Până de curând, când a început să se vorbească despre monitorul LCD al notebook-urilor („Laptop-ul dispune de un procesor, unitate CD-ROM şi un monitor LCD de 14,1 inci“, J.naţ. 27 XII 2004 p. 13), diferenţa dintre display şi monitor părea a fi aceea că display-ul este integrat în corpul unui obiect tehnic şi nu exterior lui, ca monitorul. Diferenţa se păstrează încă în cazul telefoanelor mobile sau al calculatoarelor (maşinilor de calculat), care nu au monitor, ci display („Un alt produs apreciat la CES a fost ecranul color ataşat unui nou telefon mobil produs de Sanyo, al cărui display, în 256 de culori, constituie o realizare de excepţie pe piaţa tehnicii“, Adev. 15 I 02).
Înainte de a trece la familia lexicală şi la noii ei membri, să recapitulăm (pentru că nu toate sunt prezente în dicţionarele româneşti) sensurile lui monitor pe care le datorăm limbii engleze:
1. Aparat de recepţie utilizat într-o cameră de control pentru a supraveghea calitatea imaginii sau a sunetului unei transmisii.
2. Aparat de recepţie plasat în diferite părţi ale unui studiou de televiziune astfel încât publicul să urmărească momentele înregistrate anterior.
3. Aparate de recepţie folosite în sisteme cu circuit închis, precum o sală de operaţii etc.
4. Unitatea de afişare a informaţiilor conectată la un computer.
Pentru a citi restul articolului în „Ziarul de duminică“ click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu