Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

joi, 19 august 2010

Nu vă mai chinuiţi să reparaţi Wall Street-ul, înlocuiţi-l!

de David Korten
(Articol apărut în Yes! Magazine, primăvara 2009)

Dezbaterea actuală pe teme economice îşi propune să identifice metoda cea mai bună de reanimare a sistemului economic prezent combinând revigorarea Bursei de pe Wall Street cu un pachet de stimuli economici pentru crearea de locuri de muncă. Este o încercare de a readuce la viaţă un sistem economic falimentar sub toate aspectele: economic, social şi ambiental. În loc să sprijinim un sistem care a eşuat, ar trebui să profităm de actuala criză financiară pentru a crea un sistem care să funcţioneze. A încerca să rezolvi criza cu aceleaşi instrumente care au provocat-o este definiţia însăşi a nebuniei.
Ca indivizi, noi, oamenii părem a fi o specie inteligentă. Şi totuşi, la nivel colectiv, comportamentul nostru variază între înţelepciunea suverană şi sinucidere. Actuala nebunie economică este produsul unei iluzii – o credinţă cultivată de ortodoxia economică dominantă că banii înseamnă bogăţie şi că a face bani înseamnă să creezi bogăţie.
Banii sunt doar un element de contabilizare, fără valoare intrinsecă – este lipsit de sens să-i schimbăm cu ceva care are o valoare reală. Specializarea Wall Street constă în a crea bani pentru oamenii bogaţi fără ca aceştia să facă efortul de a produce o valoare reală corespunzătoare. Pretenţiile lor, mari, la bogăţie reală nu se concretizează într-o ofertă mai bogată de bunuri, făcând mai dificilă pentru noi, ceilalţi, satisfacerea nevoilor.
Adevărata bogăţie o formează, în primul rând, lucrurile tangibile care menţin viaţa – alimente, îmbrăcăminte, locuinţă. Bineînţeles, cele mai preţioase forme de bogăţie sunt cele care de fapt nu au preţ: iubirea; un copil sănătos şi fericit; o îndeletnicire care să ofere un sentiment de automulţumire şi de utilitate; apartenenţa la o comunitate puternică şi tolerantă; un mediu înconjurător sănătos şi agreabil; pacea. Sistemul nostru economic prezidat de Wall Street produce cantităţi fantastice de bani şi distruge toate aceste forme, atât de diferite, de bogăţie reală.
Am fost aserviţi de o istorie culturală dominantă, continuu întărită de academicieni, funcţionari guvernamentali şi medii de comunicare corporate, care ne-a făcut să credem că economia noastră funcţiona de minune chiar şi atunci când literalmente ne omora. De câte ori nu am auzit povestea asta:
„Creşterea economică, măsurată în Produsul Intern Brut, creează bogăţia necesară pentru a ne oferi tuturor o abundenţă materială, sporind fericirea omului, punând capăt sărăciei şi însănătoşind mediul înconjurător. Cu cât consumăm mai rapid, cu atât mai rapid creşte economia şi devenim mai bogaţi pe măsură ce apele fluxului ridică toate bărcile“.
Concluzia logică a acestei poveşti este că devenim cu atât mai bogaţi cu cât ne transformăm mai rapid resursele folositoare în gunoi toxic. Singurii beneficiari adevăraţi ai acestei idei vădit stupide sunt cele câteva persoane bogate care culeg fructele financiare ale fiecărei tranzacţii economice – fie că este vorba de o tranzacţie care vindecă o boală sau distruge o pădure tropicală. Este un sistem care zeifică banul şi trivializează bogăţia.
În schimb, economia de pe Strada Mare, Main Street, se compune din întreprinderi locale şi din lucrători care produc bunuri şi servicii reale pentru a satisface nevoile de bogăţie autentică ale comunităţilor din care fac parte. Ea a fost maltratată şi distrusă de intruziunile rapace ale corporaţiilor de pe Wall Street, dar este baza logică pe care trebuie construită o nouă economie a adevăratei bogăţii, cu locuri de muncă şi modalităţi de fabricare curate, cu întreprinderi responsabile orientate înspre comunitate şi cu practici ambientale sănătoase.
Să lăsăm întreprinderile de pe Wall Street şi fantomatica lor maşină de creare a bogăţiei să alunece în prăpastia pe care chiar ele au creat-o. Să dedicăm resursele noastre publice creării şi întăririi instituţiilor financiare şi întreprinderilor de pe Strada Mare menite a crea bogăţie adevărată în serviciul comunităţilor locale.

David Korten a scris acest articol pentru ediţia din primăvara anului 2009 a revistei Yes! Magazine. Ultima carte a lui David Korten este Agenda for a New Economy: From Phantom Wrealth to Real Wealth (Agendă pentru o nouă economie: de la bogăţia fantomatică la bogăţia reală), Berrett-Koehler, 2009. David Korten este de asemenea autorul best-seller-ului internaţional Atunci când transnaţionalele conduc lumea şi al volumului The Great Turning: From Empire to Earth Community (Marea schimbare: de la imperiu la comunitatea locală). Este co-fondator şi preşedinte al consiliului Yes! Magazine şi membru al consiliului organizaţiei Business Alliance for Local Living Economies.

(Traducere de Alexandru Ciolan)

Niciun comentariu: