Părintele Cleopa despre Cântarea Axionului

Ia gândiţi-vă voi, dacă o sfântă icoană a Maicii Domnului, făcută de un pictor, este aşa de frumoasă, dar acolo unde sunt Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, care îi cântă Maicii Domnului imnuri, şi cântările cele dumnezeieşti, oare ce limbă le poate grăi? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cântări care nu este cu putinţă omului a le vorbi. Până la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lângă Sfânta Treime!
Ce este acolo? Câtă slavă are Maica Domnului! Nu auziţi ce spune în Acatistul Sfântului Acoperământ: „Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul“. Un nor poate să acopere un oraş, o ţară, dar Maica Domnului cu acoperământul şi cu mila ei acoperă toate popoarele lumii; că atâta putere a primit de la Mântuitorul. Oricine şi oriunde o cheamă: în pădure, în pustie, la câmp, în cetate, în casă, la închisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru că este pusă acoperitoare şi mijlocitoare a întregii lumi către Dumnezeu.
Eram în Sfântul Munte Athos, unde trăiesc numai călugări care duc viaţa în feciorie şi în curăţie. Acolo nimic nu trăieşte parte femeiască. Este „Grădina Maicii Domnului“, unde ea a predicat Evanghelia cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi Sfântul Apostol Marcu şi cu Maria Magdalena. Acolo a fost oraş de păgâni când a ajuns ea.
Când am mers la Protaton, în capitala Sfântului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfântului Munte, de peste o mie de ani, acolo este o biserică foarte mare. În faţa acelei biserici este o piatră lată de câţiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zăpada niciodată. Nimic, nimic, nimic! Rămâne tot uscată. Îi zice piatra sângelui. De trei ori pe an izvorăşte sânge dintr-însa şi curge sângele şiroaie şi se duce la temelia bisericii.
Acolo, la anul 1274, în timpul împăratului Mihail al VIII-lea, Paleologul, când a intrat Papa Grigorie al X-lea în Sfântul Munte cu armata şi a vrut să-i treacă pe călugări cu sila la catolici, a tăiat pe piatra aceea vreo câteva zeci de călugări. Şi sângele drepţilor de trei ori pe an iese şi atunci se fac slujbe. Curge sânge timp de câteva ore din piatra aceea. Dar apa nu se prinde de ea, zăpada nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare.
Tot acolo în biserica Protaton am văzut sfânta icoană Axioniţa – Maica Domnului cu doi îngeri care-i ţin coroana. Axioniţa sau „Axion Estin“ pe greceşte înseamnă Cuvine-se cu adevărat.
Aici ne-a povestit un părinte athonit istoria acestei icoane. În valea numita „Axion Estin“ trăia un mare sihastru care avea ucenic un călugăr tânăr, pe care-l creştea, ca să rămână în chiliuţa lui. O chiliuţă sub munte, în pădure.
Ei aveau aceasta icoană vestită, Maica Domnului, în chilie. Odată călugărul cel bătrân a plecat la priveghere la Mănăstirea Protaton. Să ştiţi ca la Sfântul Munte, la toate praznicele împărăteşti, privegherile sunt de toată noaptea. În tipicul mare al Sfântului Sava sunt puse 68 de privegheri de toată noaptea, în toate Duminicile şi în cele 12 praznice împărăteşti şi la Sfântul Ioan Botezătorul.
Şi bătrânul i-a spus călugărului tânăr:
– Eu mă duc la priveghere, tu rămâi acasă, fiule, şi-ţi fă pravila acasă, să nu rămână chilia singură.
Călugărul cel tânăr a întrebat pe bătrân:
– Ava, eu ce pravilă să fac?
Dar călugărul bătrân i-a zis:
– Fiule, tu n-ai să poţi priveghea toată noaptea. Citeşte la Psaltire două-trei catisme şi pe urmă du-te la icoana Maicii Domnului şi fă câteva metanii, să nu-ţi fie somn. Şi de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, să cânţi cântarea asta: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim. Până atunci nu se ştia de rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat“. Numai atât se ştia în Sfântul Munte. Nu ştiau cum cântă îngerii în ceruri Maicii Domnului!
Atunci călugărul tânăr a făcut cum a zis bătrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului şi a făcut câteva metanii. A mai aprins candela să nu se stingă şi iar a cântat: Ceea ce eşti mai cinstită... Aşa a făcut până la miezul nopţii, ca să se lupte şi el şi să privegheze măcar atât; pe urmă să se culce să doarmă 3-4 ore, ca dimineaţa, când vine bătrânul, să se scoale iar la rugăciune.
Când a ajuns la miezul nopţii, bate cineva în uşă. Dar el ştia că bătrânul nu vine niciodată în timpul nopţii, că era departe de biserică. Apoi cine să vină în puterea nopţii, să-i bată în uşă? N-a vrut să dea drumul. Şi aude un glas:
– Evloghite, pater! (Binecuvântează, părinte).
El, când a auzit că cere blagoslovenie, a zis dinăuntru:
– O Kirios! (Domnul să te binecuvânteze).
Şi numai a intrat un tânăr foarte frumos, tot călugăr, foarte luminat la faţă, şi l-a întrebat:
– Ce faci, frate?
– Ce să fac? Merg să mă culc, ca nu mai pot priveghea de oboseală!
– Ce pravilă ai făcut de aseară până acum?
– Aşa mi-a spus bătrânul, când a plecat la biserică, să citesc la Psaltire două-trei catisme şi pe urmă să cânt Ceea ce eşti mai cinstită… şi să fac câteva metanii.
Dar cel ce a venit i-a spus:
– Nu se cântă numai Ceea ce eşti mai cinstită...
– Ba da! Aşa se cântă în tot Sfântul Munte, la toate mănăstirile.
- Nu! Iată cum cântăm noi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, şi pe urma cântăm: Ceea ce eşti mai cinstită...
Dar călugărul a zis:
– Eu aşa n-am auzit. Dacă vrei să-mi scrii, că vreau să învăţ şi eu rugăciunea asta.
– N-ai aici hârtie şi creion?
– N-am! Dar tare aş vrea să o învăţ şi eu!
– Du-te afară şi adu-mi o lespede de piatră!
Ucenicul s-a dus afară şi a luat o lespede, a curăţat-o el şi a spălat-o frumos.
– Am să scriu pe dânsa.
Şi căuta ceva, cu care să zgârie pe piatră. Dar călugărul venit îl întreabă:
– Ce cauţi?
– Caut un cui să scriu, căci creion nu am!
– Nu-i nevoie să scrii cu cuiul! Lasă că scriu eu!
Şi călugărul care a venit a început să scrie pe piatră rugăciunea cu degetul lui, ca prin ceara moale. Şi i-a scris foarte frumos pe greceşte toată cântarea: Cuvine-se cu adevărat... (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a văzut ca acela mergea cu degetul prin marmură ca prin ceara moale şi ieşea scrisoarea aşa de frumoasă. Şi se gândea: „Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmură?“
Şi după ce i-a scris, a semnat: „Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngereşti“, şi a dispărut din faţa lui.
Atunci călugărul a arătat piatra bătrânului când a venit, şi i-a spus toată întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.
S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta şi din clipa aceea, în toate bisericile şi în toate cărţile bisericeşti s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântăm până astăzi: Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Nascătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slavită, fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut; pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Amin.

Cine poate spune toate minunile Maicii Domnului? Nimeni nu le poate spune, pentru ca sunt în tot pământul şi se lucrează cu fiecare suflet. De aceea vă rog să aveţi toţi icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria în casă. Să va siliţi cât mai mult să lăudaţi pe Dumnezeu şi, după Dumnezeu, pe Maica Domnului şi apoi pe sfinţii lui Dumnezeu, pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea şi mijlocitoarea întregii lumi!
Când a fost Mântuitorul pe Cruce, nici acolo n-a lăsat fără îngrijire pe mama lui. I-a spus Sfântului Ioan Evanghelistul: Fiule, iată maica ta! Şi dintru acel ceas a luat-o ucenicul întru ale sale, că cincisprezece ani a mai trăit Maica Domnului, după Învierea Mântuitorului şi după Înălţarea la cer. Şi a stat la Efes, la casa Sfântului Ioan Evanghelistul, şi el îi purta de grijă.
Iar ei i-a zis: Maică, iată fiul tău! Spune Sfântul Ioan Gura de Aur: „Prin aceste cuvinte ale Mântuitorului de pe cruce, ne-a făcut pe toţi fii ai Maicii Domnului“. Toţi creştinii de pe faţa pământului suntem fiii ei, pentru că ne-a lăsat în ocrotirea Maicii Domnului. De aceea vedeţi că cele mai multe biserici din lume, din toate ţările, sunt făcute în numele Maicii Domnului. Să aveţi mare credinţă şi evlavie în rugăciunile ei!

Acoperământul Maicii Domnului, ocrotirea creştinilor
În casele unora, după cum vine la urechea noastră, este mare tulburare. Nu se împacă soţul cu soţia, nu se iubesc fraţii; se bat, se judecă, se ceartă şi este mare neorânduială.
Şi atunci, văzând biata mama atâta zbucium în familia ei, sau tata, sau bunicul, care este mai credincios, pune mâna pe un acatist al Maicii Domnului, îngenunchează undeva singur într-o cameră şi începe a se ruga: „Maica Domnului, linişteşte casa noastră, linişteşte pe tata, pe mama, pe copii, pe ceilalţi şi dă-le înţelegere, dragoste şi alinare!“.
Şi aşa s-a dus ura, s-a risipit iuţimea, tulburarea, dorinţa de răzbunare şi s-a liniştit familia. Datorită cui? Maica Domnului cu mila ei, cu îndurarea ei, a coborât mila lui Dumnezeu peste acele suflete care o cheamă în ajutor.