Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

marți, 24 septembrie 2013

Senin de Prislop Ceresc

de Cosmin Stoica















De la Haţeg spre Silvaşul de Sus,
Simţim mai uşor pe umeri
habitatul nostru de gri şi conflict,
de infestaţii şi aur plumbuit.

De la Silvaşul de Sus spre Prislop,
se rarefiază scopurile lumeşti din noi.

Aici e un plai frumos de sânziene,
Bulgăraşi de soare cu miros de miere
ai Sânt Zianului Arsenie,

Mai sunt trei kilometri până la Mănăstire,
Un şipot lin de limbi de foc
ne plouă de vară.

Viscolul se opreşte la poartă,
Aici e un anotimp fără timp !

Înfioraţi intrăm pe poarta care duce-n Sus,
cu coşurile pline de colinde, ouă roşii, pâine şi vin,
Sărbătorim Naşterea, Învierea şi Rusaliile,

Ce dacă afară e noiembrie, februarie sau iulie,
acolo e un Prislop Ceresc şi atât!

Să ne fie binecuvântate bunătăţile
şi haina de sărbătoare!

Ne spălăm la izvor de luxul fetid
şi de praful drumurilor climatizate.
Bem apă vie, pregustăm voinicia din poveste,
confortul nostru are gust metalic.

Spre Cărarea Împărăţiei pornim alpin şi senin,
cu dimineaţa-n plămâni,
Cu ochii-n paşii scrişi în amintiri,
de când am fost prima dată, sau ultima dată.






















Ne aşteaptă Părintele Arsenie Zian acasă,
la Poarta mormântului înflorit!

Prima dată am fost singur,
Nu era nimeni, nu eram nici măcar eu,
aşa cum mă voise Dumnezeu.

Odată, Părinte drag,
Mi-ai pus pe ochi, tină din mormântul tău înflorit,
apoi L-ai rugat pe pe Domnul Hristos să-mi spună tainic:
,,Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului!

N-o căuta-n Ierusalim, departe,
o poţi găsi şi în Cuvintele Vii,
ale lui Arsenie Zian!

Mi-a dăruit Părintele, de fiecare dată
câte ceva pentru Drum.

Luăm câte-un buchet de flori,
când ne-aducem aminte,
Spinii nu-i uităm niciodată!

Îl îmbrăţişăm pe Părintele Arsenie Zian,
bătând prieteneşte Crucea sa pe umăr!

Stăm în genunchi,
Sub patrafirul de flori, se-aşterne o tainică asepsie,
Părintele, operează psalmic
stropindu-ne cu isop,
curăţindu-ne şi spălându-ne
Aşa, mai vârtos decât zăpada, neinvaziv, ne vom albi!

După operaţie se poate pleca acasă,
Îţi iei patul tău şi umbli!

Poezia este dedicată Părintelui Arsenie Boca, pentru ziua de 29 Septembrie, la 103 ani de la naştere.
Ea face parte din volumul, în pregătire, ,,Cale de-o viaţă spre sufletul meu“

joi, 5 septembrie 2013

Cartea din Icoana Preacuratei

de Cosmin Stoica















Citesc despre înţelepciune şi pricepere
cu lăcomia eului sărac în Fericirile Domnului,
cu semeţia celui care nu le are pe toate ale pământului,
dar vrea să le ştie pe toate ale Cerului.

Citesc cu teama nemântuirii minţii
şi cu pofta
pomului cunoştinţei binelui şi răului.

Citesc de parcă mâine,
la trâmbiţatul îngerilor,
voi fi întrebat
Cât ai citit despre Mine?

Un om sărac şi citit,
care
n-a săturat pe cel mai flămând ca el,
şi nu l-a îmbrăcat pe cel gol.

Prea multa carte
mi te-a îndepărtat, Preacurată Fecioară,
Mintea mea închipuit ,,mântuită“ nu îţi găsea scrierile.

Nu înţelegea cum poţi fi Împărăteasă fără ştiinţă,
fără ştiinţa asta a noastră,
a autopsiilor analitice şi retorice.

Tu n-ai scris nimic,
n-ai spus decât două, trei vorbe
în Cuvânt!

,,Iată roaba Domnului, fie mie după Cuvântul tău!“,
ţi-ai cunoscut vocaţia şi chemarea
fără lauri pământeşti.

Apoi minunata cântare,
îmbujorată în emoţia Copilei
fericite de toate neamurile!

,,Faceţi tot ce vă va spune El!
la Nunta la care ne-am veselit cu vinul cel bun
semn că petrecerea e frumoasă când
avem invitaţi de seamă,
Mama şi Fiul !

Apoi ai pus totul în inima ta,
biblioteci ale Pomului vieţii,

delectarea în înţelepciunea
Fiului tău,
chipul frumuseţii tale pământeşti

şi înţelepţirea cu Domnul şi Dumnezeul tău
făcându-te chipul frumuseţii Sale Dumnezeieşti.
De sfinţenie, nevinovăţie,
iubire, durere, minuni.

Îndeajuns pentru a fi
mai presus de
întreaga înţelepciune şi feciorie!

Icoană din Grota Laptelui (Betleem)















Târziu, într-o icoană simplă
sufletu-mi a îndrăznit să te zărească
simţind sănătatea
aerului proaspăt ce venea
din înălţimile Sinaiului,
din luminarea Taborului,
din Academia Muntelui Măslinilor.

Spre Munţi ai Fericirilor,
îngenunchez pentru odihnă în Cuvânt.
Ce mirare curată, neumblată
şi nedescrisă!

Simt adieri de flori de câmp, smerite
în picioarele căutătorilor.

Mă odihnesc în lectura icoanei
oprindu-mi mintea să mai umble
pe cărările diseminărilor!

Stai, Minte preacitită !
Stai necitită acum, în faţa splendorii!

La ce te ajută dacă
nu trăieşti ce ştii?
Stai şi simte Cuvântul!

Ignorată ai fost, Preafrumoasă,
de mintea mea provocatoare
pe dinafară şi spre nicăieri !

Deschid cartea din Icoana Ta,
foşnind clipirea bucuroasă
a ochilor tăi ce cu grijă
ţin în braţe Inspiraţia Cuvântului
şi Înţelepciunea Vieţii!

Poezia face parte din volumul, în pregătire, Cale de-o viaţă spre sufletul meu

luni, 2 septembrie 2013

Presa a titrat: criza îi mută pe români de la oraş la sat. Tot mai mulţi se mută în mediul rural ca să-şi poată găsi resurse. Într-adevăr, fenomenul există, l-au sesizat şi sociologii, dar el este mai profund decât pare la prima vedere. Nu doar nevoia de supravieţuire îi împinge pe români de la oraş la sat, ci şi o altă concepţie de viaţă, o altă mentalitate. Este, în fond, adevărata desprindere a românilor, de comunism, de viziunea sumbră asupra ruralului. Cei care migrează acum la sate sunt oameni instruiţi, cu dorinţa de a schimba modul lor de trai, dar şi mediul unde se stabilesc. Sunt fermentul pentru o nouă economie şi de ce nu, pentru o nouă Românie. 160 de mii de români s-au mutat la sat în 2011. În judeţul Cluj s-au instalat la sate anul trecut, 6.714 persoane mai mulţe decât în oraşul Cluj, unde au venit 6.097 noi locuitori.

Alex s-a născut într-un sat de lângă Cluj unde a făcut și primele opt clase, apoi s-a mutat la oraș, unde a studiat telecomunicațiile și a urmat cursurile facultății de sport. Ca și fotbalist promitea multe. Dar, cu toți cei 18 ani trăiți la oraș și studiile superioare finalizate, deși timp de șapte ani a desfășurat în Cluj o afacere care mergea bine, Alex alege să revină la sat și să devină agricultor. Este mulțumit de alegea făcută, deși este conștient că i-a schimbat viața. Și mai mult decât atât, și-a convins și soția, orășeancă, să renunțe la viața citadină.

„Mi-am dat seama că lucrez în fiecare zi și la sfârșit de lună tragi linie și ai plătit tot ce ai făcut. Nu am lăsat Clujul chiar brusc. Eu lucram aici și seara plecam în oraș. Lucram terenuri, am vreo 7-8 hectare de terenuri ale mele cu ale bunicului, fac comerț cu cereale, asta e partea de bază a veniturilor pe care le am, în perioada asta cu îngrășăminte și animale. Am crescut și cresc animale, viței, porci și mai nou și găini, un soi pentru ouă. Eram alt eu când ajungeam aici. Am ajuns, la un moment dat, într-un parc și am pășit pe iarbă. Am simțit un șoc, nu mai simțisem chestia aia de mult. De când m-am mutat aici probleme de sănătate nu cunosc, deși când eram în oraș mai apăreau. De când ne-am mutat aici ne-am dat seama că nu ne lipsește absolut nimic”, spune Alex.

Pentru textul integral din transilvaniareporter.ro click AICI.