În vremurile spre care trebuie să coborâm pentru a afla etimologia englezescului target luptele se purtau cu spada, cu lancea sau cu săgeţile slobozite din arc, iar apărarea nu se găsea săpând gropi în pământ, ci pe cal sau în picioare, în spatele unui scut. Bărbaţii erau mai bărbaţi (ceea ce nu înseamnă că şi femeile erau mai femei, iar copiii - mai copii).
Pe ambele maluri ale Canalului Mânecii pavezele masive, în general dreptunghiulare, ale cavalerilor erau diferite de cele uşoare ale pedestraşilor, al căror nume, targe (rostit ca în franceză, tarj), era de provenienţă germanică. Normanzii lui Wilhelm Cuceritorul (devenit rege al Angliei în 1066) au întărit folosirea numelui şi a obiectului desemnat şi au impus chiar, pe la 1400, diminutivul franţuzesc targette (rostit, iniţial, ca în franceză, tarjét), numele unui scut mic şi rotund.
Pentru a citi restul articolului în „Ziarul de duminică“ click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu