A fost odată ca niciodată… Cu mult, mult înainte de a fi apărut facilităţile Copy-Paste şi Print, textele se reproduceau prin copiere de mână – la început cu pana (de gâscă), apoi cu tocul, zis şi condei, apoi cu stiloul şi, spre zilele noastre, în epoca bezmetic-risipitoare a obiectelor de unică folosinţă, cu pixul. Decât să copiezi, mai bine scriai ceva din capul tău… Şi totuşi, existau texte, puţine, care binemeritau a fi perpetuate, prin copiere, spre veşnică citire. Pentru dăinuirea şi propagarea lor a fost inventat tiparul.
Tiparul este una dintre marile invenţii ale Chinei antice. Cele mai vechi cărţi ale omenirii au fost obţinute prin metoda xilografiei, folosind lemnul (gr. xulon „lemn“) drept suport pentru gravurile transpuse pe pânză sau pe hârtie. Invenţia care a hotărât saltul spre epoca modernă a reproducerii informaţiei a fost litera mobilă din metal, datorată lui Johannes Gutenberg (1398-1468). Om de tip vechi, lipsit de simţ practic, Gutenberg nu a fost în stare să se chivernisească, exploatându-şi comercial invenţia. Ceea ce urmărea el de fapt era să reproducă, în cât mai multe exemplare, Biblia, nu să se îmbogăţească… Au ştiut, alţii, să o facă după el, transformând tipografia în industrie poligrafică.
Pentru a citi restul articolului în „Ziarul de duminică“ click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu