Generalul Choi Hong Hi, creatorul, dătătorul de nume şi ambasadorul artei marţiale cu cei mai mulţi practicanţi din lume, taekwondo (pronunţat tæcuóndo), s-a născut în 1918 într-o zonă muntoasă aflată astăzi pe teritoriul Coreei de Nord.
Pe atunci ţara era ocupată de japonezi, care interziseseră practicarea artelor marţiale tradiţionale coreene (taekyon, combinaţie de dans şi gimnastică, cu mişcări circulare şi fluide), singurele acceptate fiind cele ale ocupanţilor.
Pe cât de firav tot pe atât de rebel, pe cât de bolnăvicios tot pe atât de voluntar, Choi a fost exmatriculat la vârsta de 12 ani pentru că îndemna la revoltă împotriva japonezilor. Dorind să-l disciplineze, tatăl său l-a trimis să înveţe caligrafia şi scrierea chinezească la unul dintre marii maeştri coreeni. Când l-a văzut cât era de pricăjit, maestrul a hotărât că, pentru a se înălţa şi a se întări fizic trebuia să-l înveţe, pe lângă caligrafie, şi arta luptelor cu piciorul, taekyon, pe care o practica în secret, în pofida interdicţiei japonezilor.
În 1937, Choi a plecat în Japonia să-şi continue studiile. De-a lungul celor cinci ani petrecuţi la Kyoto şi Tokyo, în paralel cu studiile liceale şi universitare, s-a iniţiat şi perfecţionat în karate, stilul shotokan, ajungând să deţină centura neagră 2 dan (gradul al doilea de maestru din cele nouă posibile).
În 1942 s-a întors în Coreea şi, ca să evite înrolarea în armata japoneză (începuse al doilea război mondial), s-a ascuns. A fost prins şi dus sub arme, a încercat să dezerteze ca să se alăture Armatei Coreene de Eliberare, dar a fost arestat şi trimis în închisoare la Phenian, sub acuzaţia de trădare. Urma să fie executat pe 18 august 1945, dar, când mai erau numai trei zile până la soroc, Coreea a fost eliberată şi a scăpat cu viaţă.
În celula din Phenian, ca să nu se urce pe pereţi de plictiseală şi să nu-şi piardă condiţia fizică, a început să dezvolte un nou stil de lupte rezultat din combinaţia între taekyon şi karate. Se povesteşte că primii lui elevi au fost colegul de celulă şi gardianul, urmaţi la scurt timp de ceilalţi deţinuţi, curtea închisorii devenind un dojo (sală în care sunt practicate artele marţiale japoneze).
Pentru a citi articolul integral în „Ziarul de duminică“ click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu