Pe mail am primit, pe blog postăm. Propun ca autorului să-i fie acordat un premiu pentru popularizarea economiei.
Sintetizarea crizei financiare în zece etape.
1. Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea beţivani neisprăviţi) băutura pe datorie. Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion serveşte în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutură aşijderea. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.
2. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion - promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare - refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
5. Intr-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceara plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum să plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.
7. Obligaţiunile BEAU-BOND şi BEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se după o prăbuşire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.
9. Banca este salvată de la faliment de către Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.
3 comentarii:
Important este sa maturam mafia tarii. Numai asa se vede ca am inteles cat mai multi ce se intampla in tara. O seara frumoasa,:) Odorica
De fapt lucrurile stau puţin altfel:
Ion Iţic are o cârciumă într-un sat cu 50 locuitori. El are, la deschidere, 10 clienţi. A doua zi mai vin doi. Pe baza faptului că într-o singură zi clientela a sporit cu 20%, instituţiile financiare au speculat cum că se prevede o creştere a vânzărilor de peste 6000% - doar în primul an. Astfel, tot fluxul monetar este dirijat doar spre comerţul lui Iţic Ion, deşi cel puţin 25 de săteni (50% adică) aveau nevoie de credite pentru maşini agricole şi însămânţări. Dar "legile Capitalismului" sunt dure, pentru că nu se poate credita o afacere care aduce doar 20% profit pe an. Nici o problemă că ar fi trebuit să se găsească un oraş întreg de consumatori de alcool.
În final balonul se dezumflă dar finanţatorii au dreptul la fireasca despăgubire. Pentru aceasta locuitorii satului sunt obligaţi la înstrăinarea proprietăţilor, cumpărate acestea la preţ de o mastică.
Ce ma enerveaza: intreaga "poveste" se bazeaza pe... niste betivani neispraviti...
Trimiteți un comentariu