Liviu Ornea a ţinut să-i facă fostului coleg de cătănie Dan Puric un cadou otrăvit, în loc de tort trimis prin curier în ziua de naştere: un articol intitulat „Proştii sub clar de lună“.
Din „Dănuţ“ cel din vremea tinereţii, băiat inteligent şi cu simţul umorului care avea puterea să citească filozofie în mizeria cazonă, actorul „convertit“ la credinţă şi naţionalism a devenit odios, un adevărat pericol pentru viaţa senin-democratică pe aceste primitoare meleaguri. Din păcate, numai o mână de aleşi cu IQ nobelizabil aud ticăitul bombei. Iar printre ei, primul pe listă, matematicianul-critic de teatru şi de film + ţiitor al unei rubrici în „Observator cultural“ şi gata să-şi spună părerea despre orice, inclusiv despre prostia… românească. Cu gândul la Dan Puric dar cu privirea narcisiacă mângâind propria imagine din oglindă, Liviu Ornea se autoportretizează în primul număr pe anul acesta al „Dilemei“. Să-l ascultăm:
„Cel mai mult mă deranjează prostia oamenilor inteligenţi. Mi se pare cea mai odioasă, cea mai nocivă. Situaţia tipică e aceea în care un ins instruit, vizibil inteligent, excelent specialist într-un domeniu anume, îşi dă cu părerea, luîndu-se foarte în serios, despre lucruri la care, în mod evident, nu se pricepe. O face pentru că e convins că aşa cum a înţeles, în adîncime, domeniul său, la fel poate înţelege orice. Nu e numai vina lui. El ajunge să emită prostii pentru că alţii i-o cer cu insistenţă. La noi, foarte multă lume – nu doar ziariştii – socoteşte importante opiniile cuiva în orice chestiune, chiar dacă acel cineva nu a arătat niciodată vreo preocupare, nu zic pricepere în speţa respectivă. Prostia de genul ăsta e periculoasă pentru că poartă haina erudiţiei, e emisă peremptoriu, cu morgă doctorală – cine să îndrăznească să-i replice expertului“.
Aferim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu