Discursul care deschide o epocă?

de Alexandru Ciolan

Participarea preşedintelui Traian Băsescu, la Tuşnad, la seminarul dedicat Europei Centrale (24 iulie 2010) a fost tratată superficial de presa noastră. Picanteriile şi bombele mediatice pe care le vânează cu tâmpă obstinaţie şi cu nedisimulat partizanat neprofesioniştii noştri jurnalişti au făcut ca un discurs prezidenţial important să fie prezentat trunchiat şi într-o lumină nefavorabilă.
Vom trece peste partea „naţionalistă” (relaţiile româno-maghiare şi româno-ungare) a discursului, pentru că nu aduce nimic nou. Ceea ce ne interesează este secţiunea economică, aceea care ni se pare a fi cu adevărat naţionalistă, care poate deschide o nouă etapă în istoria noastră.
Să urmărim decalogul din această parte a discursului prezidenţial:
– România socială trebuie să devină România performantă, a cercetării (în text se spune Europa, dar e vorba de România)
– Trebuie schimbată structura bugetului, a cheltuielilor bugetare
– Împrumuturile externe nu mai trebuie să finanţeze consumul (pensii, salarii, ajutoare sociale), ci dezvoltarea
– Trebuie să putem decide „la noi acasă“, iar pentru aceasta trebuie să nu sporim gradul de îndatorare externă
– Trebuie să fim conştienţi că nu mai există capitalismul speculativ dinaintea crizei
– Trebuie să construim un capitalism adevărat, bazat pe competiţie şi pe producţie („capacitatea noastră de a face”)
– Să înţelegem că datoria noastră externă mică, în comparaţie cu a altor ţări, constituie un avantaj uriaş
– România trebuie să reînveţe să preţuiască munca productivă, singura care generează bunăstare
– Ca să fim puternici trebuie să încetăm să fim asistaţi
– Nu trebuie să gândim şi să acţionăm singuri, ci în cadrul Europei Centrale. „Haideţi s-o facem împreună!”.
Plăcute îndemnuri pentru o ureche distributistă! Accentul pus pe local şi regional este specific distributist. La fel, preţuirea acordată producţiei în detrimentul speculaţiei. Sau ideea că suntem puternici prin noi înşine, iar nu asistaţi de stat. Sau nevoia dezvoltării organice, sănătoase. Cât despre capitalismul „adevărat”, „solid”, „bazat pe competiţie”, el nu contrazice câtuşi de puţin doctrina distributistă. O economie bazată pe competiţie este una în care acţionează mai multe firme mici, suficient de mici şi suficient de multe pentru a nu putea influenţa formarea preţurilor. Dacă acesta este noul capitalism la care face referire discursul prezidenţial, distributiştii nu pot decât să fie de acord cu instaurarea lui.
Cine va construi noua societate? În nici un caz reprezentanţii partidelor, care, spune preşedintele Băsescu, au păcălit oamenii şi le-au cumpărat voturile mărind pensiile, mărind salariile şi oferind ajutoare sociale.
Avem nevoie de oameni politici nelegaţi de partide şi neşantajabili pentru trecutul lor. Ştim că ei există. Şi mai ştim că semnalul lor, în clipa când va fi lansat, va fi urmat de toţi românii care nu se gândesc numai la ei ci şi la cei de lângă ei, nu doar la ei, ci şi la copiii lor şi la copiii copiilor lor, nu doar la căminul lor, ci şi la comunitatea lor şi la ţara lor.
Nu ştim cât din intervenţia preşedintele Băsescu de la Tuşnad este reflectarea gândirii lui şi cât este datorat ideilor pe care i le-au comunicat sau pus pe hârtie consilierii, nu ştim cât de mult crede el în decalogul economic pe care l-a propus, nu ştim dacă va avea voinţa şi puterea de a merge până la capăt, nu ştim dacă este conştient de momentul de cotitură pe care l-a marcat prin discursul său, dar putem afirma că dacă o va face va rămâne în istorie. Şi îl putem asigura că felul în care este prezentat acum de presa românească va constitui, cel mult, obiectul unei note de subsol.
„De-o fi una, de-o fi alta, / Ce e scris şi pentru noi / Bucuroşi le-om duce toate...“