Actul de naştere al adictologiei (studiul şi tratamentul adicţiilor, adică al dependenţelor fiziologice sau psihologice) poartă data de 20 octombrie 1999, când Jurnalul Oficial al Franţei a recunoscut noua disciplină de graniţă şi, implicit, diplomele viitorilor specialişti (adictologii). Termenul, făcând parte dintr-o nomenclatură, a fost preluat imediat, cu minime adaptări ortografice şi ortoepice, de toate limbile de cultură (v. engl. addictology, sp. adictología, rom. adictologie etc.). Cuvântul s-a format în franceză, din addiction „dependenţă de o substanţă sau, figurat, de o activitate” + -logie, sufixul care desemnează ştiinţele. Despre addiction, cu prima atestare în 1979, dicţionarele franceze spun că este un „cuvânt englez”, ca şi addict, cu o primă atestare încă şi mai recentă, din 1985. De ce avea nevoie franceza de cuvinte luate din engleză (addict, addiction) când avea la dispoziţie pe dépendant şi dépendance? Probabil din acelaşi motiv pentru care medicii nu vorbesc niciodată despre cancer ci despre neoplasm, preferând cuvintelor intrate în uzul general, cunoscute de toată lumea şi mustind de sensuri şi de conotaţii, termeni reci, pur denotativi.
Pentru a citi restul articolului în Ziarul de duminică click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu