Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

marți, 30 iulie 2013

Timpul închipuirilor

de James Howard Kunstler


În ultimii ani, ideea că societatea tehno-industrială e pe cale să se prăbușească a devenit foarte nepopulară. Cugetările (și temerile) pe această temă au fost înlocuite de un soi de fantezie izbăvitoare care întreține aceeași relație cu economia precum masturbarea cu pornografia. Actuala stare psihologică a națiunii ar putea fi caracterizată de faptul că o mulțime de indivizi, care ar trebui să știe mai bine ce se întâmplă, habar n-au pe ce lume trăiesc. Asistăm la implozia conștiinței colective americane.
Așa se întâmplă când adevărul se separă de realitate. Este exact ceea ce obții în urma strădaniei de a înlocui activitatea economică reală cu contabilitatea frauduloasă și propaganda. În ultimii cinci ani, Rezervele Federale au tot încercat să împiedice o necesară restrângere a tehno-industrialismului trimițând salve de așa-numiți „bani“ în curtea băncilor-cumetre, „dealerii primari“, pentru a alimenta acțiuni de tip carry trade care produc un ecou pe piețele bursiere. Un ecou, să fim bine înțeleși, este ceva închipuit, nicidecum ceva real – în acest caz, ceva real fiind valoarea.
Restrângerea permanentă a tehno-industrialismului este necesară deoarece principalul combustibil care alimentează motoarele sale e tot mai puțin și mai scump, chiar prea scump pentru a menține în stare de funcționare infrastructura Statelor Unite. Acea infrastructură nu poate fi înlocuită acum fără a se sacrifica o mare parte din capital. Paul Krugman – pe care unii observatori îl numesc fără nici o ironie Doctor Paul Krugman, conferindu-i puteri șamanice – a scris un editorial absolut stupid în New York Times, „Blocat de întinderea suburbiilor“ (Stranded by Sprawl), ca și când abia cu o săptămâna în urmă ar fi observat că modelul favorit de dezvoltare a țării noastre are consecințe nefaste. Îți stă mintea în loc!
Între timp, cei care vor să mențină status quo-ul sunt cuprinși de nervozitate și de speranțe deșarte. Au vândut publicului balivernele privitoare la faptul că nu am avea nici o problemă în privința resurselor noastre primare întrucât abundența petrolului și a gazului de șist ne-ar face „independenți din punct de vedere energetic“ și „cel mai mare exportator de petrol al lumii – America Saudită!“ O altă poveste înrudită se referă la iminenta „renaștere industrială americană“. Ceea ce nu spune povestea, chiar dacă ar fi adevărată, este că renașterea ar fi produsă de roboți, lăsând vechea și bine plătita (cu mult timp în urmă) muncitorime americană să fiarbă în propriul ei sos de methadrină, incest și „arta“ tatuajului.
Ca s-o spunem pe șleau, principala sarcină a acestei societăți ar fi să-și schimbe felul de viață. Schimbările necesare ar fi însă atât de severe și ar implica o pierdere atât de mare a ceea ce am investit până acum încât nu vrem să ne gândim la o asemenea situație. De exemplu, atât suburbiile cât și marile orașe sunt pe ducă. Destinul suburbiilor este să devină ghetouri, depozite de fiare vechi și ruine. Marile orașe sunt menite să împărtășească soarta Detroit-ului – cele mai multe dintre orașele americane (Atlanta, Houston) sunt monstruozități hibride, amestec de suburbie și oraș; acestea vor suferi cel mai mult. Grangurii economiei precum Doctor Krugman și Thomas Friedman nu recunosc că principala activitate economică a Dixieland-ului din ultima jumătate de secol a fost construirea suburbiilor. Acum, această operațiune fiind încheiată, se pot observa rezultatele: milioane de șomeri, proprietari de camioane Ford F-110 cuprinși de un început de furie politică.
Oare unde or să trăiască oamenii? Vor trăi în orașe mai mici și în cele care vor reuși să se restrângă în mod drastic, în micile orășele americane care în prezent sunt lăsate de izbeliște. Vor trăi într-o lume transformată în mod radical pentru a face posibilă o existență post-tehno-industrială. Această viață va fi la fel de îndepărtată de fantezia din cartea Singularity a lui Ray Kurzweil1 precum este Lawrence Summers2 de virtuțile civice. Oamenii vor trăi în locuri care vor menține o relație esențială cu producția de hrană.
Mulți dintre cei pe care i-am menționat mai sus, cei induși în eroare și escrocați (după ce își vor fi vândut Fordurile F-110) își vor da seama până la urmă că nu au altă perspectivă decât să se întoarcă în agricultură. Sau, cel puțin, copiii lor vor înțelege acest lucru în momentul în care nu va mai curge nici un strop de lapte din țâța dădacei federale. Astăzi, desigur, ideea de a pune osul la recoltat porumb pe câmp îi pare îngrozitoare asistatului social de 150 kilograme care înfulecă pui pane de la KFC și dă pe gât cutii de Mountain Dew, cel ce-și petrece viața într-o casă-vagon cu aer condiționat, cufundat în aventurile televizuale ale lui Kim Kardashian și ale faimosului ei vagin. Ipoteticii nepoți vor fi nevoiți însă să adopte o altă perspectivă atunci când ultimul aparat de aer condiționat își va fi dat obștescul sfârșit, termitele vor fi devorat podelele iar produsele KFC se vor fi pierdut în negura vremii, acolo unde Jenny Lind3 se va fi întâlnit cu Cavalerii Mesei Rotunde. Poate am prezentat lucrurile într-un mod hiperbolic, dar cred că ați priceput ideea: subzistența este afacerea viitorului și ea va implica mai multă sudoare decât actuala „sărăcie“.
Undeva, dincolo de această descriere manieristă a actualei stări de depravare culturală se întrevede imaginea unor oameni cu un comportament mai bun și care își petrec viața ocupându-se de lucruri care chiar merită să fie făcute (și demne de natura lor umană). Această transfigurare a vieții lor are însă nevoie de o îndreptare drastică a stricăciunilor prevalente astăzi. Aș merge atât de departe încât să prezic situația în care euforia națională legată de fanteziile actuale va rămâne foarte curând fără benzină. În următoarele luni se va instala o viziune mai fatalistă și numeroasele noastre preziceri vor începe să se adeverească. Va fi măcar un semnal că adevărul s-a apropiat de realitate.

Traducere din limba engleză de Ovidiu Hurduzeu

Pentru versiunea în engleză click AICI.

James Howard Kunstler, scriitor, critic social, publicist și blogger american cunoscut mai ales pentru cărțile sale „Geografia lui Niciunde" (Geography of Nowhere, 1994), „Lunga stare de urgență" (The Long Emergency, 2005), „Prea multă magie“ (Too Much Magic, 2012)

NOTE

1 Scriitor american, inventator, futurolog și director de engineering la Google.

2 Economist american, secretar al Trezoreriei în administrația Clinton.

3 Cântăreață de operă (1820-1887), supranumită „privighetoarea suedeză“.

6 comentarii:

Laurentiu spunea...

își vor da seama până la urmă că nu au altă perspectivă decât să se întoarcă în agricultură.
Intrebare: pe terenul cui?

Marius spunea...

Stimate domnule Ovidiu Hurduzeu,

Am si eu cateva intrebari, va rog frumos:

1) Am vazut in articol expresia "o existenţă post-tehno-industrială".
Cum credeti dumneavoastra ca se va realiza aceasta existenta fara tehnologie si industrie cand si jugul tras de boi din imaginea articolului este un produs industrial, cand si o lopata contine metal si este rezultatul industriei?

2) Am mai intalnit o idee contradictorie si anume faptul ca omul tinde spre confort.
Cum este mai bine pentru om, sa aiba parte de confort, supunand natura pentru a avea mai mult timp pentru partasia cu Dumnezeu si lucrurile spirituale sau sa munceasca din greu pentru a rascumpara blestemul originar din Geneza?
Geneza 3:17-19: "blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ"

3) Cum vedeti dumneavoastra modul ideal de vietuire pentru om? Partial tehnologizat sau total natural, fara nimic tehnologic?

Multumesc!

Ovidiu Hurduzeu spunea...

Nimeni nu poate ști cum va arăta viitorul. Știm însă cu toții că prosperitatea societății tehno-globaliste (termenul meu) o datorăm într-o măsură covărșitoare unei unice surse de energie: PETROLUL. Fără această sursă de energie IEFTINĂ și CONCENTRATĂ nu ar fi fost posibilă societatea de astăzi, o societate de o complexitate fără precedent în istoria omenirii. Petrolul ieftin este în curs de epuizare și nu se văd perspective realiste pentru a putea fi înlocuit cu o altă sursă de energie capabila sa susțină actuala civilizație industrială. Da, vom avea încă mult timp petrol pentru a unge lanțul de la bicicletă. Prăbușirea societății industriale apare din ce în ce mai mult ca o certitudine. Iluziile și iresponsabilitatea maselor și a guvernanților sunt prea mari ca acest fenomen să poată fi prevenit într-un fel sau altul. O societate „post-tehno industrială" va fi una care va trăi în cadrul unei economii smerite - spre deosebire de societatea actuală care funcționează în cadrul unei economii faustice. Bugetul energetic fiind redus, oamenii își vor desfășura existența mai mult în plan local. Globalismul va deveni o amintire, la fel și consumismul. Nu vom mai avea la dispoziția noastră sclavii energetici (mașinile) în măsura în care îi avem astăzi, așa că ne vom baza din nou pe puterea mușchilor, a uneltelor artizanale. Rămâne de văzut dacă prăbușirea societății industriale va readuce în prim plan sclavia umană sau va creea o societate distributistă de lucrători-proprietari după modelul bizantin. În fața provocărilor care ne așteaptă, nu cred că avem prea multe opțiuni. Întreaga infrastructură tehnologică bazată pe petrol și gaze naturale se va prăbuși în mod cert. Avem destul timp, bani, idei și inițiative să facem tranziția spre o societate tehnologică care sa functioneze cu altă energie? Cum stau lucrurile azi și cum apar ele a se desfășura în următorii 20 de ani - societatea industrială este nepregătită să-și schimbe modul de a fi. Vrând nevrând ne vom reântoarce la modul de viață al bunicilor și străbunicilor noștri. Este o catastrofă sau o izbăvire?

Marius spunea...

Tehnologie sau Spiritualitate?

Ma intreb daca ele sunt contradictorii si daca o societate puternic spiritualizata este si slab tehnologizata si invers, o societate puternic tehnologizata este si slab dezvoltata spiritual.
Ma intreb cum ar arata o societate ideala? Ar avea tehnologii avansate bazate pe energie gratuita si regenerabila? Sau ar fi o societate atat de simpla dar foarte evoluata spirituala incat tehnologia ar fi inutila?
Si gandul ma duce la viata lui Adam si Eva in gradina Edenului. Traiau in comuniune cu Dumnezeu, gradina Edenului le oferea tot ce aveau nevoie sa manance. Omul a fost creat sa lucreze si sa pazeasca aceasta gradina. Omul traia in cea mai mare simplitate, depinzand de Dumnezeu ca natura sa-i asigure toate cele necesare vietii.


Oscilez intre doua extreme:
1) Tehnologie foarte avansata intr-o societate dezvoltata spiritual
2) Spiritualitate dezvoltata fara tehnologie, beneficiind doar de natura, in cadrul cel mai simplu.


1) Tehnologie foarte avansata intr-o societate dezvoltata spiritual
http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=178
Gandindu-ma la societatea actuala ma gandesc ca progresul tehnologic s-a facut fara un progres spiritual, progresul tehnologic l-a depasit cu mult pe cel spiritual.
Avem telefoane, dar comunicam mai putin, avem masini care sa ne duca repede intr-un loc, unde sa nu facem nimic, avem televizoare ca sa privim productii violente, depravate, etc.
Tehnologiile dezvoltate de omul ne-evoluat spiritual, nu fac decat sa puna in pericol planeta: bombele nucleare, armele chimice si biologice (virusii), internetul si telefonia folosite pentru spionarea populatiei, etc.
Omul a folosit tehnologia pentru a se imbogati, pentru a controla, pentru a-si mari puterea.
Omul fiind egoist, lacom, corupt, nu a dus pana la capat, ba chiar a blocat dezvoltarea tehnologica, ne-acordand energie gratuita populatiei.

Citez din articolul de la URL-ul de mai sus:
"În mod real exista o singura forta care împiedica disponibilitatea publica a energiei gratuite si aceea este comportamentul lipsit de o motivatie spirituala al animalului uman.
Dintr-o perspectiva ultima, tehnologia energiei gratuite este o manifestare catre exterior a Abundentei Divine. Ea este motorul economiei unei societati iluminate - în care oamenii se comporta voluntar într-o maniera respectuoasa si civica; în care fiecare membru al societatii are tot ce-i trebuie si nu râvneste la bunurile vecinului; în care razboiul si violenta fizica sunt comportamente sociale neacceptate; în care diferentele dintre oameni sunt considerate placute sau cel putin tolerate.
Aparitia tehnologiei energiei gratuite în domeniul public înseamna rasaritul unei epoci cu adevarat civilizate. Este un eveniment epocal în istoria umanitatii. Nimeni nu poate sa-si asume meritul pentru asta. Nimeni nu se poate îmbogati din asta. Nimeni nu poate conduce lumea pe baza ei. Este pur si simplu un dar al lui Dumnezeu. Ne forteaza pe toti sa ne asumam responsabilitatea pentru propriile noastre actiuni si pentru autoconstrângerea noastra autoimpusa, când este necesar. Lumea, asa cum este astazi, nu poate beneficia de tehnologia energiei gratuite fara a fi total transformata în altceva. Aceasta „civilizatie" a atins apogeul dezvoltarii sale deoarece a produs semintele propriei transformari. Animalelor umane nespiritualizate nu li se poate încredinta energia gratuita. Ar face doar ceea ce au facut întotdeauna, adica sa obtina avantaje asupra altora sau sa-i distruga pe ceilalti si pe ei însisi în acest proces.
In final, tehnologia energiei gratuite va face sa fie perimata lacomia si frica inspirate de dorinta de a supravietui."

Ma intreb cum va arata societatea in care oamenii sunt foarte evoluati spiritual si tehnologia este folosita spre binele oamenilor si nu in scopuri militare sau egoiste?
Totusi, observ ca tehnologia il instraineaza pe om de semenii lui si de el insusi.

Marius spunea...

2) Spiritualitate dezvoltata fara tehnologie, beneficiind doar de natura, in cadrul cel mai simplu.
Ma gandesc la o profetie extrem de interesanta facuta de cineva.
Profetiile epocii de aur, de pace si iluminare:
- aproape ca nu va mai exista tehnologie in viitor;
- dragostea si rugaciunea vor fi cele mai puternice forte de pe Pamant;
- oamenii vor gradinari mai mult in viitor, cu aproape nici un efort pentru ca gradinile vor creste prin puterea rugaciunii;
- grupuri de oameni rugandu-se impreuna vor putea controla clima;
- animalele vor trai in armonie cu oamenii;
- orice cunoastere va putea fi accesata prin rugaciune;
- oamenii vor putea comunica telepatic cu oricine din lume;
- calatoriile vor fi instantanee;
- nevoia de imbracaminte si adapost vor fi eliminate;
- va fi ca Gradina Edenului;
- pentru aceasta epoca, Dumnezeu va trebui sa restrictioneze libertatea omenirii.

Stiu ca aceste profetii par un pic utopice, dar daca avem credinta in Dumnezeu, putem face o comparatie intre Geneza (Gradina Edenului) si viitorul promis de Dumnezeu in Apocalipsa 21:4 : "El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."

Oare cum este mai bine? :)

Ovidiu Hurduzeu spunea...

Am citit mai demult articolul. Nu exista energie gratuita, adica super ieftina si concentrata. Trebuie sa va uitati la randamentul energetic net. Cand petrolul era ieftin,la inceputul secolului al XX-lea energia unui baril de petrol scotea din pamant 100 de barili. Randamentul era de 1:100. Acum este de 1:12. Orice alta forma de energie are un randament mai mic decat petrolul. Experimentele de laborator nu conteaza, doar intrebuintarea pe scara larga, comerciala. Este ridicol sa apelam la teoria conspiratiei in aceasta privinta. Daca ar exista o energie ideala, ar fi fost demult folosita de cei care detin puterea.