Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

miercuri, 28 martie 2012

Distributismul şi ortodoxia

Liga distributistă română „Ion Mihalache“ organizează, în perioada 25-27 iunie 2012, la Răşinari-Sibiu, prima întâlnire internaţională cu tema "Distributismul şi ortodoxia“. Puteţi vedea mai jos afişul-invitaţie în format tif (daţi clck pe imagine pentru a o mări). Pentru un link spre fişier în format pdf click AICI.

marți, 13 martie 2012

Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional din Franţa: ''Să terminăm cu Uniunea Sovietică Europeană''


Charismatica şefă a partidului de extremă dreapta din Franţa vine cu soluţii inedite pentru ieşirea din criză. „Suveranitatea“ este Evanghelia ei.

Se consideră un politician care mizează, mai presus de toate, pe sinceritate. Un politician în afara sistemului pe care castele doresc să-l marginalizeze. Denunţă minciunile şi criza continuă impuse francezilor de 40 de ani încoace. Vine şi cu soluţii concrete pentru rezolvarea crizei: renunţarea la euro şi la Uniunea Europeană, pe care o numeşte, cu convingere, „Uniunea Sovietică Europeană". Consideră că extinderile succesive ale UE, inclusiv cea care a adus România în UE, au fost nişte greşeli. Promite că va desface deciziile tehnocraţilor de la Bruxelles care au preluat libertatea şi specificitatea popoarelor europene. Pe ultima sută de metri a campaniei pentru alegerile prezidenţiale din Hexagon (al cărei prim tur se va desfăşura pe 22 aprilie), lidera Frontului Naţional - partid etichetat nedrept, spune ea, ca fiind de extremă dreapta - Marine Le Pen a explicat, pentru „Adevărul" ce fel de viitor ar avea Franţa dacă ar fi alesă în funcţia supremă.

A.: Dacă veţi fi aleasă, plănuiţi ieşirea Franţei din zona euro şi din Europa?

M.L.P. Consider că trebuie să ieşim toţi, toate statele din euro. Cred că la un moment dat trebuie să ne privim toţi în ochi şi să încetăm să ne spunem minciuni şi să recunoaştem: experimentul euro a eşuat. Am dus continentul către faliment în doar 15 ani. Euro a fost un mijloc de a ne forţa mâna pentru a pune pe picioare ceea ce eu numesc Uniunea Sovietică Europeană. O Uniune care se impune popoarelor contra voinţei lor. Scopul ei este să ne ia toată substanţa suveranităţii. Eu spun de luni în şir că euro nu va rezista şi mi s-a zis că sunt nebună, incompetentă, inconştientă. Şi totuşi, totul se desfăşoară exact cum am previzionat. Şi dacă tot suntem aici, vă pot anunţa că ei vor arunca Grecia din zona euro, cu toată drama pe care o presupune ieşirea din euro fără o pregătire. Cred că singura modalitate de a ne salva economiile, de a ieşi din acest costum prea mic pentru unii şi prea mare pentru alţii, e să ne aşezăm la aceeaşi masă şi să pregătim întoarcerea la monedele naţionale, prin intermediul deprecierii iniţiale a euro. Pentru că asta ne dinamitează competitivitatea, euro e prea puternic. Fie că e vorba de Italia, Spania sau Portugalia, Irlanda, Franţa, se poate observa că această monedă e supraevaluată cu procente între 25 şi 40%.
Pentru interviul integral dn ziarul "Adevărul" click AICI.

vineri, 9 martie 2012

MISTERELE CUVINTELOR. Bărbaţi urbani (4). Machosexualul – un produs al crizei

de Alexandru Ciolan

Urmaş cuminte şi previzibil al latinescului masculus, macho e un cuvânt spaniol lansat pe orbita internaţională de… engleza americană, care l-a împrumutat de la vecinii din sud (prima atestare e din 1928) pentru a denumi un bărbat zdravăn, vânjos (a tough guy). Trei decenii mai târziu (prima atestare în 1959) apărea şi adjectivul, cu sens peiorativ ("caracterizat printr-o virilitate ostentativă, agresivă, dominatoare şi dispreţuitoare"). Pasul următor a fost redenumirea substantivului în funcţie de adjectiv: "bărbat cu asemenea caracteristici". Cum să nu facă din el, mai întâi feministele şi, mai apoi, homosexualii, un cal de bătaie…?

Pe la noi, dacă e să ne luăm după ziare, un macho nu e chiar de lepădat: "Pentru relaţiile trecătoare, femeile sunt atrase de bărbaţii macho - tipul de erou romantic, dominant şi îndrăzneţ" (G. 18 II 06 p. 8). Dar… pentru relaţiile mai durabile, de prietenie, pretenţiile cresc: "Ce sens are să ai un prieten macho, care să nu poată întreţine o discuţie măcar decentă, dacă nu filosofică?" (Clubul liceenilor 1 / 98 p. 47). Inhibaţi de pretenţiile adolescentine, nu îndrăznim să mergem mai departe, să vedem cum ar trebui să fie un macho ca să-l iei pe viaţă…
Iată însă că a venit criza peste noi şi ne-a băgat (din nou cu ajutorul creativilor şi al experţilor în tendinţe) minţile-n cap, coborându-ne cu picioarele pe pământ (lucru mai greu de priceput: dacă ne-au venit minţile înapoi ar trebui să avem capul mai greu, or noi revenim pe picioare, de parcă minţile acolo s-ar fi dus…).

În primăvara anului 2009, lanţul britanic de magazine John Lewis identificase o posibilă soluţie a crizei: renunţarea la modelul risipitorului metrosexual şi repunerea în drepturi a masculului luptător, puternic şi protector. Jeremy Baker, expert în probleme de tendinţe de consum la London Metropolitan University a fost însărcinat să definească noul model de bărbat, machosexualul.

Pentru articolul integral din „Ziarul de duminică“ click AICI.

vineri, 2 martie 2012

MISTERELE CUVINTELOR. Bărbaţi urbani (3). Tehnosexualul

de Alexandru Ciolan

Dacă desuetul retrosexual, consumistul metrosexual şi artificial-reparatorul ubersexual mai aveau (în indicata ordine descrescătoare) ceva în comun cu sexualitatea, hipermodernul tehnosexual, atunci când numeşte reprezentantul unui stil de viaţă, nu îşi merită sufixoidul decât în măsura în care desemnează un palid, foarte îndepărtat (ca să nu ofenseze) fetişism.
Engl. technosexual este un cuvânt-valiză format în anul 2004 de un creativ, Ricky Montalvo, din techno(phile) + (metro)sexual. (Pentru puţinii necunoscători ai termenului, să spunem că un creativ este geniul urban al zilelor noastre, formatorul, prin inventivitate publicitară, de irepresibile nevoi de consum.) Oportunistul (mai mult decât inventivul) Ricky Montalvo nu a făcut decât să înlocuiască, în reţeta de succes a metrosexualului, ingredientele cosmetice cu cele electronice. (Tinerii păreau mai dispuşi să cheltuiască pentru a fi în pas cu tehnologia decât cu moda.) Blatul e acelaşi, numai siropul diferă: "un dandy narcisist care nu îşi iubeşte doar propria persoană, ci şi stilul urban de viaţă şi gadgeturile; un bărbat heterosexual care nu îşi neglijează latura feminină, dar are şi o slăbiciune pentru electronice precum telefoanele mobile, PDA-urile, computerele, programele de calculator şi web-ul". Un an mai târziu, în 2005, compania Calvin Klein avea să înregistreze cuvântul ca marcă, sperând că va construi un brand. N-a fost să fie, generaţia sms-urilor, a mesajelor instant şi a internetului miroase imediat şiretlicurile de marketing.
Pentru articolul integral din "Ziarul de duminică" click AICI.