(publicat în Yes!Magazine, 2 noiembrie 2010)
[…] Camera de comerţ a Statelor Unite (U.S. Chamber of Commerce), care se prezintă drept „vocea lumii afacerilor“ insistă că activităţile sale servesc intereselor business-ului american în cel mai larg sens al cuvântului. Grupul pretinde că reprezintă trei milioane de firme comerciale şi afirmă că 96% dintre ele sunt firme mici, cu mai puţin de 100 de angajaţi. Este o cifră impresionantă – una pe care Camera de comerţ o flutură în comunicatele de presă; această cifră este folosită şi ca argument pentru a-şi legitima şi a da greutate considerabilă acţiunilor ei de lobby de pe Colina Capitoliului.
Dar este o pretenţie falsă. U.S. Chamber of Commerce ajunge la această cifră numărând toate business-urile care sunt membre ale camerelor de comerţ locale sau care aparţin statelor americane. Aceste grupuri sunt însă entităţi independente. Multe dintre ele plătesc câteva sute de dolari pe an că să se afilieze Camerei de comerţ a SUA pentru a beneficia de unele discounturi şi alte programe. Dar nu au nici o posibilitate de a influenţa activităţile Camerei, campaniile ei de lobby şi de susţinere a oamenilor şi partidelor politice – şi multe dintre aceste business-uri, aflăm acum, nu sunt de acord cu părerile ei.
Numărul de membri reali al U.S. Chamber of Commerce este de 300.000 de business-uri. În vreme ce IMM-urile reprezintă o parte proeminentă a imaginii sale publice, conducerea Camerei este dominată de marile corporaţii. Printre cei 125 de membri ai board-ului se găsesc reprezentanţi a numai două camere locale şi ai unui grup restrâns de mici întreprinderi. Restul board-ului conţine un veritabil „Who’s Who“ al celor mai puternice corporaţii din ţară: Pfizer, Alcoa, J.P. Morgan şi aşa mai departe.
Bugetul Camerei de comerţ este însă şi mai strâmb alcătuit decât board-ul. În 2008, o treime din cei 147 de milioane de dolari pe care i-a strâns Camera proveneau de la numai 19 companii. (Nu se ştie de la care companii. Legea americană cere ca în declaraţia de venituri anuale să fie dezvăluite sumele primite dar nu şi numele donatorilor.)
Camera de comerţ a SUA nu este „vocea business-ului“. Este vocea câtorva companii gigantice; ele folosesc Camera pentru a-şi impune agenda politică, ascunzându-şi propriile interese în spatele unei imagini oferite de milioane de IMM-uri.
Peste 90% din reclamele TV plătite de Cameră, din timpul alegerilor din acest an, atacau candidaţii democraţi şi îi lăudau pe republicani. Camera declară insistent că sprijinul pe care îl acordă republicanilor reflectă părerile proprietarilor de IMM-uri care, prin natura lor, sunt conservatori şi împart cu rivalii lor mai mari (marile corporaţii, n. trad.) aceeaşi ostilitate împotriva guvernului.
După cum arată un sondaj independent al American Express, proprietarii de IMM-uri oglindesc mai mult sau mai puţin o situaţie caracteristică întregii populaţii: 32% sunt democraţi, 33% republicani şi restul independenţi. Mă îndoiesc că majoritatea ar considera eliminarea guvernului ca fiind în propriul lor interes. La urma urmei, guvernul are un rol esenţial în a asigura competiţia reală, îngrădind puterile de animal de pradă ale corporaţiilor gigant.
Din fericire, poziţia de monopol a U.S. Chamber of Commerce de a vorbi în numele business-ului american se pare că se apropie de sfârşit. Un număr din ce în ce mai mare de proprietari de IMM-uri încep să se revolte şi rup vălul tăcerii pentru a dezvălui că, asemeni Vrăjitorului din Oz, Camera nu este ceea ce pretinde că este.
Acum două luni, într-un comentariu din Business Week, menţionam că în oraşe ca San Antonio şi New York câteva camere locale au luat distanţă faţă de Camera naţională. În săptămânile care au urmat articolului meu, cele câteva dezertări s-au transformat într-o dezertare în masă, camerele locale din New Hampshire, Pennsylvania, Connecticut şi alte state şi-au declarat independenţa faţă de Camera naţională, condamnând atacurile politice din reclamele TV, plătite de aceasta, pentru a fi difuzate în propriile lor comunităţi.
Între timp, camere de comerţ mai noi, cum ar fi Camera de comerţ pentru IMM-uri a Carolinei de sud (South Carolina Small Business Chamber of Commerce), care are 8000 de membri, nu numai că au refuzat afilierea la grupul naţional, dar au devenit şi unii dintre criticii ei cei mai vehemenţi: „Camera îşi trage majoritatea fondurilor de la marile corporaţii, care îi dictează deciziile“, a explicat directorul executiv, Frank Knapp…
Poate aspectul cel mai încurajator a fost creşterea explozivă a Alianţelor Business-ului Independent (Independent Business Alliances) şi a grupurilor „Planul local, mai întâi de toate!“ (Local First) care sunt active în prezent în peste 130 de oraşe şi numără peste 35.000 de IMM-uri independente cu proprietari locali. Aceste organizaţii acţionează pentru reclădirea sistemelor economice locale în domeniile alimentaţiei, energiei, comerţului cu amănuntul precum şi în alte sectoare. Ele luptă pentru ca „proprietatea deţinută de localnici“ (locally owned) şi „produsul obţinut local“ (locally produced) să devină ceva de dorit pentru americani atunci când iau decizia de a cumpăra o marfă sau alta.
Pe măsură ce se maturizează, aceste grupuri se pronunţă din ce în ce mai mult asupra politicilor publice şi chiar se confruntă în mod direct cu Camera. „Ei (Camera) sunt de cealaltă parte a baricadei ori de câte ori se dezbat probleme“, a explicat Vicki Pozzebon, director executiv al Santa Fe Independent Business&Community Alliance, care se luptă sa elimine din legislaţia privitoare la impozitare o prevedere de pe urma căreia profită marile corporaţii.
„Camera nu adoptă niciodată perspectiva IMM-urilor. Se află pe o lungime de undă total diferită în toate problemele care ne interesează pe noi“, a declarat Betsy Burton, proprietara unei librarii independente din Salt Lake City şi cofondatoarea lui Local First Utah, care a ajuns să aibă 3000 de IMM-uri locale drept membri. Betsy Burton acţionează pentru a modifica direcţia politicilor economice de dezvoltare atât la nivel local cât şi la nivelul statului Utah.
Nici una dintre aceste organizaţii nu are, nici pe departe, resursele Camerei de comerţ a SUA dar, ca firmele începătoare din oricare industrie, cresc cu repeziciune pentru a acoperi o nevoie reală: să ofere o adevărată voce micilor firme.
(Traducere de Ovidiu Hurduzeu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu