Suntem în al doilea an de criză economică, deși politicienii căutau să ne convingă iarna trecută că prin primăvară vom fi ieșiţi din criză. Politicienii ca politicienii, dar ce se întâmplă cu o societate în care intelectualii tot ca politicienii mint? Și când mai vezi că și “intelectualii publici” din Occident tot ca politicienii din România mint, mai că-ţi vine sa schimbi radical foaia. Să mă fac înţeles: în privinţa politicii de stat a ţărilor din Occident m-am lămurit când am văzut că și acolo se vorbește același jargon politic dâmboviţean – și ăia vor să se “integreze”. Din acest punct de vedere, slavă Domnului, nu exista nicio diferenţă între Est si Vest. Și noi vrem să ne “integrăm” și ei vor să se “integreze”. Îţi vine să te întrebi precum Eminescu: “ce-i mâna pe ei in luptă?”.
În general, discursul pro-integrare al “intelectualului public global” din România se bazeaza pe trei mari minciuni: 1. Deși a fost adus cu tancurile de sovietici, comunismul a fost primit cu braţele deschise de către ţărani și micii proprietari. 2. Această premisă falsă determină a doua minciună: după 50 de ani de comunism în care românii n-au opus nicio rezistanţă, poporul român e complet distrus, e o fecală, ortodoxia și cultura română neavănd nicio rezistenţă la comunism. 3. Dacă poporul e o fecală, atunci se cuvine ca “intelectualul public global”, care nu e o fecală pentru că nu reprezintă poporul, are menirea să educe poporul după standardele marelui licurici luminos de la Washington, Londra sau Berlin.
Rolul “intelectualului public global” e, după cum vedem de 20 de ani, acela de a-i face pe români să le fie rușine de propria cultură, de propria religie, de propria naţionalitate. De aceea nu vom avea niciodată o economie dezvoltată căci primul lucru care trebuie realizat, ne spune economistul Thomas Storck, e “recâștigarea rapidă a încrederii în propria cultură” (p. 326), trebuie resuscitat excepţionalismul românesc. Numai astfel vom fi trataţi de la egal la egal și cu respect in raporturile cu ţările occidentale.
Am citit cartea “Economia libertăţii” cu real interes ca unul care detestă cu înverșunare imoralitatea, pansexualismul, înregimentarea ideologică, standardizarea comportamentului uman, proteza logoreică a infidelităţii, lipsa de respect cu care sunt trataţi oamenii din corporaţii și alte vicii atât de răspândite în mediul capitalismului corporat, cât și în mediul birocraţiei de stat.
Pentru a citi articolul integral în „Distributist Review“ click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu