Senin de Prislop Ceresc

de Cosmin Stoica

De la Haţeg spre Silvaşul de Sus,

Simţim mai uşor pe umeri

habitatul nostru de gri şi conflict,

de infestaţii şi aur plumbuit.

De la Silvaşul de Sus spre Prislop,

se rarefiază scopurile lumeşti din noi.

Aici e un plai frumos de sânziene,

Bulgăraşi de soare cu miros de miere

ai Sânt’ Zianului Arsenie,

Mai sunt trei kilometri până la Mănăstire,

Un şipot lin de limbi de foc

ne plouă de vară.

Viscolul se opreşte la poartă,

Aici e un anotimp fără timp !

Înfioraţi intrăm pe poarta care duce-n Sus,

cu coşurile pline de colinde, ouă roşii, pâine şi vin,

Sărbătorim Naşterea, Învierea şi Rusaliile,

Ce dacă afară e noiembrie, februarie sau iulie,

acolo e un Prislop Ceresc şi atât!

Să ne fie binecuvântate bunătăţile

şi haina de sărbătoare!

Ne spălăm la izvor de luxul fetid

şi de praful drumurilor climatizate.

Bem apă vie, pregustăm voinicia din poveste,

confortul nostru are gust metalic.

Spre Cărarea Împărăţiei pornim alpin şi senin,

cu dimineaţa-n plămâni,

Cu ochii-n paşii scrişi în amintiri,

de când am fost prima dată, sau ultima dată.

Ne aşteaptă Părintele Arsenie Zian acasă,

la Poarta mormântului înflorit!

Prima dată am fost singur,

Nu era nimeni, nu eram nici măcar eu,

aşa cum mă voise Dumnezeu.

Odată, Părinte drag,

Mi-ai pus pe ochi, tină din mormântul tău înflorit,

apoi L-ai rugat pe pe Domnul Hristos să-mi spună tainic:

,,Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului!”

N-o căuta-n Ierusalim, departe,

o poţi găsi şi în Cuvintele Vii,

ale lui Arsenie Zian!

Mi-a dăruit Părintele, de fiecare dată

câte ceva pentru Drum.

Luăm câte-un buchet de flori,

când ne-aducem aminte,

Spinii nu-i uităm niciodată!

Îl îmbrăţişăm pe Părintele Arsenie Zian,

bătând prieteneşte Crucea sa pe umăr!

Stăm în genunchi,

Sub patrafirul de flori, se-aşterne o tainică asepsie,

Părintele, operează psalmic

stropindu-ne cu isop,

curăţindu-ne şi spălându-ne

Aşa, mai vârtos decât zăpada, neinvaziv, ne vom albi!

După operaţie se poate pleca acasă,

Îţi iei patul tău şi umbli!

Poezia este dedicată Părintelui Arsenie Boca, pentru ziua de 29 Septembrie, la 103 ani de la naştere.

Ea face parte din volumul, în pregătire, ,,Cale de-o viaţă spre sufletul meu“