Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

duminică, 5 ianuarie 2014

Întoarcerea Rusiei spre dreapta

de William S. Lind1

Putin şi Soljeniţân în anul 2000.
Moscova își revendică rolul conservator pe care l-a avut în secolul al XIX-lea

O moștenire nefericită a Războiului Rece este atitudinea negativă pe care o mai au încă unii conservatori americani față de Rusia. Obișnuiți timp de decenii să pună semnul egalităţii între Rusia și Uniunea Sovietică, ei încă mai percep Rusia post-comunistă ca pe un pericol. Uită că Rusia țaristă a fost cea mai conservatoare mare putere, un bastion al monarhiei creștine, dușmănită deopotrivă de revoluționari, iacobini și democrați.

Joseph de Maistre2 nu a fost singurul dintre conservatorii secolului al XIX-lea care și-a găsit refugiul și speranța în Rusia. Sub președintele Vladimir Putin, Rusia este în curs să redevină cea mai importantă putere conservatoare. Așa după cum am putut constata în cazul Siriei, când Rusia l-a scos pe președintele Obama din fundătura în care intrase, Kremlinul – scrie New York Times – „definește rolul Rusiei pe plan mondial nu pe baza învechitei paradigme a Războiului rece ci mai degrabă pe baza unei viziuni diferite care favorizează suveranitatea statului-națiune și stabilitatea status quo-ului în fața răspândirii democrației de tip occidental“. Într-un articol de opinie privitor la Siria, publicat în revista Times, Putin a scris: „Este alarmant că intervenția militară în conflictele interne din țări străine a devenit un loc comun pentru Statele Unite. Este oare în interesul pe termen lung al Americii? Mă îndoiesc“. Senatorul Robert A. Taft3 și Rusell Kirk4 aveau și ei îndoieli în această privință.

Moscova pare să înțeleagă mai bine decât Washington-ul că necesitățile politicii externe din secolul al XXI-lea sunt păstrarea integrității statelor în fața Războiului din A Patra Generație purtat de către entitățile non-statale, precum cele care luptă în Siria de partea rebelilor. Rusia s-a opus, pe bună dreptate, Washington-ului când acesta a distrus state, inclusiv Irakul și Siria.

Când Putin a venit la putere, după anii haotici ai președenției lui Elţân, exista o posibilitate reală ca însuși statul rus să se dezintegreze. Marea realizare a lui Putin, și motivul principal al popularității sale în țară, este faptul că a salvat și a întărit statul rus. Orbiți de venerarea „Democrației“, idolul lor de lut, elitele de la Washington nu pot percepe importanța realizărilor lui Putin, dar conservatorii ar trebui să o facă. Rusia poate fi un adevărat aliat împotriva entităților de a patra generație iar conservatorii preferă statele anarhiei fără frontiere (stateless anarchy).

Vechiul conservatorism renăscut al Rusiei este evident nu numai în politica sa externă, dar și în cea internă. În septembrie, Financial Times scria că „Vladimir Putin a cerut rușilor să întărească o nouă identitate națională bazată pe valorile conservatoare și tradiționale, cum ar fi cele ale Bisericii ortodoxe, atrăgând atenția asupra faptului că Vestul se confruntă cu o criză morală... Domnul Putin a spus că Rusia ar trebui să evite exemplul țărilor europene care «s-au îndepărtat de rădăcinile lor» prin legalizarea căsătoriilor homosexuale și o excesivă «corectitudine politic㻓.

„Cetățenilor din multe țări europene le este rușine și teamă să vorbească de convingerile lor religioase, ei sunt fie privați de sărbătorile religioase, fie obligați să accepte sărbători cu nume schimbat așa încât să se ascundă în mod rușinos esența lor religioasă“ a spus Putin.

„Trebuie să respectăm drepturile minorităților la diferență“, a adăugat, „dar drepturile majorității nu ar trebui să fie puse sub semnul întrebării“. Conservatorii americani nu pot decât să viseze la un președinte american care să rostească asemenea lucruri. Oare n-ar trebui să salutăm un președinte rus care îndrăznește să sfideze „corectitudinea politică“?

