In Roma antică, patronus (din pater, patris) era şeful de familie gentilică apărător al clienţilor săi (plebei, sclavi eliberaţi). Mai târziu, in latina Bisericii, patronus era sfântul sub a cărui protecţie se aflau atât indivizii, prin atribuirea numelui de botez, cât şi comunităţile (oraşe, biserici etc.), prin inchinare.
In franceză, căreia româna ii datorează sensurile actuale ale lui patron, inţelesul de "proprietar al unei firme" a apărut pe la jumătatea secolului al XIX-lea, prin adaptare la modelul capitalist a sensului mai vechi de "stăpân, persoană care le comandă zilierilor, ucenicilor etc.".
Pentru a citi tot articolul din „Ziarul de duminică“ click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu