Versiune prescurtată a articolului American small businesses needn't go extinct publicat de „The Washington Post“, 21 febr. 2010
Barry C. Lynn este senior fellow la New America Foundation din Washington, D.C. A fost Executive Editor la „Global Business“, Scrie pe teme economice şi de dezvoltare în „The Financial Times“, „Harper’s“, „Forbes“,„The Washington Post“ ş.a. Este autorul lucrărilor Cornered: The New Monopoly Capitalism and the Economics of Destruction şi End of the Line.
Visul de a avea o mică afacere de succes este încă viu în America şi rămâne o parte esenţială a propriei noastre reprezentări naţionale. Dar de-a lungul bulevardelor şi al străzilor lăturalnice din ţară, în locul nenumăratelor mici afaceri de pe urmă cărora trăiesc milioane de familii în zeci de mii de comunităţi flutură acum steagurile câtorva corporaţii uriaşe.
Preşedintele Obama propune câteva iniţiative menite a întări micile afaceri, inclusiv un fond de 30 de miliarde de dolari pentru băncile din comunităţi dispuse să împrumute micilor întreprinzători, în efortul de a crea noi locuri de muncă şi a ajuta economia încă fragilă. Dar problemele cu care se confruntă sectorul micilor afaceri în Statele Unite sunt anterioare Marii Recesiuni, iar pentru reincluderea micilor întreprinzători în atât de multe domenii din care au fost de fapt excluşi este nevoie de mai mult decât de bani.
Întrebaţi un economist de ce atât de multe afaceri mici au fost înlocuite de marile lanţuri şi veţi fi nevoit să ascultaţi o prelegere despre dinamica economiei capitaliste şi a pieţelor libere şi cât de firesc şi sănătos este procesul de distrugere creatoare a afacerilor mici, independente. Mai mult, decizii ale Washingtonului din ultimele decenii le-au uşurat celor care controlează marile corporaţii munca de distrugere a micilor proprietari.
Populiştii din administraţiile Roosevelt, Truman şi Eisenhower, ca şi cei din Congres, au fost de acord cu concentrarea puterii economice. Ei au acceptat monopolurile nedisimulate, bunăoară în cazul multor utilităţi, câtă vreme publicul a avut un cuvânt de spus în conducerea lor, şi au acceptat trecerea industriei grele în mâinile câtorva mari companii, câtă vreme erau obligate la competiţie. Dar în comerţ şi agricultură, populiştii au optat să protejeze sistemul de piaţă care le permitea micilor proprietari să-şi ofere vecinilor produsele şi serviciile, neameninţaţi de îndepărtate forţe prădătoare. Rezultatul a fost o restaurare a republicii micilor proprietari stabilită de Thomas Jefferson şi James Madison la începutul veacului al XIX-lea.
Cu toate că americanii au început să audă termenul „dereglementare” atunci când preşedintele Jimmy Carter a desfiinţat Civil Aeronautics Board, ceea ce urmăreau reformele de sub administraţia Carter era o deplasare a puterii de reglementare de la agenţiile mici către autorităţile antitrust de care e greu să te atingi. Curând după preluarea mandatului de către Ronald Reagan, membrii administraţiei acestuia au spus clar că, pentru ei, „dereglementare“ însemna trecerea puterii din mâinile publice în mâini private.
În loc să protejeze pieţele competitive, oamenii lui Reagan au spus că vor folosi legile antimonopol pentru a promova „bunăstarea consumatorului“, pe care au definit-o în mare ca însemnând preţuri mai mici. Nu mai conta că puterea se consolida, câtă vreme consolidarea părea a avea drept rezultat livrarea de bunuri mai ieftine.
După o generaţie, rezultatele acestei abordări sunt clare. Aparent nesfârşita varietate de produse din magazinele noastre este controlată de un număr tot mai mic de companii comerciale care ne vând la preţuri tot mai mari. Şi am asistat la cea mai mare consolidare a puterii economice de la J.D. Rockefeller şi J.P. Morgan încoace.
Vestea bună este că, mulţumită nesecatei energii creatoare a întreprinzătorilor americani, privim la o renaştere a micilor ferme şi a pieţelor ţărăneşti de-a lungul întregii ţări, şi la o resurecţie a comunităţilor de afaceri locale în oraşe precum Austin, Salt Lake City şi Phoenix. Dar oricât de energice ar fi aceste mişcări, ele operează mai ales marginal. Mulţi dintre micii noştri oameni de afaceri talentaţi rămân asediaţi de rivalii înarmaţi nu cu produse mai bune sau cu modele economice mai bune, ci cu mai mulţi bani.
Timp de mai bine de două secole, micile afaceri au fost o primă sursă de bunăstare în Statele Unite, creând locuri de muncă, oferind pieţei idei mai bune, construind comunităţi ale clasei de mijloc şi, în cazul multor imigranţi, insuflând practicile şi valorile societăţii americane. Astăzi, ne putem recăpăta dreptul de a ne câştiga cele necesare traiului servindu-ne vecinii şi comunitatea, pe propriile noastre pieţe deschise. Va trebui să adaptăm unele legi ca să corespundă noilor condiţii, dar modelele de bază de care avem nevoie ne aşteaptă în propriul nostru trecut recent.
(Traducere de Alexandru Ciolan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu