de Alexandru Ciolan
Latinescul cultura şi-a transmis, prin împrumut, în limbile moderne atât sensul propriu, de lucrare a pământului, cât şi pe cel figurat, de îngrijire a spiritului (cultura animi philosophia est, filosofia este cultura spiritului, a spus Cicero în Tusculanae Quaestiones, în anul 45 înainte de Hristos, contrazicându-i pe cei care vor să vadă începutul modernităţii în Epoca Luminilor). Româna a preluat cuvântul din două surse, cea franceză, pentru semantism, şi cea latină, pentru ajustarea formei.
Fără a intra în labirintul detaliilor legate de apariţia, dezvoltarea şi interpretarea conceptului de cultură, vom încerca să ne limităm la uzul din limba comună, sintetizând şi ordonând sensurile cuvântului.
Pentru a citi întreg articolul în „Ziarul de duminică“ click AICI.
Wheeler Catlett, the Study, and Democracy
Acum 5 ore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu