />
În timp ce ne îndreptam spre Loganul nostru de Bucureşti, echipa de băieţi de Băceşti se îmbarca disciplinat în autocarul care-i adusese să presteze.<br />
Aşa a fost „dezbaterea” de la Băceşti, care nu a fost la Băceşti ci la Vaslui, şi care de fapt nici nu a fost o dezbatere ci o demonstraţie de putere de fracturare pusă la cale de autorităţile centrale şi locale.<br />
Urmează Cobadin… Suntem cu ochii pe ei!Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-63484375732804898692014-01-05T05:00:00.000+02:002014-01-05T13:39:46.064+02:00Întoarcerea Rusiei spre dreapta<b>de William S. Lind<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#nota1" name="ref1"><sup>1</sup></a></b><br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-lprymSuVos8/UsjHtzVfW3I/AAAAAAAAAwI/h2bw9a1Zn88/s1600/itartassepa2000460.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-lprymSuVos8/UsjHtzVfW3I/AAAAAAAAAwI/h2bw9a1Zn88/s320/itartassepa2000460.jpg" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Putin şi Soljeniţân în anul 2000.</td></tr>
</tbody></table><b>Moscova își revendică rolul conservator pe care l-a avut în secolul al XIX-lea</b><br />
<br />
O moștenire nefericită a Războiului Rece este atitudinea negativă pe care o mai au încă unii conservatori americani față de Rusia. Obișnuiți timp de decenii să pună semnul egalităţii între Rusia și Uniunea Sovietică, ei încă mai percep Rusia post-comunistă ca pe un pericol. Uită că Rusia țaristă a fost cea mai conservatoare mare putere, un bastion al monarhiei creștine, dușmănită deopotrivă de revoluționari, iacobini și democrați.<br />
<br />
Joseph de Maistre<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#nota2" name="ref2"><sup>2</sup></a> nu a fost singurul dintre conservatorii secolului al XIX-lea care și-a găsit refugiul și speranța în Rusia. Sub președintele Vladimir Putin, Rusia este în curs să redevină cea mai importantă putere conservatoare. Așa după cum am putut constata în cazul Siriei, când Rusia l-a scos pe președintele Obama din fundătura în care intrase, Kremlinul – scrie <i>New York Times</i> – „definește rolul Rusiei pe plan mondial nu pe baza învechitei paradigme a Războiului rece ci mai degrabă pe baza unei viziuni diferite care favorizează suveranitatea statului-națiune și stabilitatea <i>status quo</i>-ului în fața răspândirii democrației de tip occidental“. Într-un articol de opinie privitor la Siria, publicat în revista <i>Times</i>, Putin a scris: „Este alarmant că intervenția militară în conflictele interne din țări străine a devenit un loc comun pentru Statele Unite. Este oare în interesul pe termen lung al Americii? Mă îndoiesc“. Senatorul Robert A. Taft<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#nota3" name="ref3"><sup>3</sup></a> și Rusell Kirk<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#nota4" name="ref4"><sup>4</sup></a> aveau și ei îndoieli în această privință.<br />
<br />
Moscova pare să înțeleagă mai bine decât Washington-ul că necesitățile politicii externe din secolul al XXI-lea sunt păstrarea integrității statelor în fața Războiului din A Patra Generație purtat de către entitățile non-statale, precum cele care luptă în Siria de partea rebelilor. Rusia s-a opus, pe bună dreptate, Washington-ului când acesta a distrus state, inclusiv Irakul și Siria.<br />
<br />
Când Putin a venit la putere, după anii haotici ai președenției lui Elţân, exista o posibilitate reală ca însuși statul rus să se dezintegreze. Marea realizare a lui Putin, și motivul principal al popularității sale în țară, este faptul că a salvat și a întărit statul rus. Orbiți de venerarea „Democrației“, idolul lor de lut, elitele de la Washington nu pot percepe importanța realizărilor lui Putin, dar conservatorii ar trebui să o facă. Rusia poate fi un adevărat aliat împotriva entităților de a patra generație iar conservatorii preferă statele anarhiei fără frontiere (stateless anarchy).<br />
<br />
Vechiul conservatorism renăscut al Rusiei este evident nu numai în politica sa externă, dar și în cea internă. În septembrie, <i>Financial Times</i> scria că „Vladimir Putin a cerut rușilor să întărească o nouă identitate națională bazată pe valorile conservatoare și tradiționale, cum ar fi cele ale Bisericii ortodoxe, atrăgând atenția asupra faptului că Vestul se confruntă cu o criză morală... Domnul Putin a spus că Rusia ar trebui să evite exemplul țărilor europene care «s-au îndepărtat de rădăcinile lor» prin legalizarea căsătoriilor homosexuale și o excesivă «corectitudine politic㻓.<br />
<br />
„Cetățenilor din multe țări europene le este rușine și teamă să vorbească de convingerile lor religioase, ei sunt fie privați de sărbătorile religioase, fie obligați să accepte sărbători cu nume schimbat așa încât să se ascundă în mod rușinos esența lor religioasă“ a spus Putin.<br />
<br />
„Trebuie să respectăm drepturile minorităților la diferență“, a adăugat, „dar drepturile majorității nu ar trebui să fie puse sub semnul întrebării“. Conservatorii americani nu pot decât să viseze la un președinte american care să rostească asemenea lucruri. Oare n-ar trebui să salutăm un președinte rus care îndrăznește să sfideze „corectitudinea politică“?<br />
<br />
Lumea s-a întors cu fundul în sus. America, condamnând și chiar atacând alte țări pentru a impune „democrația“ și definiții iacobine ale drepturilor omului, devine liderul Stângii internaționale. Rusia își reafirmă rolul ei istoric ca lider al Dreptei internaționale. Aceasta este o răsturnare de importanță istorică.<br />
<br />
Politica externă americană ar trebui să fie bazată pe apărarea intereselor Americii, și nu pe afinitățile pe care SUA le are cu oricare altă putere străină. Punând interesele Americii pe primul plan (<i>America first</i> – nota trad.) nu înseamnă să fii ostil Rusiei sau oricui altcuiva. Dimpotrivă: conservatorii americani ar trebui să salute renașterea unei Rusii conservatoare.<br />
<br />
Articol preluat din <i>The American Conservative</i>, versiunea digitală (Kindle), 1 ianuarie 2014.<br />
<br />
Traducere din limba engleză de Ovidiu Hurduzeu<br />
<br />
<b>NOTE</b><br />
<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#ref1" name="nota1"><sup>1 </sup></a>William S. Lind este un „paleoconservator“ (conservator tradiționalist) american, director al American Conservative Center for Public Transportation (Centrul conservator american pentru transportul public). Este expert în probleme militare și analist al conservatorismului cultural. Autor al teoriei „războiului din generația a patra“. Conceptul de „război din a patra generație“ a fost lansat de William S. Lind în 1989. Acest război corespunde epocii informaționale și cuprinde toate domeniile: politic, economic, social și militar.<br />
<br />
<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#ref2" name="nota2"><sup>2 </sup></a>Joseph de Maistre (1753-1821), unul dintre fondatorii conservatorismului european.<br />
<br />
<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#ref3" name="nota3"><sup>3 </sup></a>Robert A. Taft (1889-1953), om politic conservator, senator din statul Ohio, candidat la preşedinția Statelor Unite.<br />
<br />
<a href="http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.ro/2014/01/intoarcerea-rusiei-spre-dreapta_2835.html#ref4" name="nota4"><sup>4 </sup></a>Rusell Kirk (1918-1994), una dintre cele mai importante personalități ale conservatorismului tradiţional din SUA.<br />
Ovidiu Hurduzeuhttp://www.blogger.com/profile/12213404669109967884noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-61294326896828541232013-12-31T19:35:00.001+02:002013-12-31T19:46:30.688+02:00BP şi Chevron au deversat deşeuri radioactive în apele de coastă ale statului american Louisiana<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://previous.presstv.ir/photo/20110207/gholami20110207174600280.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://previous.presstv.ir/photo/20110207/gholami20110207174600280.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Monştrii petrolieri BP (British Petroleum) şi Chevron au deversat în apele de coastă deşeuri toxice – inclusiv material radioactiv – rezultate în urma operaţiunilor de forare, acuză comitatul (parish) Plaquemines din statul Louisiana într-o plângere înaintată marţi, 24 decembrie, Curţii Federale.<br />
Comitatul Plaquemines afirmă că numitele companii au deversat în ocean reziduuri de pe câmpurile petrolifere, violând Legea statului Louisiana asupra managementului resurselor costiere din 1978. Numita lege le cere companiilor să cureţe, să facă din nou proprii pentru viaţă, să detoxifice sau să restaureze zonele poluate, ceea ce numitele companii nu au făcut, spune actul de acuzare.<br />
Poluarea, însoţită de exploatarea neadecvată de către companii a câmpurilor lor petrolifere au cauzat serioase eroziuni costiere şi contaminarea pânzei de apă freatică, potrivit aceluiaşi act de acuzare.<br />
„Socotim că numitele companii petroliere sunt responsabile pentru propriul lor comportament, credem că aceste companii petroliere sunt de condamnat şi mai credem că aceste companii petroliere au înşelat statul“ a spus John Carmouche, reprezentantul comitatului Plaquemines, în noiembrie, când acuzaţia a fost prezentată curţii statului Louisiana.<br />
Comitatele Plaquemines şi Jefferson au înaintat în noiembrie circa 30 de plângeri împotriva unei duzine de companii din domeniul energetic şi a contractorilor acestora, acuzând distrugerea şi poluarea regiunilor de coastă.<br />
Plângerea împotriva BP şi a Chevron afirmă că aceste companii petroliere ar fi trebuit să recunoască faptul că deşeurile rezultate în urma forării, cunoscute ca „lichid de fracturare“, conţin „inacceptabile şi implicit periculoase“ cantităţi de materiale radioactive Radiu 226 şi Radiu 228.<br />
Chiar dacă minime cantităţi de Radiu 226 au fost utilizate odată în produse de îngrijire precum pasta de dinţi, ele au fost eliminate atunci când s-a descoperit că beneficiile pentru sănătate nu erau deloc adevărate, potrivit Comisiei de Reglementare Nucleară.<br />
Expunerea îndelungată la radiu sporeşte şansele de apariţie a unor boli precum astmul, cancerul de oase, leucemia şi anemia aplastică, raportează Agenţia pentru Protecţia Mediului.<br />
Conţinând radiaţii gamma, radiumul este dăunător dacă este ingerat sau inhalat. Agenţia pentru Protecţia Mediului spune că aproximativ 20 % din radiumul ingerat nu mai părăseşte corpul uman, intrând în circuitul sângelui şi adesea acumulându-se în oase.<br />
Plângerea legală mai atrage atenţia asupra construirii de către companii a unor „gropi de depozitare a deşeurilor insuficient cămăşuite“, descrise în plângere ca „simple gropi, iazuri sau excavaţii“ săpate în pământ sau în teren mocirlos. Multe asemenea batale nu au fost niciodată corect etanşate, iar companiile nici măcar nu au cerut permisiunea să le închidă, spune plângerea.<br />
Comitatul Plaquemines acuză BP că a săpat, fără permisiune, canale în zona de exploatare a ţiţeiului şi gazului.<br />
„Plângerile sunt cam aceleaşi“, spunea, în noiembrie, în faţa curţii, Don Briggs, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Petrol şi Gaz din Louisiana. „Vor să extorcheze de cât mai mulţi bani industria de petrol şi gaze, bani care vor umple buzunarele unui grup restrâns de avocaţi.“<br />
În noiembrie, revista „Harper’s“ a publicat un raport cuprinzător despre moştenirea murdară a exploatării petrolului în statul Louisiana şi despre atracţia irezistibilă pe care o exercită industria aceasta asupra oamenilor politici.<br />
În articol i s-a dat cuvântul şi lui Briggs, care a deplâns iniţiativele menite să pună capăt, în numele mediului şi sănătăţii, producţiei de petrol şi gaz prin fracturare hidraulică în Louisiana.<br />
În urma unei întâlniri cu Briggs, autorul articolului, Ken Silverstein a scris că lobby-istul a criticat ceea ce el numea o „cramponare neruşinată a rezidenţilor de pe coasta Golfului Mexic pentru a smulge o frântură din fondul de compensare de 20 de milioane de dolari creat în urma exploziei platformei de forare Deepwater Horizon [în 2010]. «BP este jefuit şi prădat de oricine locuieşte sau are vreo afacere pe coasta Golfului Mexic», a spus el pufnind.“<br />
BP este în prezent implicat într-un proces în care spune că s-au adus plângeri neîntemeiate ale unor firme prejudiciate de scurgerea masivă de petrol din 2010, urmărind impunerea unei scheme de compensare de mai multe miliarde de dolari.<br />
Articol preluat de "The European Times" din 24 decembrie 2013 de pe site-ul <a href="http://rt.com/">rt.com</a>.<br />
Traducere din limba engleză de Alexandru CiolanAlexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-66014307230417878582013-12-10T11:06:00.002+02:002013-12-10T11:06:52.308+02:00La noi în Colindde Cosmin Stoica<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-1HemuI9Mtxk/UqbZQ5lcSXI/AAAAAAAABPg/sYlYqCxr3Ww/s1600/nasterea+domnului.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-1HemuI9Mtxk/UqbZQ5lcSXI/AAAAAAAABPg/sYlYqCxr3Ww/s1600/nasterea+domnului.jpg" /></a></div>
<br />
Doamne, de Te-am primi să Te naşti<br />
la noi în colind,<br />
n-ar mai umbla Copila gingaşă,<br />
ce ne e Mamă şi nouă,<br />
prin nopţi depresive<br />
cu mese bogate,<br />
<br />
prin zgomot de obsesii<br />
la vestimentaţie şi magie,<br />
<br />
prin nopţi de vopseluri şi sonorităţi,<br />
prin nopţi fără stele<br />
şi cântece îngereşti!<br />
<br />
Doamne, de Te-am primi să Te naşti<br />
la noi în colind,<br />
ne-am bucura de gânguritul Tău,<br />
şi n-am mai petrece Crăciunul<br />
cu urări congelate şi băuturi alese,<br />
ci doar Naşterea Ta!<br />
<br />
Apoi, Te-am înfăşa după prima Ta băiţă,<br />
în licăr de irişi,<br />
din ochii înduioşaţi ai pruncilor noştri,<br />
şi Te-am legăna la noi în colind,<br />
„lin şi iarăşi lin!“<br />
<br />
Iar Copila gingaşă<br />
ar sta cu noi la masă,<br />
la noi în colind!<br />
<br />
Poezia face parte din volumul, în pregătire, <i>Cale de-o viaţă spre sufletul meu</i>Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-38765471248914859002013-11-27T14:02:00.000+02:002013-11-27T14:02:08.181+02:00Papa Francisc critică neoliberalismulde Alexandru Ciolan<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-H-4nQ_4Lt8Y/UpXfE71WchI/AAAAAAAABPI/iF3pPFKcuh0/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-H-4nQ_4Lt8Y/UpXfE71WchI/AAAAAAAABPI/iF3pPFKcuh0/s1600/images.jpg" /></a></div>
Marţi, 26 noiembrie 2013, a fost dată publicităţii exortaţia apostolică Evagelii Gaudium (Bucuria Evangheliei), text al Papei Francisc menit a încununa reuniunea de la Vatican, din luna octombrie, a episcopilor din toată lumea întruniţi spre a dezbate modalităţile de predicare a Evangheliei în lumea actuală.<br />
Evangelii Gaudium este primul text important şi un adevărat document programatic al Papei Francisc (motiv pentru care a fost numit, de unii comentatori, „Biblia lui Bergoglio“). Două sunt direcţiile prioritare de acţiune stabilite pentru pontificatul primului Papă iezuit din istorie: 1. reforma Bisericii catolice, inclusiv a papalităţii, care trebuie să iasă din izolarea în care trăieşte în prezent, să se descentralizeze şi să coboare în stradă, recăpătându-şi menirea pe care o are de la Hristos; 2. apelul ca oamenii politici şi de afaceri să combată sistemul economic actual, caracterizat drept „tiranic“.<br />
Să urmărim câteva dintre ideile-forţă ale textului:<br />
• „Nici Papa, nici Biserica nu au monopolul în interpretarea realităţii sociale sau în avansarea de propuneri pentru problemele contemporane. […] Nu cred nici că ar trebui să se aştepte de la autoritatea papală un cuvânt definitiv sau complet despre toate chestiunile care privesc Biserica şi lumea. Nu este de dorit ca Papa să ia locul episcopatelor locale în stabilirea tuturor problemelor cu care acestea se confruntă în teritoriile lor. În acest sens, întrevăd nevoia de a avansa către o sănătoasă descentralizare.“<br />
• „O excesivă centralizare, în loc să ajute, complică viaţa Bisericii şi dinamica ei misionară.“<br />
• „În dialogul cu fraţii ortodocşi, noi, catolicii, avem posibilitatea să învăţăm ceva în plus despre simţul colegialităţii episcopale şi despre experienţa sinodalităţii. Prin schimbul de daruri, Sfântul Spirit ne poate duce tot mai aproape de adevăr şi de bine.“<br />
• „După cum porunca de «a nu ucide» stabileşte o limită clară spre a asigura valoarea vieţii omeneşti, astăzi trebuie să spunem: «Nu economiei excluziunii şi a inechităţii». Această economie ucide.“<br />
• „Nu este admisibil să nu devină ştire faptul că un bătrân moare de foame pe stradă dar este o ştire căderea cu două puncte a Bursei. Aceasta înseamnă excluziune. Nu se mai poate tolera să se arunce la gunoi mâncarea câtă vreme sunt oameni care rabdă de foame. Aceasta este inechitate.“<br />
• „Astăzi totul intră în jocul competitivităţii şi al legii celui mai puternic, în care cel tare îl înghite pe cel slab. Ca urmare a acestei situaţii, mari părţi ale populaţiei se văd excluse şi marginalizate: fără lucru, fără un orizont, fără ieşire. Fiinţa umană este socotită un bun de consum, care poate fi folosit şi aruncat.“<br />
• „Până când nu vor fi şterse excluziunea şi inechitatea din cadrul unei societăţi şi dintre popoare nu va putea fi eradicată violenţa. […] Aceasta nu se întâmplă doar pentru că inechitatea provoacă reacţia violentă a celor excluşi din sistem, ci pentru că sistemul social şi economic este nedrept în chiar rădăcinile lui.“<br />
• „În timp ce câştigurile câtorva, puţini, cresc exponenţial, cele ale majorităţii rămân tot mai departe de bunăstarea acestei minorităţi fericite. Acest dezechilibru provine din ideologiile care apără autonomia absolută a pieţelor şi speculaţia financiară. De aici şi negarea dreptului de control al Statului. […] Se instaurează o nouă tiranie invizibilă, uneori virtuală, care-şi impune, unilateral şi implacabil, legile şi regulile.“<br />
• „În acest sistem, care tinde să fagociteze totul numai pentru a asigura creşterea profitului, orice lucru fragil, precum mediul, rămâne lipsit de apărare în faţa intereselor pieţei divinizate, devenite regulă absolută.“<br />
„Câtă vreme nu se rezolvă radical problemele săracilor, renunţând la autonomia absolută a pieţelor şi a speculaţiei financiare şi atacând cauzele structurale ale inechităţii, nu se vor rezolva problemele lumii şi, în definitiv, nici o problemă. Inechitatea este rădăcina relelor sociale.“<br />
• „Unii încă mai apără teoriile «risipei», care presupun că orice creştere economică, favorizată de libertatea pieţei, produce prin sine însăşi echitate şi incluziune socială în lume. Această opinie, care nu a fost niciodată confirmată de fapte, exprimă o încredere rudimentară şi ingenuă în bunătatea celor care deţin puterea economică şi în mecanismele sacralizate ale sistemului politic dominant.“<br />
• „Etica – o etică neideologizată – permite crearea unui echilibru şi a unei ordini sociale mai umane.“<br />
• „Îl rog pe Dumnezeu să ne dăruiască politicieni cărora să le pese într-adevăr de societate, de popor, de viaţa celor sărmani! Este imperios ca puterea politică şi puterea financiară să ridice privirile şi să-şi lărgească perspectiva, să se străduiască să existe muncă demnă, educaţie şi îngrijirea sănătăţii pentru toţi cetăţenii.“Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-68398323463619954522013-11-12T20:44:00.000+02:002013-11-12T20:44:55.170+02:00Revoluţia gazelor de şist. Anatomia unui dezastru (I)<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
de Ovidiu Hurduzeu</div>
<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-eUiEpFDzVzs/TDdle52FbUI/AAAAAAAAAbs/9E-t7akG_xk/s1600/Ovidiu+Huruduzeu.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-eUiEpFDzVzs/TDdle52FbUI/AAAAAAAAAbs/9E-t7akG_xk/s200/Ovidiu+Huruduzeu.jpg" width="160" /></a><em>Motto: Consider revoluţia gazelor de şist mai mult o petrecere de pensionari decât o revoluţie... Este ultima zvâcnire. (Art Breman, geolog)</em></div>
<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
Ca şi când distrugerea Apusenilor prin „proiectul Roşia Montană″ nu ar fi fost de ajuns, asasinii economici, interni şi externi, ai României au mai tras câteva gloanţe în trupul muribund al ţării noastre – ca să fie siguri că victima chiar nu mai mişcă. De data aceasta arma folosită este fracturarea hidraulică. Dacă în cazul Roşia Montană au acţionat neglijent, nu le-a păsat să facă pierdută arma crimei şi să şteargă amprentele, în afacerea gazelor de şist se lucrează profesionist, cu pistolari deghizaţi în negustori de iluzii din Vestul Sălbatic. Prin propagandă şi tactici psihologice, demne de o veritabilă acţiune de psy-ops, crima comisă a fost transformată în opusul ei: o operaţiune de salvare a României din ghearele petro-imperialismului rusesc.</div>
<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
Au fost reactivate mai întâi mituri şi reflexe condiţionate menite să influenţeze emoţiile şi comportamentele populaţiei (potenţial) insurgente. Există termeni şi sintagme care provoacă o reacţie colectivă previzibilă. În cazul gazelor de şist, sintagma „independenţa faţă de gazul rusesc“ declanşează un reflex condiţionat de respingere a „duşmanului de la est“. Odată reactivat acest reflex în mentalul românesc, orice enormitate debitată în legătură cu „independenţa faţă de gazul rusesc“ va fi acceptată necondiţionat de către publicul larg. Un titlu ca „Miza gazelor de şist: Ruşii vor avea pierderi uriaşe dacă România devine independentă energetic“ (ziare.com) nu urmăreşte să ofere o informaţie reală, ci să stârnească o reacţie emoţională. Nu numai că ne vom câştiga independenţa faţă de gazul rusesc, dar vom produce duşmanului şi „pierderi uriaşe“. Termenii nu au nimic din rigoarea datelor economice, trimit însă subliminal la istoria rezistenţei noastre în faţa asupritorului bolşevic. Cât pierde Gazprom în eventualitatea unei independenţe româneşti faţă de gazul rusesc ne-o spune, la rece, Vocea Rusiei: „Cota de gaze alocate Republicii Moldova şi României reprezintă 0,6% din totalul exportului anual de gaze al Gazprom. În condiţiile în care, în prima jumătate a anului 2013, cererile de gaze din Europa către Gazprom au crescut cu 10%, cota de 0,6% poate fi redistribuită de Gazprom fără probleme Turciei sau Germaniei, ţări aflate în plină expansiune economică“.</div>
<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
Hotărâte, probabil, să-i producă Rusiei „pierderi uriaşe“, guvernele băsesciene au mizat totul pe Nabucco, un proiect occidental al cărui eşec răsunător a pus în evidenţă latura lui... comică. Iată ce scria revista "Forbes" în 2012: „Nabucco a fost întotdeauna mai mult decât o simplă conductă pentru a transporta gaz: a fost un proiect menit să demonstreze unitatea europeană împotriva manipulărilor grosolane ale petro-imperiului condus de Putin. O comedie a erorilor, jucată de nenumărate ori, a demonstrat în mod concludent incompetenţa şi neputinţa aproape comică a Uniunii Europene, chiar atunci când este vorba de chestiuni care se presupune a avea o importanţă strategică. Nabucco a fost conceput ca un proiect în care europenii eficienţi şi moderni le vor arăta ruşilor înapoiaţi cum se face treaba. În loc de o lecţie dată ruşilor, proiectul s-a dovedit o caricatură“.</div>
<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
Să tot fie o caricatură pentru analiştii de la "Forbes", dar pentru România eşecul este usturător. Mizând totul pe Nabucco, România a refuzat să participe la construcţia conductei South Stream. Dacă ar fi trecut pe teritoriul României, lungimea conductei s-ar fi scurtat cu 50% şi ar fi scăzut preţurile gazului furnizat României de către Gazprom. "South Stream ar fi putut reprezenta „cel mai important tren care ar fi putut trece prin România şi care ne-ar fi pus înapoi pe harta Europei“, consideră analistul Valentin Vasilescu, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni. România a rămas însă pe peronul gării în vreme ce bulgarii, sârbii, ungurii, slovenii, austriecii, italienii, croaţii, macedonenii, grecii şi turcii s-au instalat în vagoanele South Stream-ului. În contul călătoriei, Gazprom oferă preţuri stabile la gaz cu un discount de 10%. Sunt şi alte avantaje. Construcţia porţiunii de conductă de pe teritoriul bulgăresc le va aduce vecinilor noştri venituri garantate de 3,1 miliarde (potrivit declaraţiilor făcute de ministrul bulgar al energiei, Dragomir Stoynev, din 31 octombrie 2013, la ceremonia de inaugurare a lucrărilor). Până la urmă, România va trebui să se pronunţe „în favoarea South Stream, pentru că altă alegere nu are“ socoteşte analistul azer Ilgar Velizade, citat de agenţia Regnum.</div>
<div style="font-family: georgia, arial, sans-serif; font-size: 15px; line-height: 23px; margin-bottom: 20px; padding: 0px; text-align: justify;">
Pentru articolul integral din Cotidianul click <a href="http://www.cotidianul.ro/revolutia-gazelor-de-sist-anatomia-unui-dezastru-i-226280/">AICI</a>.</div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-54445426679599339652013-10-15T09:27:00.001+03:002013-10-15T09:27:28.906+03:00Care euro? Europenii loviţi de criză îşi fac propriile monede<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/10/14/525bff50c7b855ff5637a9ef/646x404.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/10/14/525bff50c7b855ff5637a9ef/646x404.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;"><br /></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;">Tot mai multe comunităţi din Spania, Grecia şi Franţa au renunţat la euro şi plătesc, în schimb, cu „albine”, „ore”, „vecini” şi „ecouri”, folosind sisteme paralele de troc.</span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;"><br /></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;">Criza economică a scos la lumină toate deficienţele zonei euro în forma ei actuală. În timp ce Bruxelles-ul şi cele 18 guverne din uniunea monetară caută măsuri pentru rezolvarea acestora, câteva comunităţi mai mari sau mai mici din Spania, Grecia şi Franţa au găsit soluţii pentru a „ocoli” aproape complet moneda unică despre care consideră că le face mai mult rău decât bine. Aşa că aceştia au dezvoltat economii locale, paralele, care funcţionează pe baza a doi piloni – monede alternative şi troc, pentru a combate ratele ridicate ale şomajului, inflaţia, scăderile salariale şi, mai presus de toate, majorările de taxe. De fapt, comunităţile care folosesc astfel de monede nu plătesc deloc impozite pentru tranzacţiile desfăşurate în aceste „valute”.</span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;"><br /></span>
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;"><b>Francezii vor avea „piersici” în portofele</b></span><br />
<span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;">Astfel, la mai puţin de şapte kilometri de Paris, cei peste 100.000 de locuitori din Montreuil se pregătesc să-şi umple portofelele cu „piersici”. Vor încăpea pentru că nu sunt fructe, ci noua monedă pe care o vor folosi de la sfârşitul lunii noiembrie. Moneda este promovată drept o modalitate a francezilor de a se asigura că „tranzacţiile nu se pierd în sistemul bancar” şi de „a promova comerţul local”, explică pentru „Liberation” Bastien Yverneau, directorul asociaţiei care a iniţiat acest proiect, Montreuil în tranziţie. Scopul pe termen lung este estinderea „piersicilor” în întreaga Île-de-France, cea mai bogată şi cea mai populată dintre cele 27 de regiuni administrative ale Franţei. Aceasta este doar cea mai recentă monedă locală folosită de francezi. Până acum, 20 de oraşe din Franţa au introdus astfel de valute. În Villeneuve sur Lot, din ianuarie 2010 se folosesc „albinele”. Când a pornit, o albină avea aceeaşi valoare cu un euro. La fiecare şase luni, ea era depreciată cu 2%. În Toulouse există, pe lângă euro, moneda „sol”, iar în Vaucluse - „roata”. În Romans-sur-Isere se foloseşte „măsura”, în Angers - „muza”, iar Bretania a introdus „Heol”. </span><br style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;" /><br style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;" /><span style="color: #333333; font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16px;">Citeşte articolul integral din adevarul.ro <a href="http://adevarul.ro/economie/business-international/care-euro-europenii-loviti-criza-isi-fac-propriile-monede-1_525bfd09c7b855ff56379dc4/index.html">AICI</a>.</span>Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-91904206085701205662013-09-24T09:13:00.000+03:002013-09-24T09:13:05.420+03:00Senin de Prislop Ceresc<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif; text-align: left; widows: 2;">de Cosmin
Stoica</span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif; text-align: left; widows: 2;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-h8n0JKwtxF0/UkEreCN5HFI/AAAAAAAABNs/H3tf4_kA9hw/s1600/poza+cosmin.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://3.bp.blogspot.com/-h8n0JKwtxF0/UkEreCN5HFI/AAAAAAAABNs/H3tf4_kA9hw/s200/poza+cosmin.JPG" width="141" /></a></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div align="CENTER" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">De
la Haţeg spre Silvaşul de Sus,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Simţim
mai uşor pe umeri</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">habitatul
nostru de gri şi conflict,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">de
infestaţii şi aur plumbuit.</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">De
la Silvaşul de Sus spre Prislop,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">se
rarefiază scopurile lumeşti din noi.</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Aici
e un plai frumos de sânziene,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Bulgăraşi
de soare cu miros de miere</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">ai
Sânt</span></span></span><span style="font-family: Arial, serif;">’</span><span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
Zianului Arsenie,</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Mai
sunt trei kilometri până la Mănăstire,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Un
şipot lin de limbi de foc</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">ne
plouă de vară.</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Viscolul
se opreşte la poartă,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Aici
e un anotimp fără timp !</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Înfioraţi
intrăm pe poarta care duce-n Sus,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">cu
coşurile pline de colinde, ouă roşii, pâine şi vin,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Sărbătorim
Naşterea, Învierea şi Rusaliile,</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Ce
dacă afară e noiembrie, februarie sau iulie,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">acolo
e un Prislop Ceresc şi atât!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Să
ne fie binecuvântate bunătăţile</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">şi
haina de sărbătoare!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Ne
spălăm la izvor de luxul fetid</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">şi
de praful drumurilor climatizate.</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Bem
apă vie, pregustăm voinicia din poveste,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">confortul
nostru are gust metalic.</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Spre
Cărarea Împărăţiei pornim alpin şi senin,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">cu
dimineaţa-n plămâni,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Cu
ochii-n paşii scrişi în amintiri,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">de
când am fost prima dată, sau ultima dată.</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><br /></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-5KINA94jIYE/UkEs3ZuuJGI/AAAAAAAABN0/XmBoogtKAb8/s1600/arsenie-boca.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-5KINA94jIYE/UkEs3ZuuJGI/AAAAAAAABN0/XmBoogtKAb8/s320/arsenie-boca.jpg" width="225" /></a></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br /></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Ne
aşteaptă Părintele Arsenie Zian acasă,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">la
Poarta mormântului înflorit!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Prima
dată am fost singur,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Nu
era nimeni, nu eram nici măcar eu,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">aşa
cum mă voise Dumnezeu.</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Odată,
Părinte drag,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Mi-ai
pus pe ochi, tină din mormântul tău înflorit,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">apoi
L-ai rugat pe pe Domnul Hristos să-mi spună tainic:</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO"><i>,,Mergi
de te spală în scăldătoarea Siloamului!</i></span></span></span><span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><i>”</i></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;">N-o
căuta-n Ierusalim, departe,</span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;">o
poţi găsi şi în</span><span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">
Cuvintele Vii,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">ale
lui Arsenie Zian!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Mi-a
dăruit Părintele, de fiecare dată</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<a href="" name="_GoBack"></a>
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">câte ceva
pentru Drum.</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Luăm
câte-un buchet de flori,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">când
ne-aducem aminte,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Spinii
nu-i uităm niciodată!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Îl
îmbrăţişăm pe Părintele Arsenie Zian,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">bătând
prieteneşte Crucea sa pe umăr!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Stăm
în genunchi,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Sub
patrafirul de flori, se-aşterne o tainică asepsie, </span></span></span>
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Părintele,
operează psalmic </span></span></span>
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">stropindu-ne
cu isop,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">curăţindu-ne
şi spălându-ne</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Aşa,
mai vârtos decât zăpada, neinvaziv, ne vom albi!</span></span></span></div>
<div lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<br />
</div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">După
operaţie se poate pleca acasă,</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; text-align: justify; widows: 4;">
<span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">Îţi
iei patul tău şi umbli!</span></span></span></div>
<div align="CENTER" lang="ro-RO" style="page-break-inside: avoid; widows: 4;">
<br />
</div>
<div align="JUSTIFY" style="page-break-inside: avoid; widows: 8;">
<span style="font-family: Arial, serif;">Poe</span><span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><span lang="ro-RO">zia
este dedicată Părintelui Arsenie Boca, pentru ziua de 29
Septembrie, la 103 ani de la naştere.</span></span></span></div>
<div style="page-break-inside: avoid; widows: 2;">
</div>
<div align="JUSTIFY" style="page-break-inside: avoid; widows: 8;">
<span style="font-family: Arial, serif;">Ea
face parte din volumul, în pregătire, </span><span style="font-family: Arial, serif;"><span style="font-size: small;"><i>,,Cale
de-o viaţă spre sufletul meu“</i></span></span></div>
Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-86476848283521651192013-09-05T09:44:00.002+03:002013-09-24T09:05:17.396+03:00Cartea din Icoana Preacurateide Cosmin Stoica<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-h8n0JKwtxF0/UkEreCN5HFI/AAAAAAAABNo/W0srFqVky5c/s1600/poza+cosmin.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="http://4.bp.blogspot.com/-h8n0JKwtxF0/UkEreCN5HFI/AAAAAAAABNo/W0srFqVky5c/s200/poza+cosmin.JPG" width="141" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Citesc despre înţelepciune şi pricepere<br />
cu lăcomia eului sărac în Fericirile Domnului,<br />
cu semeţia celui care nu le are pe toate ale pământului,<br />
dar vrea să le ştie pe toate ale Cerului.<br />
<br />
Citesc cu teama nemântuirii minţii<br />
şi cu pofta<br />
pomului cunoştinţei binelui şi răului.<br />
<br />
Citesc de parcă mâine,<br />
la trâmbiţatul îngerilor,<br />
voi fi întrebat<br />
<i>Cât ai citit despre Mine?</i><br />
<br />
Un om sărac şi citit,<br />
care<br />
n-a săturat pe cel mai flămând ca el,<br />
şi nu l-a îmbrăcat pe cel gol.<br />
<br />
Prea multa carte<br />
mi te-a îndepărtat, Preacurată Fecioară,<br />
Mintea mea închipuit ,,mântuită“ nu îţi găsea scrierile.<br />
<br />
Nu înţelegea cum poţi fi Împărăteasă fără ştiinţă,<br />
fără ştiinţa asta a noastră,<br />
a autopsiilor analitice şi retorice.<br />
<br />
Tu n-ai scris nimic,<br />
n-ai spus decât două, trei vorbe<br />
în Cuvânt!<br />
<br />
,,<i>Iată roaba Domnului, fie mie după Cuvântul tău!</i>“,<br />
ţi-ai cunoscut vocaţia şi chemarea<br />
fără lauri pământeşti.<br />
<br />
Apoi minunata cântare,<br />
îmbujorată în emoţia Copilei<br />
fericite de toate neamurile!<br />
<br />
,,<i>Faceţi tot ce vă va spune El!</i>“<br />
la Nunta la care ne-am veselit cu vinul cel bun<br />
semn că petrecerea e frumoasă când<br />
avem invitaţi de seamă,<br />
Mama şi Fiul !<br />
<br />
Apoi ai pus totul în inima ta,<br />
biblioteci ale Pomului vieţii,<br />
<br />
delectarea în înţelepciunea<br />
Fiului tău,<br />
chipul frumuseţii tale pământeşti<br />
<br />
şi înţelepţirea cu Domnul şi Dumnezeul tău<br />
făcându-te chipul frumuseţii Sale Dumnezeieşti.<br />
De sfinţenie, nevinovăţie,<br />
iubire, durere, minuni.<br />
<br />
Îndeajuns pentru a fi<br />
mai presus de<br />
întreaga înţelepciune şi feciorie!<br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-7h8z4GbWrlc/UigmQPy7N0I/AAAAAAAABNY/rZUkb--9DoQ/s1600/grota-laptelui-betleem-11%5B1%5D.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="200" src="http://1.bp.blogspot.com/-7h8z4GbWrlc/UigmQPy7N0I/AAAAAAAABNY/rZUkb--9DoQ/s200/grota-laptelui-betleem-11%5B1%5D.jpg" width="150" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Icoană din Grota Laptelui (Betleem)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Târziu, într-o icoană simplă<br />
sufletu-mi a îndrăznit să te zărească<br />
simţind sănătatea<br />
aerului proaspăt ce venea<br />
din înălţimile Sinaiului,<br />
din luminarea Taborului,<br />
din Academia Muntelui Măslinilor.<br />
<br />
Spre Munţi ai Fericirilor,<br />
îngenunchez pentru odihnă în Cuvânt.<br />
Ce mirare curată, neumblată<br />
şi nedescrisă!<br />
<br />
Simt adieri de flori de câmp, smerite<br />
în picioarele căutătorilor.<br />
<br />
Mă odihnesc în lectura icoanei<br />
oprindu-mi mintea să mai umble<br />
pe cărările diseminărilor!<br />
<br />
Stai, Minte preacitită !<br />
Stai necitită acum, în faţa splendorii!<br />
<br />
La ce te ajută dacă<br />
nu trăieşti ce ştii?<br />
Stai şi simte Cuvântul!<br />
<br />
Ignorată ai fost, Preafrumoasă,<br />
de mintea mea provocatoare<br />
pe dinafară şi spre nicăieri !<br />
<br />
Deschid cartea din Icoana Ta,<br />
foşnind clipirea bucuroasă<br />
a ochilor tăi ce cu grijă<br />
ţin în braţe Inspiraţia Cuvântului<br />
şi Înţelepciunea Vieţii!<br />
<br />
Poezia face parte din volumul, în pregătire, <i>Cale de-o viaţă spre sufletul meu</i>Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-20941757796929382092013-09-02T08:49:00.000+03:002013-09-02T08:49:30.800+03:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://transilvaniareporter.ro/wp-content/uploads/2013/08/tineri-fermieri_straini.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="131" src="http://transilvaniareporter.ro/wp-content/uploads/2013/08/tineri-fermieri_straini.jpg" width="200" /></a></div>
Presa a titrat: criza îi mută pe români de la oraş la sat. Tot mai mulţi se mută în mediul rural ca să-şi poată găsi resurse. Într-adevăr, fenomenul există, l-au sesizat şi sociologii, dar el este mai profund decât pare la prima vedere. Nu doar nevoia de supravieţuire îi împinge pe români de la oraş la sat, ci şi o altă concepţie de viaţă, o altă mentalitate. Este, în fond, adevărata desprindere a românilor, de comunism, de viziunea sumbră asupra ruralului. Cei care migrează acum la sate sunt oameni instruiţi, cu dorinţa de a schimba modul lor de trai, dar şi mediul unde se stabilesc. Sunt fermentul pentru o nouă economie şi de ce nu, pentru o nouă Românie. 160 de mii de români s-au mutat la sat în 2011. În judeţul Cluj s-au instalat la sate anul trecut, 6.714 persoane mai mulţe decât în oraşul Cluj, unde au venit 6.097 noi locuitori.<br />
<br />
Alex s-a născut într-un sat de lângă Cluj unde a făcut și primele opt clase, apoi s-a mutat la oraș, unde a studiat telecomunicațiile și a urmat cursurile facultății de sport. Ca și fotbalist promitea multe. Dar, cu toți cei 18 ani trăiți la oraș și studiile superioare finalizate, deși timp de șapte ani a desfășurat în Cluj o afacere care mergea bine, Alex alege să revină la sat și să devină agricultor. Este mulțumit de alegea făcută, deși este conștient că i-a schimbat viața. Și mai mult decât atât, și-a convins și soția, orășeancă, să renunțe la viața citadină.<br />
<br />
„Mi-am dat seama că lucrez în fiecare zi și la sfârșit de lună tragi linie și ai plătit tot ce ai făcut. Nu am lăsat Clujul chiar brusc. Eu lucram aici și seara plecam în oraș. Lucram terenuri, am vreo 7-8 hectare de terenuri ale mele cu ale bunicului, fac comerț cu cereale, asta e partea de bază a veniturilor pe care le am, în perioada asta cu îngrășăminte și animale. Am crescut și cresc animale, viței, porci și mai nou și găini, un soi pentru ouă. Eram alt eu când ajungeam aici. Am ajuns, la un moment dat, într-un parc și am pășit pe iarbă. Am simțit un șoc, nu mai simțisem chestia aia de mult. De când m-am mutat aici probleme de sănătate nu cunosc, deși când eram în oraș mai apăreau. De când ne-am mutat aici ne-am dat seama că nu ne lipsește absolut nimic”, spune Alex.<br />
<br />
Pentru textul integral din transilvaniareporter.ro click <a href="http://transilvaniareporter.ro/esential/un-nou-fenomen-social-de-ce-se-muta-romanii-de-la-oras-la-sat/">AICI</a>.Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3212792962882327112.post-34402798064502153282013-08-20T09:57:00.002+03:002013-08-20T09:57:20.029+03:00România între martiraj, ocrotirea, răsplătirea, convertirea torţionarilor și teroarea ideologică<br />
<b>de pr. dr. Mihai Valică</b><br />
<b><br /></b>
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-SBqHwNMlJv4/TjwEfZ-H6cI/AAAAAAAAA2c/fSlCeKT1EMI/s1600/pr-dr-valica.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; display: inline !important; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="200" src="http://2.bp.blogspot.com/-SBqHwNMlJv4/TjwEfZ-H6cI/AAAAAAAAA2c/fSlCeKT1EMI/s200/pr-dr-valica.jpg" width="135" /></a><br />
<h2>
1. Introducere</h2>
A scrie despre martiri și teroare în România este un act de mare curaj, întrucât nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri, iar dacă nu ai trăit vremurile de martiraj și teroare, atunci poți fi atins, cu siguranță, de o umbră de impostură<a href="http://www.blogger.com/nota1" name="ref1"><sup>1</sup></a>.<br />
<h3>
<b>1.1. Motivația titlului</b></h3>
Personal, doresc să cunosc adevărul istoric recent al României, care a dat „nor de mărturii“<a href="http://www.blogger.com/nota2" name="ref2"><sup>2</sup></a> ale credinței creștine şi ale demnităţii umane. Știu că acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfânt peste noi și țara noastră, <b>ca să nu ne uscăm în deșertul uitării, al minciunii și al nesimțirii actuale, în special al nesimțirii intransigente a unor cenzori ideologici</b>, care ne interzic, astăzi, să vorbim despre propriii noştri martiri, în România martirizată tocmai de stăpânii lor, care răsplătesc cu pensii mari pe torţionari şi sfidează pe cei torţionaţi...! Să fie oare perioada postdecembristă nu doar o epocă a devalizării economiei şi a tranziţiei năucitoare, care <b>a transformat România într-o rezervaţie naturală a sărăciei în aer liber</b>, fără economie şi fără viitor, sau este şi o continuare subtilă a comunismului reşapat şi integrat global în himera mondializării? Conspiraţia tăcerii, amnistia <i>de iure</i> a torţionarilor, protejarea şi răsplătirea lor generoasă, jefuirea ţării şi umilirea ei etc. sunt oare parte componentă din <i>de-ontologia</i> noii democraţii mondiale? Să fie oare România <i>ţara torţionarilor fericiţi</i><a href="http://www.blogger.com/nota3" name="ref3"><sup>3</sup></a>, care îşi consumă, fără pic de jenă, pensiile uriaşe, pătate cu sânge şi moarte? Iată doar câteva întrebări pe care ar trebui să le dezbatem civic şi eclesial.<br />
Chiar dacă adevărul este crud și barbar, am credința că el ne poate ajuta la purificare și mântuire. Știm că „<bi>cel mai mare păcat al oamenilor</bi> <i>e frica, spaima de-a privi în faţă şi a recunoaşte adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el foloseşte“</i><a href="http://www.blogger.com/nota4" name="ref4"><sup>4</sup></a> spune Eminescu și doar el „<i>te face liber</i>“<a href="http://www.blogger.com/nota5" name="ref5"><sup>5</sup></a> ne învață Mântuitorul Hristos. Iar „acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui“, spune un apologet creștin<a href="http://www.blogger.com/nota6" name="ref6"><sup>6</sup></a>.<br />
Doresc doar să cunosc Istoria națională sau „<i>naționalitatea în marginile adevărului</i>“<a href="http://www.blogger.com/nota7" name="ref7"><sup>7</sup></a> pentru a putea trăi în viitor cu demintate națională și să am răspunsul gata pregătit când voi merge la judecata Domnului „cu slava neamului meu“<a href="" name="ref8" ref="nota8"><sup>8</sup></a>.<br />
Despre „Noul Ierusalim“, cetatea cerească a fiilor lui Dumnezeu de după învierea şi judecata obştească, stă scris: „Neamurile vor umbla-n lumina ei, şi‑mpăraţii pământului într‑însa îşi vor aduce slava“<a href="http://www.blogger.com/nota9" name="ref9"><sup>9</sup></a>; și „cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că Tu eşti Sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate“<a href="http://www.blogger.com/nota10" name="ref10"><sup>10</sup></a>.<br />
Deci scriu despre martiraj și teroare ideologică din România recentă, din perspectivă eshatologică, ca teolog și preot și nicidecum din postura de martir sau erou și nici ca judecător moralist al istoriei.<br />
Cu toate că în mizeria ideologică a epocii în care trăim „s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, să fie nevoie de curaj [...] iar când e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste nu-ţi trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală“<a href="http://www.blogger.com/nota11" name="ref11"><sup>11</sup></a>, personal, îmi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevărului și de dragul <i>înveșnicirii</i> neamului meu.<br />
Doresc să arăt apoi că martirajul este un act de credință creștină profundă și o șansă enormă pentru mântuire, în ciuda faptului că unii laici democrați nu au înţelegere pentru martiraj, iar în concepţia lor „martirul fiind o victimă idioată, care se chinuie degeaba, cu ochii aţintiţi la o himeră [...] iar opinia curentă este că martirii au fost nişte bieţi nenorociţi care au crăpat fără nici un rost şi de aceea îi putem lesne da uitării. Cu alte cuvinte, nu pierdem nimic dacă tăcem în privinţa martirilor. În realitate, dacă îi uităm pe ei, ne uităm fundamentul pe care stăm, ne uităm rădăcinile...“<a href="http://www.blogger.com/nota12" name="ref12"><sup>12</sup></a> și nu mergem la judecata lui Dumnezeu decât cu rușinea neamului dat uitării și nicidecum cu slava lui...!<br />
Cu toate că nu există martiri universali, respectând martirii fiecărui neam, respectăm pe sfinţii universali ai lui Dumnezeu, care devin „împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu“<a href="" name="ref13" ref="nota13"><sup>13</sup></a>, doar dacă au făcut actul martiric în numele şi de dragul lui Dumnezeu în Vechiul Testament şi al lui Hristos şi al credinţei creştine, în Legea Harului. Altfel, sunt fie victime, fie agresori, fie torţionari, fie eroi ai neamului sau viteji ai popoarelor, dacă „<i>ce-i martiric pentru mine devine duşman postum pentru altul</i>”, precizează Sorin Lavric<a href="http://www.blogger.com/nota14" name="ref14"><sup>14</sup></a>.<br />
<h2>
2. Ce este un martir după învățătură ortodoxă?</h2>
Martirul reprezintă o sinteză a smereniei şi a jertfei personale cu lucrarea harică a lui Dumnezeu în el, în lupta împotriva răului de orice fel<a href="http://www.blogger.com/nota15" name="ref15"><sup>15</sup></a>, răbdând chinul, nedreptățile sau dându-și viața de dragul lui Hristos, al adevărului și al credinței creștine, dobândind astfel <i>harisma iubirii</i>, care lucrează în cele patru virtuţi: „luarea aminte [adică atenţia la toate evenimentele vieţii cotidiene], bărbăţia, înfrânarea şi dreptatea“ scrie Sfantul Evagrie Ponticul<a href="http://www.blogger.com/nota16" name="ref16"><sup>16</sup></a>.<br />
De aceea, unii filosofi, sociologi şi critici ai creştinismului au indentificat religia creştină cu suferinta, chiar cu masochismul, ceea ce este total fals, întrucât „suferinţele creştinilor nu sunt creaţii proprii, ci sunt opera prigonitorilor, iar creştinii le-au acceptat nu ca să se autoflageleze, ci pentru a-şi păstra credinţa chiar şi cu preţul vieţii”<a href="http://www.blogger.com/nota17" name="ref17"><sup>17</sup></a>.<br />
Când cineva eclipsează sau îşi asumă de unul singur suferinţa multora, doar pentru că a supravieţuit terorii şi temniţelor comuniste, sau când deturnează suferinţa altora în favoarea unei confesiuni<a href="http://www.blogger.com/nota18" name="ref18"><sup>18</sup></a>, a unei tagme, a unei etnii sau a unei mişcări politice, cu scopul de a-şi etala meritele sau curajul, sau şi mai rău, cu scopul de a falsifica şi muşamaliza istoria<a href="http://www.blogger.com/nota19" name="ref19"><sup>19</sup></a>, atunci asistăm la o competiţie martirică ridicolă şi frivolă, ducând în desuetudine noţiunea de martiraj şi lipsind-o de valoare hristică. Aceștia nu sunt martiri creștini, ci victime ale unui sistem sau ale erorii umane.<br />
Falsul martir se trâmbițează pe sine, aduce mărturie lipsită de adevăr sau amestecată cu minciuni și omisiuni.<br />
Mucenicul creștin, luptând pentru adevăr, luptă implicit împotriva răului, adică împotriva minciunii și a nedreptății de orice fel. „Mucenicii au fost omorâţi şi prigoniţi de comunişti nu pentru că erau anticomunişti, ci pentru că dovedeau comunismul ca pe o formă luată de rău în vremurile şi locurile respective“<a href="http://www.blogger.com/nota20" name="ref20"><sup>20</sup></a>.<br />
Cei omorâți sau închiși de comuniști sunt martiri creștini pentru că au luptat împotriva răului, întruchipat la acea dată de comuniști. Cei care știu sau „au știut că sunt din Dumnezeu...“ au luptat să iasă de sub lumea care zăcea „sub puterea celui rău“<a href="http://www.blogger.com/nota21" name="ref21"><sup>21</sup></a> și să urmeze îndemnului Sf. Ap. Pavel, care zice: „urâţi răul, alipiţi-vă de bine“<a href="http://www.blogger.com/nota22" name="ref22"><sup>22</sup></a>; „fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!“<a href="http://www.blogger.com/nota23" name="ref23"><sup>23</sup></a>.<br />
Aceștia au devenit martiri creștini, chiar dacă crezul lor creștin a interferat uneori cu orientarea, simpatia sau convingerile politice ale vremii și nu pot fi catalogați pentru aceasta nici ca revoluționari sau răzvrătiți și nici ca dușmani ai poporului, cum îi defineau cenzorii ideologici odinioară, iar mai recent îi repudiază pe motiv că au fost fascişti, legionari, reacționari şi nedemocraţi<a href="http://www.blogger.com/nota24" name="ref24"><sup>24</sup></a>.<br />
În contextul de mai sus, martirii adormiți în Domnul sau în viață, din perioada prigoanei comuniste, <i>sunt martiri creștini și fericiți în Domnul</i> și nu sunt doar niște luptători anticomunişti sau eroi ai neamului, <b>deoarece și-au dat viața sau și-au pus-o în lupta împotriva celei mai odioase fiare apocaliptice a răului:comunismul.</b><br />
Pentru martirii în viață, aceștia păstrează demnitatea de martir creștin doar dacă au rămas constant, până în prezent, în luptă împotriva răului<a href="http://www.blogger.com/nota25" name="ref25"><sup>25</sup></a> și nu s-au lăsat <b>reeducați</b> de Piteștiul zilelor noastre, precum și cei ce au fost torționari și s-au căit de faptele lor, care se pot mântui<a href="http://www.blogger.com/nota26" name="ref26"><sup>26</sup></a>.<br />
Însă cine se lasă modelat sau reeducat după duhul lumii acesteia nu mai poate fi numit martir, chiar dacă a suferit în temnițele comuniste, întrucât „cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui“<a href="http://www.blogger.com/nota27" name="ref27"><sup>27</sup></a>.<br />
Există un interes fățiș pentru o astfel de transformare și deturnare a stării de martir creștin în luptător moral pentru un bine nedefinit sau definit partinic. Astfel, martirul creștin devine, pe nesimțite, un deontolog al societății civile sau al responsabilității civice şi <i>un specialist al propriei suferinţe</i> de odinioară sau al suferinţei altora...!?<br />
Lupta împotriva răului pentru o scurtă sau lungă perioadă din viața noastră nu ne îndreptățește la demnitatea cerească de <i>martir</i>, ci fermitatea, curajul, răbdarea în suferință și atitudinea constantă de a lupta cu timp și fără timp, „împotriva duhurilor răutății“<a href="http://www.blogger.com/nota28" name="ref28"><sup>28</sup></a>, până în clipa morții, acestea ne dau cununa vieții veșnice.<br />
<h3>
<b>2.1. Actualitatea martirajului</b></h3>
Nu doar comunismul naște martiri creștini, ci și astăzi și pe viitor oricine luptă împotriva răului sau a nedreptății, prigonit fiind din „pricina numelui” lui Iisus Hristos<a href="http://www.blogger.com/nota29" name="ref29"><sup>29</sup></a> se poate număra, fără echivoc, printre martirii neamului nostru, cu valoare hristică mântuitoare.<br />
Raportată la istorie și la lume, mucenicia creștină are un caracter temporal: atâta vreme cât răul coexistă cu binele în această lume.<br />
Raportată, deci, la persoana creștină, care nu „se lăsa biruită de rău, ci biruieşte răul cu binele“<a href="" name="ref30 href=" nota30=""><sup>30</sup></a>, mucenicia creștină, ca luptă, este limitată temporal: până la sfârșitul vieții pământeşti a creștinului. După primirea cununii cerești, mucenicia are valoare veșnică, întrucât sufletele martirilor sălășluiesc sub jertfelnicul cel ceresc: „și când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o“<a href="http://www.blogger.com/nota31" name="ref31"><sup>31</sup></a>.<br />
Deci vremea martirilor creștini nu a încetat, ei nu sunt un episod încheiat al istoriei, ci martirajul este necesar mai ales în zilelele noastre, când trăim în direct epoca mondializării, a masonizării <i>fără graniţe</i>, a regionalizării impuse, a sodomizării afişate public şi legiferate, a globalizării fără de Hristos și împotriva lui Hristos, a des-creștinării lumii; toate acestea generează deja o secularizare <i>soft</i>, ce va conduce spre un ateism militant şi spre anticreştinism feroce.<br />
<b>Martirii creștini au lăsat cu limbă de moarte să nu fie răzbunați și nu și-au acuzat niciodată torționarii pentru atrocitățile comise</b><a href="http://www.blogger.com/nota32" name="ref32"><sup>32</sup></a>. Aceștia reprezintă coloana vertebrală a neamului românesc creștin și sunt o mulţumire adusă lui Dumnezeu, un prinos de recunoştinţă al întregii creştinătăţi. Ei sunt aleşii credinţei și ai neamului, în focul chinurilor, precum aurul în topitoare. <br />
România sub teroarea roșie a holocaustului comunist a dat „nor de mărturii“<a href="http://www.blogger.com/nota33" name="ref33"><sup>33</sup></a> ale credinței creștine. Cred că va sosi clipa când martirii creștini vor fi puși <b>în calendare și în sinaxare și nu uitați în sertarele indiferenței</b>.<br />
Să nu uităm că fundamentul Bisericii Orotodoxe este puterea de desăvârșire și îndumnezeire permanentă prin jertfa lui Hristos, care generează jertfa de zi cu zi a credincioșilor ei și apoi aceasta lucrează dreapta cunoaștere și dreapta trăire a faptei celei bune în Duhul Sfânt.<br />
<h2>
<b>3. România modernă între prigoana ideologică și asumarea istoriei</b></h2>
După vinovata amnezie care ne-a fost impusă şi în care ne-am complăcut, a sosit, cu ajutorul lui Dumnezeu, vremea mai bună a neuitării. Rândurile de față ne ajută să nu uităm relele făcute de potrivnicii Bisericii și ai Neamului, tocmai pentru a nu se mai repeta şi în acelaşi timp pentru a-i cinsti pe cei ce s-au jertfit şi <b>a ne ruga</b> pentru cei ce s-au făcut vinovaţi prin tăcere, nelucrare, compromisuri, laşităţi şi chiar trădare. <br />
Pe cei din urmă nu-i judecăm şi nici nu-i condamnăm, doar să ne rugăm pentru ei!<br />
Trebuie reţinut faptul că în timpul unei dictaturi politice, de orice orientare ar fi aceasta<a href="http://www.blogger.com/nota34" name="ref34"><sup>34</sup></a>, nici o instituţie a statului nu-şi poate desfăşura activitatea liber, nici măcar o instituţie divino-umană cum este Biserica. Este absurd să i se pretindă Bisericii să fi avut o altă soartă decât a celorlalte instituţii ale Statului: Învăţământul, Justiţia, Poliţia, Armata etc., mai ales că Biserica era considerată duşmanul cel mai de temut şi imprevizibil al statului comunist<a href="http://www.blogger.com/nota35" name="ref35"><sup>35</sup></a>.<br />
Iată de ce se cuvine ca societatea românească să nu uite acest context şi să evalueze la justa valoare evenimentele trecute, iar Sinodul Sfintei Bisericii Ortodoxe Române să-i canonizeze, în sfârşit, pe toţi cei care au suferit şi au luptat pentru Biserică şi neam în anii dictaturii comuniste. Cred că aceasta este datoria morală a Sf. Sinod<a href="http://www.blogger.com/nota36" name="ref36"><sup>36</sup></a>.<br />
<b>Astăzi se duce o luptă subtilă, la toate nivelurile societății civile, pentru a fi eliminați luptătorii jertfitori și sinceri împotriva răului și neorânduielii oculte</b>, întrucât dacă elimini luptătorii și pe cei care gândesc altfel decât sistemul, atunci poţi face ce doreşti cu un neam, cu un stat, cu o biserică sau o societate.<br />
Răul şi pericolul cel mai de temut a fost şi este lipsa credinţei, a împotrivirii şi a jertfei noastre până la sânge<a href="http://www.blogger.com/nota37" name="ref37"><sup>37</sup></a>, până la martiraj. Lipsa fermităţii împotriva răului, atât a păstorilor cât şi a păstoriţilor, „domesticirea“ (îndulcirea, relativizarea) Evangheliei lui Hristos, precum şi lipsa martirilor este văzută de Origen ca lipsă a mijlocirii pentru iertarea păcatelor omeneşti: „Tare mă tem că de când nu mai sunt martiri şi s-au suprimat jertfele sfinţilor, aduse ca victime pentru păcatele noastre, noi nu mai obţinem iertarea păcatelor noastre [...]. <b>Nu mai suntem vrednici să fim persecutaţi pentru Hristos, nici să murim pentru numele Fiului lui Dumnezeu</b>“<a href="http://www.blogger.com/nota38" name="ref38"><sup>38</sup></a>. <br />
Iată cel mai mare rău, care ne vizează pe toţi, şi azi.<br />
Dacă nu mai putem fi martiri, mai ales într-o eră a globalizării, când se tinde să se înlocuiască ecumenicitatea Bisericii cu ecumenismul şi mondialismul impersonal şi himer, când se încearcă relativizarea revelaţiei divine şi înlocuirea ei cu un sincretism babilonic la scară planetară, când se „organizează“ meticulos iluzia fericirii, aproape la toate nivelurile, până la hedonism, în locul jertfei personale şi al mântuirii prin Hristos, este necesar măcar să urmăm îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „ocărâţi fiind, să binecuvântăm. Prigoniţi fiind, să răbdăm. Huliţi fiind, să ne rugăm. Ajunşi ca gunoiul lumii, ca lepădătura tuturor“<a href="http://www.blogger.com/nota39" name="ref39"><sup>39</sup></a>, să ne smerim de dragul lui Dumnezeu şi de dragul unităţii neamului şi al adevărului Bisericii lui Hristos.<br />
În acest context, cred că nu prudența, nu compromisurile sau exlusiv tactul pastoral al unora au salvat Biserica în perioada comunistă, ci că <b>Însuși Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu și ca veșnic jertfitor pe sfintele altare, a salvat Biserica pentru jertfele mucenicilor de-a lungul istoriei și pentru sângele, prigoana și jertfele martirilor uciși în temnițele comuniste, precum și pentru persecuțiile de tot felul, îndurate în rândul creștinilor și al oamenilor verticali în fața răului, în perioada Holocaustului roșu</b><a href="http://www.blogger.com/nota40" name="ref40"><sup>40</sup></a>.<br />
<h2>
4. Dileme și întrebări actuale</h2>
Cei conștienți de rolul lor în istorie și de responsabilitatea lor în cadrul comunității eclesiale sau civice au reacționat și acționat conform convingerilor lor profesionale, morale și spirituale împotriva ideologiei comuniste atee, iar unii se opun vehement și mondializării oculte actuale. Mulți au plătit cu viața, alții au suferit sau suferă până astăzi.<br />
<b>Nu demult puterea politică a simulat un gest, pe măsura caracterului ei duplicitar și nedeplin, condamnând formal comunismul</b>. Paradoxal este faptul că statul actual a „condamnat“ în general crimele comunismului, dar nu și ideologia care le-a făcut posibile. Având în vedere că după unii<a href="http://www.blogger.com/nota41" name="ref41"><sup>41</sup></a> „comunismul rămâne mai departe cel mai mare pericol“, ba chiar se consideră, după 20 de ani de la căderea lui, că este „mai periculos decât fascismul“<a href="http://www.blogger.com/nota42" name="ref42"><sup>42</sup></a>, având în vedere că <b>istoria ține de conținutul credinței creștine</b>, <br />
Biserica este datoare moral să intervină și să-și precizeze poziția față de următoarele dileme etice și constatări morale:<br />
a. Cum e posibil să se demaște totalitarismul ateu și să se condamne crimele comunismului, fără să se treacă la identificarea responsabilităților și culpabilităților celor care le-au comis?<br />
b. Nu este moral ca la finalul războiului rece și în perioada tranziției năucitoare, bilanțul să arate că tot victimele sunt cele care au pierdut și atunci și acum, iar torționarii și fii acestora și politrucii jefuitori de la toate nivelurile să câștige și atunci și acum.<br />
c. Nu este oare o ipocrizie fără margini să condamni crimele comunismului (vezi raportul Tismăneanu) fără să fie demascați adevărații călăi?<br />
d. De ce crimele și ororile comunismului nu sunt considerate <i>genocid</i> sau <i>holocaust</i> și condamnate ca atare, așa cum au fost declarate cele ale nazismului?<br />
e. De la ce număr de victime în sus este valabil un genocid sau un holocaust? Iată întrebări deloc retorice, care dau măsura dilemei etice sau bioetice a prezentului.<br />
f. Din păcate, atât politicienii din România și din Uniunea Europeană, cât și Biserica se complac duplicitar, de două decenii, în această incertitudine și în compromis, pentru că nu condamnă moral, cu toată fermitatea adevărului, <b>comunismul ca ideologie care deformează, umilește și ucide omul</b>.<br />
Fără reconsiderarea și asumarea istoriei, pagina istoriei care urmează nu va fi mai bună decât cea anterioară, nici pentru Biserică, nici pentru societatea românească.<br />
<h3>
4.1. Eventuale critici în urma tăcerii generale</h3>
Este profund creștin să nu ignori experiențele generațiilor trecute, oricât de neplăcute sau de stânjenitoare ar fi acestea și să îndemni la pocăință comunitară sau eclesială, oferind, astfel, posterității exemple de sancțiune și de reparație morală. Este inadmisibil că din partea <b>BOR nu s-a început procedura de canonizare a victimelor holocaustului roșu.</b> Să nu uităm că Împărăția lui Dumnezeu este <b>dreptate,</b> bucurie și pace în Duhul Sfânt (Rom. 14, 17). Nu pot exista concret stările și elementele esențiale ale Împărăției lui Dumnezeu, enumerate mai sus, dacă Biserica nu le promovează și în mod practic, nu numai declarativ.<br />
Soluția ieșirii din această situație jenantă și condamnabilă este folosirea unei măsuri corecte de evaluare și asumare a istoriei recente, având ca punct de pornire valoarea omului ca persoană și chip al lui Dumnezeu sau cel puțin raportarea la valorile etice sau bioetice ale ființei umane.<br />
În cazul când Biserica își asumă istoria și își îndeplinește cu toată responsabilitatea funcția ei liturgică, diaconal-filantropică, profetică și jertfelnică a mărturisirii lui Iisus Hristos și a Împărăției Sale pe pământ la toate nivelurile și în toate împrejurările, înseamnă că ea este lucrătoare prin iubire și mărturisitoare în Duhul Adevărului.<br />
În cazul când Biserica nu va <b>condamna moral</b> ororile unei dictaturi atee și abuzive, înseamnă că ea devine <b>colaboraționistă cu sistemul prin tăcere</b>, contribuind prin aceasta la <b>mușamalizarea</b> istoriei, la relativizarea ororilor unui sistem ateu, la secularizare și că va fi percepută de credincioșii ei ca împreună-asupritoare și nicidecum slujitoare.<br />
Creștinește, nimeni nu are voie să condamne personal pe cei vinovați, ei sunt vrednici de iertare în numele lui Iisus Hristos<a href="http://www.blogger.com/nota43" name="ref43"><sup>43</sup></a>, sau să despartă cu forța pe cei răi de cei buni, întrucât parabola evanghelică despre grâu şi neghină<a href="http://www.blogger.com/nota44" name="ref44"><sup>44</sup></a> ne arată că numai Dumnezeu poate despărţi pe supuşii Împărăţiei de supuşii celui rău, la sfârşitul veacurilor<a href="http://www.blogger.com/nota45" name="ref45"><sup>45</sup></a>.<br />
Sf. Ioan Gură de Aur spune că omul în viață nu este numai grâu, ci și neghină. În clipa în care cineva vrea să smulgă neghina în locul lui Dumnezeu, atunci îi ia acelei persoane șansa de a deveni grâu, iar cine pretinde să facă separarea sau judecata de pe acum, se <b>substituie</b> lui Dumnezeu şi se <b>opune răbdării Lui</b><a href="http://www.blogger.com/nota46" name="ref46"><sup>46</sup></a>.<br />
<h2>
5. Propuneri și perspective</h2>
Reconcilierea națională prin iertarea creștină este soluția vindecării României și a rănilor sufletești din inimile foștilor deținuți politici sau deținuți pe motive de credință și luptă împotriva răului. Trebuie să avem milă şi pentru torţionari şi să-i facem conştienţi, măcar în ultima clipă a vieţii lor, de răul făcut, să-i îndemnăm spre pocăinţă şi îndreptare, arătându-le că sintagma folosită de ei: <i>mi-am făcut doar datoria şi am îndeplinit un ordin dat</i> nu reprezintă o scuză şi nici o îndreptăţire morală, ci reflectă starea jalnică în care au ajuns ei, la un moment dat în viaţa lor: că au fost folosiţi doar ca instrumente ale torturii şi ale morţii. Pocăinţa lor ar reprezenta de fapt dezicerea de acea perioadă a căderii lor. Altfel, vor rămâne într-o permanentă stare de decădere morală în veşnicia păcatului.<br />
<b>Recuperarea, asumarea şi transfigurarea istoriei şi nu condamnarea torţionarilor ca persoane se poate face la nivel eclesial, din punctul de vedere al învăţăturii ortodoxe, dacă martirii şi eroii perioadei comuniste vor fi canonizați şi trecuţi în sinaxare şi calendare.</b><br />
<b>Cred că nu are nimeni interesul să lase răul să rămână rău, satana să nu primească nici o lecţie, iar Biserica să fie acuzată că bate toba despre nimicuri cotidiene, iar despre lucruri importante, cum ar fi jertfa neomartirilor şi pregătirea aperceptivă a credincioşilor pentru a deveni rezistenţi la era globalizării nimicului nu vorbeşte şi nici nu face nimic.</b><br />
<b>Dacă pe parcursul celor două milenii de creştinism, potrivnicul „a perfecţionat arta de a nu face martiri“</b><a href="http://www.blogger.com/nota47" name="ref47"><sup>47</sup></a>, Biserica, dimpotrivă, nu trebuie să se lase prinsă în această capcană vicleană, întrucât Biserica, spațiu liturgic mântuitor, loc de întâlnire dintre memorie și actualizare, dintre trecut și prezent în perspectiva viitorului, loc al împăcării și al iertării, este chemată să amintească omului și generațiilor că nu putem începe o nouă pagină a istoriei fără mărturisirea greșelilor și a păcatelor atât personal, cât şi comunitare.<br />
Calendarele creştine sunt pline de martiri dar şi de unii din călăii şi torţionarii lor, care s-au căit şi convertit, transfigurând astfel fapta lor abominabilă, prin pocăinţă sinceră şi harul Sfântului Duh, în şansă a îndreptării şi a mântuirii. <b>În Ortodoxie nimic nu este irecuperabil.</b><br />
<b>Jertfa martirilor şi convertirea torţionarilor reprezintă o lecţie dură dată de Dumnzeu, în istorie, satanei, care în epoca globalizării sărăciei şi a neomeniei şi-a schimbat tactica şi nu mai lasă creştinului actual „dreptul martiriului public, pentru a nu se converti. El ştie deja că cei tari în credinţă le înfruntă pe toate cu bărbăţie, ajutaţi de Dumnezeu“</b><a href="http://www.blogger.com/nota48" name="ref48"><sup>48</sup></a>.<br />
Biserica este obligată, prin vocația ei profetică, să amintească fostelor slugi ale regimului totalitar comunist că nu e moral să stea fără penitență și remușcări, la adăpostul drepturilor omului, pe care tocmai ei, mai bine de o jumătate de secol, le-au contestat, și că nu e drept să se bucure de amnistie generală tacită, fără penitență morală, fără, măcar, remuşcări de conştiinţă, în lipsa ispășirii spirituale eclesiale, urmare a unui canon dat de duhovnic. <b>Aceeaşi atenţionare hristică ar trebui să o adreseze Biserica, preventiv, şi noilor artizani, diriguitori, ideologi şi slugi ale mondializării fără Dumnezeu şi împotriva omului.</b><br />
Concluzia generală a simpozionului internațional de martirologie din 11-12 oct. 2010 de la București a fost aceea ca Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „să facă un prim pas prin recunoaşterea bisericească oficială a sacrificiului martirilor holocaustului românesc. Având în vedere rolul matern al Ierarhiei bisericeşti în vremuri critice, care pentru ocrotirea turmei evită mişcările riscante şi grăbite, atunci când ierarhia întârzie şi evită să ia hotărâri, se întâmplă două lucruri: sau este vorba despre înţelepciune sau despre trădare. A doua variantă vreau întotdeauna să o exclud dintr-o Ierarhie ortodoxă“<a href="http://www.blogger.com/nota49" name="ref49"><sup>49</sup></a>, spune părintele prof. Metallinos.<br />
Să ne rugăm ca Biserica Ortodoxă Română să depăşească aceste obstacole<a href="http://www.blogger.com/nota50" name="ref50"><sup>50</sup></a> şi <b>să recunoască holocaustul românesc din veacul al XX-lea, hotărând după o amănunțită cercetare a adevăraților martiri creștini, o anumită zi de pomenire şi de cinstire a martirilor frumos-biruitori sub regimul comunist ateu, ca mărturisitori, jertfitori și eroi ai credinţei noastre ortodoxe</b><a href="http://www.blogger.com/nota51" name="ref51"><sup>51</sup></a>.<br />
<br />
