(publicat de The Distributist Review, 21 iulie 2010)
Pe 19 iulie, primul ministru britanic David Cameron a rostit un discurs care ar trebui să-i facă pe distributişti să ciulească urechile, mai ales pe cei care trăiesc în Marea Britanie. Iniţiativa domnului Cameron, numită Societatea Puternică, vrea să smulgă din mâinile Parlamentului responsabilităţile şi puterea de decizie pe care acesta şi le-a însuşit şi să le transfere în plan local. Evident, iniţiativa a fost deja aspru criticată de către grupurile de interese legate de guvernul central, dar ea are potenţialul de a genera acea schimbare filozofică pe care oameni precum Chesterton şi Belloc o considerau necesară dacă distributismul voia să aibă o şansă pentru a fi transpus în practică. Nu sunt sigur că domnul Cameron este distributist, poate da, poate nu, dar nu pot să nu mi-i închipui zâmbind mulţumiţi pe Chesterton şi Belloc.
Oare de ce? Distributiştii de la începutul secolului trecut (cum ar fi Chesterton şi Belloc – n. tr.) se plângeau că mentalitatea englezilor din acea vreme era înrobită ordinii sociale dominante, bazate pe centralizarea proprietăţii şi a autorităţii; aşa de înrobiţi erau englezii acestui fel de a gândi încât nu mai recunoşteau faptul că erau privaţi în mod treptat de libertăţile lor. Iată că acum o personalitate de talia primului ministru caută să descentralizeze puterea. O astfel de iniţiativă prezintă oportunităţi extraordinare pentru mişcările distributiste din Anglia. Dacă poporul britanic începe să se gândească la posibilităţile şi libertăţile pe care le-ar avea ducând mai departe şi adâncind iniţiativa, cum Cameron însuşi spune că ar fi necesar – atunci britanicii nu ar vrea să mai dea înapoi. Aceasta mai înseamnă că trebuie gândite strategii reale care pot fi puse în practică. Unele dintre aceste strategii implică o responsabilitate locală mai mare, dar acesta este costul libertăţii.
Domnul Cameron a vorbit de o societate în care oamenii nu se mai adresează mereu oficialităţilor, autorităţilor locale şi guvernului central pentru a le rezolva problemele, ci se simt destul de liberi şi puternici pentru a putea să aibă grijă de ei înşişi şi de comunităţile în care trăiesc. Cameron pretinde că ar fi vorba despre cea mai dramatică redistribuire a puterii, transferul ei din mâinile elitelor de pe Whitehall în mâinile bărbaţilor şi femeilor de pe stradă.
Ei bine, aceasta nu este o reţetă pentru construirea unei societăţi distributiste. De exemplu, măcar în parte ea va fi subvenţionată de guvernul central, ceea ce oferă motive de îngrijorare. Dar oare ne-am putea aştepta la altceva în această primă etapă? La urma urmei, britanicii sunt deja împovăraţi de impozite – aceasta înseamnă că banii necesari pentru administrarea lucrurilor la nivel local sunt luaţi de la guvernul central. În mod ideal, situaţia se va schimba în momentul în care nivelul local îşi asumă o mai mare autoritate în rezolvarea propriilor probleme. În mod natural, cei de la nivel local vor dori să aibă controlul asupra finanţării propriilor iniţiative, pe măsură ce se vor obişnui cu ideea că nu mai au nevoie ca guvernul central să decidă pentru ei. Aceasta le va oferi localnicilor o voce mai puternică chiar atunci când se pune problema ca unele probleme să fie rezolvate de organizaţiile non-guvernamentale mai degrabă decât de autorităţile locale. Pe scurt, este o pistă de lansare pentru subsidiaritate care, dacă prinde rădăcini, nu poate să ducă decât la o societate distributistă.
Domnul Cameron a avertizat că acesta este un proces de ajustare şi că nu poate fi împlinit printr-o singură apăsare pe buton. Modul de implementare a iniţiativei va depinde de modul în care vor acţiona şi îşi vor asuma responsabilităţile autorităţile locale şi alte organizaţii ale comunităţii. Va mai depinde şi de modul în care oamenii vor înţelege că o vor duce mai bine, vor fi mai liberi şi vor putea să întreprindă mai mult pentru ei şi pentru aproapele lor dacă vor sprijini nivelul local. O schimbare dramatică a mentalităţilor, întrucât englezii au fost condiţionaţi să ceară soluţii doar de la eşaloanele cele mai înalte ale guvernării – cum de altfel am fost şi noi, în Statele Unite. Această schimbare a modului de gândire va lua timp şi va fi mereu supusă provocărilor.
Sunt entuziasmat de ştirile care ne vin de la prietenii noştri de peste ocean. Să dea Dumnezeu că această iniţiativă să reuşească, pentru a merge mai înainte spre o societate pe deplin distributistă. Chiar şi un succes parţial în Marea Britanie va da speranţe mişcării distributiste din SUA şi din întreaga lume.
(Traducere de Ovidiu Hurduzeu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu