Citesc despre înţelepciune şi pricepere
cu lăcomia eului sărac în Fericirile Domnului,
cu semeţia celui care nu le are pe toate ale pământului,
dar vrea să le ştie pe toate ale Cerului.
Citesc cu teama nemântuirii minţii
şi cu pofta
pomului cunoştinţei binelui şi răului.
Citesc de parcă mâine,
la trâmbiţatul îngerilor,
voi fi întrebat
Cât ai citit despre Mine?
Un om sărac şi citit,
care
n-a săturat pe cel mai flămând ca el,
şi nu l-a îmbrăcat pe cel gol.
Prea multa carte
mi te-a îndepărtat, Preacurată Fecioară,
Mintea mea închipuit ,,mântuită“ nu îţi găsea scrierile.
Nu înţelegea cum poţi fi Împărăteasă fără ştiinţă,
fără ştiinţa asta a noastră,
a autopsiilor analitice şi retorice.
Tu n-ai scris nimic,
n-ai spus decât două, trei vorbe
în Cuvânt!
,,Iată roaba Domnului, fie mie după Cuvântul tău!“,
ţi-ai cunoscut vocaţia şi chemarea
fără lauri pământeşti.
Apoi minunata cântare,
îmbujorată în emoţia Copilei
fericite de toate neamurile!
,,Faceţi tot ce vă va spune El!“
la Nunta la care ne-am veselit cu vinul cel bun
semn că petrecerea e frumoasă când
avem invitaţi de seamă,
Mama şi Fiul !
Apoi ai pus totul în inima ta,
biblioteci ale Pomului vieţii,
delectarea în înţelepciunea
Fiului tău,
chipul frumuseţii tale pământeşti
şi înţelepţirea cu Domnul şi Dumnezeul tău
făcându-te chipul frumuseţii Sale Dumnezeieşti.
De sfinţenie, nevinovăţie,
iubire, durere, minuni.
Îndeajuns pentru a fi
mai presus de
întreaga înţelepciune şi feciorie!
 |
| Icoană din Grota Laptelui (Betleem) |
Târziu, într-o icoană simplă
sufletu-mi a îndrăznit să te zărească
simţind sănătatea
aerului proaspăt ce venea
din înălţimile Sinaiului,
din luminarea Taborului,
din Academia Muntelui Măslinilor.
Spre Munţi ai Fericirilor,
îngenunchez pentru odihnă în Cuvânt.
Ce mirare curată, neumblată
şi nedescrisă!
Simt adieri de flori de câmp, smerite
în picioarele căutătorilor.
Mă odihnesc în lectura icoanei
oprindu-mi mintea să mai umble
pe cărările diseminărilor!
Stai, Minte preacitită !
Stai necitită acum, în faţa splendorii!
La ce te ajută dacă
nu trăieşti ce ştii?
Stai şi simte Cuvântul!
Ignorată ai fost, Preafrumoasă,
de mintea mea provocatoare
pe dinafară şi spre nicăieri !
Deschid cartea din Icoana Ta,
foşnind clipirea bucuroasă
a ochilor tăi ce cu grijă
ţin în braţe Inspiraţia Cuvântului
şi Înţelepciunea Vieţii!
Poezia face parte din volumul, în pregătire, Cale de-o viaţă spre sufletul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu