Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună. (Matei 9 :16-17)

joi, 6 mai 2010

Sofiştii „buni“

de Gheorghe Fedorovici

Revista Dilema veche a dedicat un număr recent noţiunii de elită. [1] În materialul publicat, elita este definită aproape exclusiv ca un corp de specialişti, de indivizi deveniţi indispensabili prin competenţa lor remarcabilă. Întrucît din această definiţie lipseşte orice raportare a elitei la adevăr şi, implicit, la viaţa virtuoasă, cred că ne putem întreba dacă nu cumva ceea ce ne propune agenda Dilemei vechi este mai degrabă o clasă de experţi. [2] Şi, de vreme ce elita se defineşte în absenţa acestei raportări fundamentale, este inevitabil ca ea să ajungă duplicitară, aşa cum ne-a demonstrat-o recenta ei surditate verbală provocată de cartea Martei Petreu despre Nae Ionescu şi Mihail Sebastian. [3] Numai că, dacă noţiunea de elită, adică de exemplaritate, este desprinsă de adevăr, urmează că singura competenţă care defineşte efectiv „elita” constă în disimularea adevărului. Cine ştie dacă nu cumva tocmai rotirea ameţitoare a dervişului-sofist printre adevăruri este cea care antrenează învîrteala cotidiană a populaţiei printre fragmentele de sens?

Pentru a citi restul articolului de pe blogul „Cumpăna. O viziune ortodoxă“ click AICI.

Niciun comentariu: