Domnule Preşedinte,
Semnatarii centrează acest apel spre dumneavoastră pe o temă cu adevărat de securitate naţională, urgentă în perspectiva schimbărilor climatice: gestionarea prin conservare durabilă a puţinelor şi ultimelor habitate sălbatice din Carpaţi.
Apelul nostru critică tendinţa actuală de accesibilizare a acestor zone încă sălbatice, prin deschidere şi asfaltare de drumuri – inutile economic şi, în perspectivă, nocive ecologic - sub pretextul „dezvoltării turistice”, cel al „absorbţiei fondurilor europene” şi cel al „locurilor de muncă”.
Sunt vizate de „asfaltări” fie teritorii păduroase cvasivirgine, cu biodiversitatea păstrată - tocmai prin nefragmentare şi lipsa accesului auto - fie, în general, cursul superior al unor râuri de munte, al afluenţilor acestora, precum şi „golul alpin”.
Domnule Preşedinte, este o realitate tristă a Europei de vest faptul că în secolul trecut, sub aceleaşi precepte bine intenţionate ale „dezvoltării”, s-a produs fragmentarea prin drumuri şi accesibilizarea teritoriilor sălbatice, acestea generând invazia prin construcţii permanente (civile şi industriale – turistice şi de producţie). A urmat poluarea râurilor şi a pânzei freatice, invazia motorizată şi , în scurt timp, sărăcirea ireversibilă a biodiversităţii. Acesta este motivul pentru care - de pildă - vânătorii europeni vin în România spre a mai găsi ursul, lupul, râsul, în habitatul primordial, păstrat însă nu printr-o gospodărire atentă, meritorie, cum ne place să credem şi cum afirmăm mereu, ci prin lipsa „dezvoltării”.
Imitând Europa sub aspectul accesibilizării auto a acestor ultime teritorii montane – urmată şi aici de fenomenele enumerate -, în scurtă vreme România se va afla pe aceeaşi cale a sărăcirii mediului, numeroase glasuri avizate, vizionare şi binevoitoare - dar neascultate! - atrăgând atenţia asupra acestui risc.
Altcumva spus, printr-o politică greşită de „civilizare”, „progres” şi „dezvoltare”, bine intenţionată, dar profund ignorantă, se distruge iremediabil unul dintre puţinele atuuri turistice de prim rang, realmente valoros şi unic în peisajul european: habitatul sălbatic, biocenozele naturale şi o biodiversitate bogată, ofertantă şi valoroasă în sine!
Pomeneam despre „securitatea naţională” întrucât de calitatea mediului – a ecosistemului forestier în primul rând, a apelor freatice şi de suprafaţă, a solului - şi de complexitatea biodiversităţii , va depinde calitatea vieţii românilor în condiţiile schimbărilor climatice actuale. Utilizarea „fondurilor europene” pentru „dezvoltare” şi „crearea locurilor de muncă” trebuie să vizeze strict teritoriile deja antropizate, ocupate de comunităţi stabile – care sunt destule! – şi nu rămăşiţele de mare valoare ale naturii ancestrale!
Socotim, Domnule Preşedinte, că este de datoria dumneavoastră să atrageţi atenţia Guvernului - uzând de toate pârghiile, prerogativele şi oportunităţile prezidenţiale -, asupra necesităţii conservării durabile a mediului şi asupra obligativităţii schimbării opticii politice privind accesibilizarea prin drumuri asfaltate a ultimelor habitate sălbatice carpatine, oriunde ar fi acestea.
Magda Eugenia Mitraşcă, preşedinte - Fundaţia Academia Civică Bihor
Lavinia Andrei, preşedinte - Fundaţia Terra Mileniul III
Niculae Rădulescu Dobrogea, preşedinte - Asociaţia ECO-CIVICA
Nicolae R. Dărămuş, preşedinte - Soc. Nordică de Ecologie TUA RES AGITUR
Cristian Grecu, preşedinte – Asociaţia Acţiunea Civică Directă
Paul Iacobaş, preşedinte – Centrul pt. Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor
Mircea Ilie, vicepreşedinte - Asociatia Viitor Plus
Janos Mark-Nagy, director executiv – Societatea Carpatină Ardeleană
Gabriel Păun, preşedinte – Asociaţia Agent Green
Florin Stoican, preşedinte – Asociaţia KOGAYON
Mihai Togor, preşedinte – Centrul Regional de Supraveghere Ecologică „Munţii Apuseni”