Lumea s-a întors cu fundul în sus. America, condamnând și chiar atacând alte țări pentru a impune „democrația“ și definiții iacobine ale drepturilor omului, devine liderul Stângii internaționale. Rusia își reafirmă rolul ei istoric ca lider al Dreptei internaționale. Aceasta este o răsturnare de importanță istorică.

Politica externă americană ar trebui să fie bazată pe apărarea intereselor Americii, și nu pe afinitățile pe care SUA le are cu oricare altă putere străină. Punând interesele Americii pe primul plan (America first – nota trad.) nu înseamnă să fii ostil Rusiei sau oricui altcuiva. Dimpotrivă: conservatorii americani ar trebui să salute renașterea unei Rusii conservatoare.

Articol preluat din The American Conservative, versiunea digitală (Kindle), 1 ianuarie 2014.

Traducere din limba engleză de Ovidiu Hurduzeu

NOTE
William S. Lind este un „paleoconservator“ (conservator tradiționalist) american, director al American Conservative Center for Public Transportation (Centrul conservator american pentru transportul public). Este expert în probleme militare și analist al conservatorismului cultural. Autor al teoriei „războiului din generația a patra“. Conceptul de „război din a patra generație“ a fost lansat de William S. Lind în 1989. Acest război corespunde epocii informaționale și cuprinde toate domeniile: politic, economic, social și militar.

Joseph de Maistre (1753-1821), unul dintre fondatorii conservatorismului european.

Robert A. Taft (1889-1953), om politic conservator, senator din statul Ohio, candidat la preşedinția Statelor Unite.

Rusell Kirk (1918-1994), una dintre cele mai importante personalități ale conservatorismului tradiţional din SUA.

4 comentarii:

Refinder spunea...

interesant articol

Donkeypapuas spunea...

Conservatorismul Rusiei Ţariste?!! Halucinant. Vorbim de acea Rusie în care Biserica Ortodoxă era pusă sub papucul unor funcţionari de stat? Vorbim de acea Rusie ţaristă organizatoare a primului program amplu de inginerie socială şi care a dus, între altele, la dispariţia aproape totală a românilor majoritari între Nistru şi Bug şi la inundarea teritoriilor româneşti cu populaţie iudaică adusă dinspre răsărit? Vorbim de acea Rusie Ţaristă numită "închisoare a popoarelor" şi în care limba prea ascuţită sau inconfortabilă pentru înaltele urechi se plătea cu ani de Siberii? Vorbim de acea Rusie Ţaristă care ne băgat pe gât odiosul Regulament organic, odios pentru că încălca abject regimul de autonomie stabilit prin capitulaţii cu "păgânii" dar, iată, mai cu onoare turci?
Dumneavoastră relizaţi ce scrieţi sau ce preluaţi?
Poate că da, iar această postare este doar un avertisment pribind noua Yaltă ce se pregăteşte spaţiului estic.
Poate că nu, dar în acest caz v-aş trimite la oamenii politici, gazetari, istorici ce s-au opus Rusiei. Între alţii, CONSERVATORII de la 1877 care preferau să fim în continuare autonomi sub turci decât "independenţi" sub cizma muscăleaască.

Demograf spunea...

Curat lider al Dreptei internaționale! Oare ce-ar zice ucrainienii din Piata Independentei despre aceasta abrupta benignitate a Rusiei? Praf in ochi, domnule Hurduzeu, praf in ochi...

Alexandru Ciolan spunea...

Şi pentru Donkey, şi pentru Demograf: Ştiţi ce-mi place mie la români? Că sunt deştepţi. Şi mai conservatori. Mult mai deştepţi şi mai conservatori decât conservatorii americani. Nu au timp de înghiţit informaţia, ca să nu mai spun să o digere, dar au păreri de expert. Singurul expert de pe lumea asta.