<b>NOTE</b><br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref1" name="nota1"><sup>1</sup></a> Vezi pe larg Sorin Lavric, <i>Nevoia de martiri</i>, în <i>Moartea martirică</i>, fundația Sf. Irina, București 2010, p. 65.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref2" name="nota2"><sup>2</sup></a> Vezi <i>Evrei</i> 12, 1: „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref3" name="nota3"><sup>3</sup></a> Vezi pe larg http://www.ziare.com/stiri/justitie/tara-tortionarilor-fericiti-1249196.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref4" name="nota4"><sup>4</sup></a> Mihai Eminescu, manuscrisul <i>Superfluenţa populaţiei</i>, în <i>Opere</i>, vol. XV, ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti, 1989, p. 85.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref5" name="nota5"><sup>5</sup></a> <i>Ioan</i> 8, 32.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref6" name="nota6"><sup>6</sup></a> Irlandezul C.S. Lewis, un apologet creştin contemporan nouă, în: <i>Surprins de bucurie</i>, citat de Claudiu Târziu în: http://c-tarziu.blogspot.com/2010/10/simpozion-de-martirologie-cum-ne.html.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref7" name="nota7"><sup>7</sup></a> Mihai Eminescu, manuscrisul <i>Din şedinţele Societăţii România Jună. Naţionaliştii şi Cosmopoliţii</i>, în Mihai Eminescu, <i>Opere</i>, vol. IX, ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980, p. 457. El scrie: „Ceea ce-i neadevărat nu devine adevărat prin împrejurarea că-i naţional; ceea ce-i injust nu devine just prin aceea că-i naţional. Naţionalitatea în margenile adevărului“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref8" name="nota8"><sup>8</sup></a> <i>Apocalipsa</i> 21, 24.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref9" name="nota9"><sup>9</sup></a> <i>Ibidem</i>.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref10" name="nota10"><sup>10</sup></a> <i>Apocalipsa</i>.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref11" name="nota11"><sup>11</sup></a> Sorin Lavric, <i>Despre martiri</i>, cit.; vezi și ziarul <i>Lumina</i>, 15 oct. 2010.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref12" name="nota12"><sup>12</sup></a> <i>Ibidem</i>.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref13" name="nota13"><sup>13</sup></a> <i>Efes.</i> 2, 19.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref14" name="nota14"><sup>14</sup></a> <i>Op. cit.</i><br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref15" name="nota15"><sup>15</sup></a> Vezi articolul și comentariile pr. dr. Mihai Valică în: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/11/12/drept-la-replica-din-partea-parintelui-mihai-valica-despre-ispitele-unui-simpozion-de-martirologie-si-criticile-rautacioase/; http://razvan-codrescu.blogspot.com/.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref16" name="nota16"><sup>16</sup></a> Vezi pe larg http://www.sud-est.m<br />
d/numere/20010922/martiri/.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref17" name="nota17"><sup>17</sup></a> Nina Negru, <i>Arta de a nu face martiri</i>, în: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/articole/123-nina-negru-qarta-de-a-nu-face-martiriq.html.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref18" name="nota18"><sup>18</sup></a> Este cunoscut că din punct de vedere istoric <i>valoarea torturilor a fost dogmatizată de către al IV-lea Conciliu de la Lyon (1245), al XIII-lea Sinod Ecumenic al Bisericii Latine (romano-catolice), care a acceptat schinguirile ca mijloc de anchetă pentru facilitarea operei Sfintei Inchiziţii! Astfel s-au născut monştrii Revoluţiei Franceze şi bolşevice, ai nazismului şi ai jalnicelor imitaţii ale lor din Est şi din Vest, până astăzi,</i> subliniză pe bună dreptate prof. G. Metallinos în http://acvila30.wordpress.com/2010/11/13/protoprezbiter-gheorghios-metallinos-%E2%80%9Emireasma-a-mortii-dar-spre-viata%E2%80%9D-vezi-ii-corinteni-216.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref19" name="nota19"><sup>19</sup></a> Vezi canonizarea recentă a cardinalului Szilárd Bogdánffy, de origine maghiară, sanctificat de curând de Vatican. A fost cunoscut ca un om plin de ură contra românilor din Ardeal: http://theologhia.wordpress.com/2010/11/01/presupus-colaborator-al-organiza%C8%9Biilor-anti-romane%C8%99ti-bogdanffy-szilard-a-fost-beatificat-in-prezen%C8%9Ba-trimisului-papei/.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref20" name="nota20"><sup>20</sup></a> http://razvan-codrescu.blogspot.com/ <br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref21" name="nota21"><sup>21</sup></a> <i>1 Ioan</i> 5, 19.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref22" name="nota22"><sup>22</sup></a> <i>Romani</i> 12, 9.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref23" name="nota23"><sup>23</sup></a> <i>2 Timotei</i> 4, 5.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref24" name="nota24"><sup>24</sup></a> Compară și Sorin Lavric, <i>op. cit.</i>.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref25" name="nota25"><sup>25</sup></a> Vezi <i>Iezechiel</i> 33, 18: „Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă nelegiuire, va muri pentru aceasta“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref26" name="nota26"><sup>26</sup></a> <i>Iezechiel</i> 33, 19: „De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va trăi“; Iezechil 18, 27-32.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref27" name="nota27"><sup>27</sup></a> <i>Matei</i> 10, 22: „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref28" name="nota28"><sup>28</sup></a> <i>Efeseni</i> 6, 12.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref29" name="nota29"><sup>29</sup></a> <i>Matei</i> 5, 11: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref30" name="nota30"><sup>30</sup></a> <i>Romani</i> 12, 21.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref31" name="nota31"><sup>31</sup></a> <i>Apocalipsa</i> 6, 9.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref32" name="nota32"><sup>32</sup></a> Vezi Monahul Moise, <i>Sfântul închisorilor</i>, ed. Agnost, Sibiu, 2009. Cartea se referă la unul dintre martirii închisorilor româneşti, Valeriu Gafencu; Vezi și: Anca Bujoreanu, <i>Sfinți martiri și mărturisitori în epoca contemporană</i>, ed. Fotini, Galați, 2007; Fabian Seiche, <i>Martiri și mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România</i>, ed. Agaton, Făgăraș, 2010; Vasile Manea, <i>Preoți ortodocși în închisorile comuniste</i>, ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2010.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref33" name="nota33"><sup>33</sup></a> Vezi <i>Evrei</i> 12, 1: „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref34" name="nota34"><sup>34</sup></a> Vezi: http://www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref35" name="nota35"><sup>35</sup></a> Vezi şi art. pr. Ioan Alexandru Mâzgan, <i>Biserica şi securitatea</i> în revista <i>Rost</i> din 10 febr. 2006.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref36" name="nota36"><sup>36</sup></a> Vezi şi articolul pr. prof. univ. dr. Gheorghe I. Drăgulin în revista <i>Biserica Ortodoxă Română</i>, an CIX (1991), nr. 7-9, p. 91-98.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref37" name="nota37"><sup>37</sup></a> Vezi <i>Evrei</i> 12, 4: „În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref38" name="nota38"><sup>38</sup></a> Origen, <i>Scrieri alese</i>, colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti“, Bucureşti 1981, p 155.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref39" name="nota39"><sup>39</sup></a> <i>1 Corinteni</i> 4, 12-13.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref40" name="nota40"><sup>40</sup></a> Vezi Alexandru Salcă, <i>În zeghe, printre sfinți – memorii II</i>, Brașov, 2000, p. 5-13; Vezi și Vasile Manea, <i>Preoți ortodocși în închisorile comuniste,</i> Cluj-Napoca, 2010, p. 11-15.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref41" name="nota41"><sup>41</sup></a> Andrei Pleșu: „N-am să mai apuc alt chip al acestei țări”, <i>Adevărul</i>, 7 august 2009.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref42" name="nota42"><sup>42</sup></a> Jelio Jelev, <i>Comunismul este mai periculos decât fascismul</i>, în ziarul <i>Lumina</i>, 14 nov. 2009, p. 15.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref43" name="nota43"><sup>43</sup></a> <i>Matei</i> 6, 14-15: „Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre“; 18, 35: „Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre“.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref44" name="nota44"><sup>44</sup></a><i>Matei</i>.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref45" name="nota45"><sup>45</sup></a> <i>Matei</i>.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref46" name="nota46"><sup>46</sup></a> Vezi pr. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreia Băndoiu și dr. ec. Cristian George Popescu, <i>op. cit.</i> p. 171.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref47" name="nota47"><sup>47</sup></a> Vezi pe larg Nina Negru, <i>Arta de a nu face martiri</i>, în: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/articole/123-nina-negru-qarta-de-a-nu-face-martiriq.html.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref48" name="nota48"><sup>48</sup></a> <i>Id.</i><br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref49" name="nota49"><sup>49</sup></a> Vezi pe larg declarația pr. prof. univ. dr. Gheorghios Matallinos, în: http://acvila30.wordpress.com/2010/11/13/protoprezbiter-gheorghios-metallinos-%E2%80%9Emireasma-a-mortii-dar-spre-viata%E2%80%9D-vezi-ii-corinteni-216.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref50" name="nota50"><sup>50</sup></a> Vezi și articolul și comentariile pr. dr. Mihai Valică în: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/11/12/drept-la-replica-din-partea-parintelui-mihai-valica-despre-ispitele-unui-simpozion-de-martirologie-si-criticile-rautacioase/; http://razvan-codrescu.blogspot.com/.<br />
<br />
<a href="http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=3212792962882327112#ref51" name="nota51"><sup>51</sup></a> Vezi pe larg: http://acvila30.wordpress.com/2010/11/13/protoprezbiter-gheorghios-metallinos-%E2%80%9Emireasma-a-mortii-dar-spre-viata%E2%80%9D-vezi-ii-corinteni-216.Alexandruhttp://www.blogger.com/profile/08780069904665149109noreply@blogger.com0