În înţelegerea multora, de la filozofi la profesori bucureşteni, ieşeni sau americani sau angajaţi băştinaşi ai multinaţionalelor, capitalismul este ceva amorf, definit maximal ca tot ceea ce nu este comunism. Corolarul acestei înţelegeri a lucrurilor este că orice critică adusă capitalismului trebuie să fie de factură comunistă, stângistă, marxistă etc. şi implică lupta de clasă – o înţelegere de tip fundamentalist, maniheistă, simplistă1. Dl. Virgil Nemoianu face, în recenzia la volumul A Treia Forţă. Economia libertăţii: Renaşterea României profunde, o binevenită precizare privind valenţele distributismului privite dinspre dreapta, nu numai dinspre stânga. De asemenea, remarcabilă este observaţia că accente distributiste există nu numai în catolicism ci şi în istoria ideilor economice din sfera ortodoxă, Virgil Nemoianu amintindu-l pe Bulgakov şi făcând aluzie la teoria sofianică2 a acestuia.
Dar ideea că distributismul ca soluţie terţă, „a third way”, ar fi echidistantă faţă de ceea ce Virgil Nemoianu numeşte „sociocomunism” şi capitalismul liberal nu este precisă şi nici nu constituie un ţel al distributismului. Aşa cum arată titlul însuşi al volumului, distributismul intenţionează în mod esenţial dezvoltarea unei societăţi de oameni liberi. Dacă, într-o definiţie simplă, capitalismul este sistemul economic în care capitalul şi munca, la fel de necesare pentru producţie, provin de la persoane diferite3, distributismul doreşte ca repartiţia (distribuţia) profiturilor economice, de exemplu între cel care îşi vinde forţa de muncă şi angajatorul lui să fie echitabilă. Şi asta nu prin impozite impuse de sus în jos de către stat/guvern, nu prin vreun fel de „variantă” de redistribuire a proprietăţii administrate de stat sau de bănci de investiţii, ci prin mijlocirea creării de entităţi economice capabile să susţină oameni liberi. Distributismul, deci, nu-şi propune o revoluţie confiscatoare.
Cum să se redistribuie marea proprietate nu e de domeniul curent al distributismului (a se vedea articolul meu precedent); distributismul nu îşi propune o luptă de clasă şi nici construirea unei clase de mijloc ca obiectiv definitoriu – naşterea acesteia este mai degrabă un rezultat aferent. Într-o societate a libertăţii şi dreptăţii, marea proprietate ar exista, poate, doar că feudă dată unuia sau altuia – o teză pe care cu siguranţă doctoranzii de la Catholic University of America o pot cerceta. Ar fi probabil foarte dificilă crearea de mari concerne, supercorporaţii cu venituri mai mari decât PIB-urile unor ţări întregi. Virgil Nemoianu întrezăreşte această posibilitate în încheierea recenziei, asimilând sistemul capitalist actual cu un organism deţinător al puterii centrale (statul/guvernul) drept cap şi marile concerne drept „braţe, continuări şi executante“.
Această observaţie pătrunzătoare prezintă o deschidere spre praxis: în contrast cu un utopism nostalgic, prin focalizarea asupra aspectelor sociale şi economice locale, exploatând punctul forte al organizaţiilor mici in privinta înţelegerii profunde a tehnologiilor, distributismul propune, prin organizaţii cooperatiste, o posibilitate reală de economie de la firul ierbii. Aşa cum s-a mai spus, infrastructura legală există în Romania şi eforturi în direcţia cooperativelor de consum, meşteşugăreşti, bancare şi de asigurări există deja. Poate că Napoleon avea dreptate atât în privinţa Angliei cât şi în privinţa substratului grass-roots al succeslui economic atunci când afirma cu superioritate că „l'Angleterre est une nation de boutiquiers” 4.
De fapt, abordând articolul d-lui Brăilean, nu logica pieţei libere duce la monopoluri în mod necesar ci, aşa cum arata Milton Friedman5, suportul, uneori chiar poliţienesc şi violent, al statului/guvernului. S-ar putea spune, poate, că într-o societate liberă, dreaptă, fidelă propriilor sale tradiţii nu ar exista companii mari din motive sistemice şi organice, nu neapărat statutare/legale. Tiberiu Brăilean, trăind din nefericire într-o ţară în care un Microsoft nu ar fi spart în trei entităţi, deplânge, împreună cu Henry Higgins6 şi cu acelaşi succes, că Romania nu pare să aibă sau să folosească un mecanism anti-trust similar – o idee pe linia proverbialei „tichii de mărgăritar”. Îi scapă faptul că sistemul curent, aşa-zis capitalist, pe care îl ia ca pe un dat şi, într-o formă subtilă de post hoc ergo propter hoc, drept cel mai bun din toate lumile posibile, este cel care cauzează atât excesele cât şi repercusiunile. Adam Smith însuşi observa acest lucru7 şi, în ciuda acestui fapt, reaşeza bazele activităţii economice pe viciu (lăcomie) şi nu pe virtute8.
Dincolo de obişnuita cenuşă în cap pentru că „la noi nu se poate”, argumentul lui Tiberiu Brăilean prezintă o doză de miopie filozofică. Autorul îşi construieşte propriul adversar9, numai în mare legat de cartea recenzată, pe care apoi încearcă, cu un succes îndoielnic, să-l demoleze (variaţiune pe tema ignorantio elenchi). Se leagă de noţiuni mai noi sau mai vechi cu conţinut şi nume adeseori arbitrare (luptă de clasa, marxism, realitate concretă, societate a cunoaşterii, globalizare ireversibilă, economie integrată, la care ar putea adăuga management, retail etc.) într-un fel de limbă de lemn ad hominem capitalistă. Însă dovezi sau citate privind obscurantismul imputat de Tiberiu Brăilean distributismului lipsesc cu desăvârşire, probabil pentru că nu există. Dimpotrivă, aşa cum observa Virgil Nemoianu, organizaţiile/gospodăriile mici sunt cele mai propice inovaţiilor şi constituie, în „ţările civilizate” ale lui Brăilean, cei mai importanţi angajatori10.
Completat cu celebrul „acum nu e momentul” pentru că ar fi fost mai potrivit acum 20 de ani, argumentul lui Tiberiu Brăilean este cu atât mai inconsistent cu cât autorul nu pare să întrevadă ideea evidentă şi logică a reîntoarcerii la status quo ante: acum 20 de ani România nu a făcut stânga (sau mai ales dreapta) împrejur către starea economică şi politică anterioară instalării comunismului. În acel context ar fi regăsit ilustre repere economice şi politice legate de dreptate, distributism, cooperatism în linia Mihalache / Maniu / Madgearu pe care o remarca şi Virgul Nemoianu, de exemplu.
Note
1John Medaille, What is distributism?, „Belloc did not believe that he was developing a new economic theory, but rather expounding an old and widespread one against the novelties of both Capitalism and Socialism“.
2Teorie având din păcate anumite valenţe eretice condamnate că atare de Sf. Ioan Maximovici şi de Biserica Ortodoxă Rusă (ukaz din 24 August, 1935).
3Pius XI, Quadragesimo Anno (1931).
4Expresia apărea iniţial la Adam Smith, „A nation of shopkeepers”, The Wealth of Nations, IV.7.149.
5Vezi, de exemplu, Milton Friedman, Capitalism and Freedom, University of Chicago Press, 1962, p. 125ff.
6Why can't a woman be more like a man?, „A Hymn to Him” (din filmul My Fair Lady, 1964), http://www.youtube.com/watch?v=Doz5w2W-jAY.
7 „People of the same trade seldom meet together, even for merriment and diversion, but the conversation ends in a conspiracy against the public, or în some contrivance to raise prices. It is impossible indeed to prevent such meetings, by any law which either could be executed, or would be consistent with liberty and justice. But though the law cannot hinder people of the same trade from sometimes assembling together, it ought to do nothing to facilitate such assemblies; much less to render then necessary”, The Wealth of Nations, I.10.82.
8 „It is not from the benevolence of the butcher, the brewer, or the baker, that we expect our dinner, but from their regard to their own interest”, The Wealth of Nations, I.2.2.
9O eroare de argumentare de tip „straw man”.
10De exemplu, într-o definiţie aparent bazată pe documente UE, wikipedia mentionează că: „In the EU, SMEs comprise approximately 99% of all firms and employ between them about 65 million people. In many sectors, SMEs are also responsible for driving innovation and competition. Globally SMEs account for 99% of business numbers and 40% to 50% of GDP”. Statisticile referitoare la cooperative în SUA sunt la fel de interesante, http://www.ncba.coop/abcoop_stats.cfm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu