Acum un an, în urma publicării unor mesaje electronice schimbate între ei de eminenţi climatologi, izbucnea scandalul Climategate, discreditând climatologia în general şi GIEC (Grupul Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climei) în particular. Nu vom putem uita uşor că mesajele publicate dădeau de înţeles că, printre altele, autorii lor manipulaseră şi falsificaseră date climatice pentru a promova teza încălzirii antropogenice. Validitatea, credibilitatea şi obiectivitatea lucrărilor semnate de oamenii de ştiinţă implicaţi au fost puse ireversibil sub semnul întrebării, iar planeta se întreba dacă sunt necesare extrem de costisitoarele politici menite să combată un fenomen incert.
Climatoalarmiştii au sărit imediat să banalizeze afacerea şi continuă să-şi apere punctul de vedere invocând cele trei anchete britanice care i-au albit pe cercetători în plin scandal. Evident, faptul că aceste anchete au fost criticate pe motiv că au fost făcute în grabă de echipe părtinitoare nu pare să-i incomodeze deloc. Şi nici faptul că oamenii de ştiinţă implicaţi nu au fost interogaţi, că opiniile diferite nu au fost luate în seamă sau că două dintre anchete au fost conduse de Universitatea East Anglia, tocmai universitatea care îi găzduieşte pe cercetătorii implicaţi.
Din fericire, populaţia nu e proastă iar scandalul Climategate a fisurat atât de grav temelia mişcării verzi, încât aceasta se vede obligată acum să depună eforturi duble pentru a nu-şi pierde adepţii. Unii au ajuns chiar la fantasme ecoteroriste: este cazul colectivului britanic 10:10 care a produs spoturi publicitare sângeroase în care copii şi adulţi sunt aruncaţi în aer pentru că au contestat credinţa apărătorilor mediului.
Teza încălzirii antropogenice şi-a mai pierdut din elan după Climategate. Şi totuşi, ea pusese deja bazele unei „logici“ care deschide calea spre derivate ideologice cu consecinţe potenţial tragice. Potrivit evangheliei ecocatastrofiste, emisiile noastre de CO2 sunt responsabile pentru încălzirea climatică, de unde necesitatea de a le reduce rapid şi drastic.
Or, toate activităţile umane produc CO2, chiar şi banala respiraţie. De la lupta împotriva emisiilor de bioxid de carbon se poate aluneca uşor în atacarea omului însuşi. De altfel, multe voci se ridică în prezent pentru a denunţa suprapopularea Pământului şi a pleda pentru un control demografic prin numeroase mijloace, mergând de la limitarea naşterilor la avortul forţat, trecând prin sterilizare. Cel mai îngrijorător este că nu doar o mână de fanatici, cum se întâmpla înainte, pledează acum pentru controlul demografic, ci persoane respectabile şi influente precum Bill Gates şi David Rockefeller.
Până foarte de curând, nimic nu era mai sfânt decât viaţa omului. Peste tot şi de toată lumea, ea era celebrată, apărată şi protejată. Astăzi, unii au redus fiinţa umană la un vulgar parazit a cărui existenţă ameninţă mediul, fiind deci un cancer care trebuie combătut. Înainte se spunea vă viaţa nu are preţ. Acum, ea este măsurată în funcţie de amprenta ei de carbon.
Vom asista, oare, la un genocid în numele apărării mediului? Cine ştie! Istoria ne-a arătat că omul este capabil şi de bune, şi de rele. Iată, însă, ce putem citi într-un raport al Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA): „Efortul pe termen lung necesar pentru a menţine o bunăstare colectivă care să fie în echilibru cu atmosfera şi climatul va impune modalităţi viabile de consum şi de producţie, care nu pot fi atinse şi menţinute decât dacă populaţia mondială nu depăşeşte o cifră ecologic viabilă“. Mai degrabă îngrijorător, nu-i aşa?
(Articol apărut în „Journal de Montreal“. Traducere de Alexandru Ciolan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu