Polonia elimină ziua de muncă de opt ore

Avangarda monstrului neoliberal a aruncat la gunoi ziua de lucru de opt ore.

Pe 13 iunie, guvernul polonez a eliminat ziua de muncă de opt ore, un drept câştigat în 1919. Se pare că guvernul încearcă să facă Polonia şi mai competitivă pentru capitaliştii care vor să câştige şi mai mult profitând de slaba protecţie a lucrătorilor şi de salariile scandalos de mici.

Acesta este un atac major împotriva clasei muncitoare, abia menţionat de presa mondială şi întâmpinat fără mari proteste de către sindicatele colaboraţioniste. Polonia este laboratorul celei mai cumplite acţiuni de desfiinţare a drepturilor lucrătorilor. Muncind pe brânci şi cerşind firimiturile din mâna patronilor, clasa muncitoare a răspuns aşteptărilor stăpânilor ei. Dacă le-a mers acum atât de uşor, ne întrebăm când vor da următoarea lovitură.

Eliminarea zilei de muncă de opt ore s-a făcut prin mărirea perioadelor avute în vedere atunci când se calculează numărul mediu de ore lucrate în timpul unui an, ca şi prin introducerea orelor de muncă flexibile. După vechiul cod al muncii, era obligatorie o perioadă de odihnă între schimburi iar dacă se muncea schimb după schimb, era considerat un timp de muncă în afara orelor normale de program. În această situaţie, lucrătorul era îndreptăţit la plata orelor suplimentare cu un tarif stabilit pentru aceste ore. Noile reglementări le permit patronilor să impună zile de muncă mult mai lungi atâta timp cât în altă perioadă din an reduc orele de muncă. Pentru lucrătorii din anumite industrii şi domenii de activitate, asta înseamnă zile de muncă mai lungi pe tot timpul perioadei de lucru şi câteva luni de inactivitate, în locul unor ore de muncă stabile. Nu este clar care sunt drepturile muncitorilor angajaţi temporar (de exemplu pentru şase luni) în noua schemă. Este însă clar că de mulţi ani, fără nici o oprelişte, patronii polonezi încalcă drepturile pe care încă le mai au salariaţii.

Între timp, bunăstarea lucrătorilor a fost atacată într-o manieră fără precedent. Cea mai mare parte a forţei de muncă este dezorganizată, controlată de sindicate care fac mereu concesii, sau nu ştie cum să acţioneze de teama unei represiuni pe scară largă. Unii dintre lucrători sunt spălaţi pe creier, bombardaţi din toate direcţiile de ani buni de propaganda neoliberală.

Amendamentele la Codul Muncii au fost iniţiate de un tânăr carierist, suporter entuziast al neoliberalismului, care a încercat să câştige favorurile păpuşarilor de la conducerea statului. Władisław Kosiniak-Kamysz este un doctor în vârstă de 32 de ani care a candidat la primăria Cracoviei în 2010. Nu a fost ales dar a luat locul altcuiva de pe listă. Cu această „experienţă“, anul următor a fost numit Ministru al Muncii (‼) iar la o zi de la numire a devenit vicepreşedinte al Partidului Poporului (PSL). A introdus amendamentele la Codul muncii, practic abolind ziua de muncă de opt ore garantată.

Kosiniak-Kamysz nu e singurul vinovat. În mod evident a fost pus să facă munca murdară a lobby-ului patronal, a grupurilor care reprezintă interese politice şi de afaceri. Se pare că nu există limite pentru ceea ce poate baga pe gâtul poporului. Cei care au înghiţit medicamentul neoliberal o perioadă mult prea lungă le-au deschis drumul şi le-au dat lumină verde.

Traducere din limba engleză de Ovidiu Hurduzeu.

Articolul original poate fi găsit AICI.