Articol publicat de periodistadigital.com
Pe 1 decembrie 2001, cuvântul corralito (în traducere, ţarc pentru bebeluşi) a explodat în presa mondială. Într-o încercare de a evita năruirea sistemului financiar, ministrul argentinian al Economiei a îngheţat conturile curente în dolari ale argentinienilor şi a permis ca fiecare cetăţean să poată scoate săptămânal cel mult 250 de pesos (echivalentul a 280 de euro la cursul de atunci).
S-au întâmplat două lucruri. S-a dezlănţuit iadul. Iar lumea a început să folosească trocul ca să se descurce. Au apărut Reţeaua Globală a Trocului şi Reţeaua Trocului Solidar, care au creat chiar un fel de monedă alternativă pentru a uşura schimburile.
După aproape zece ani, criza economică în care se zbate Spania de luni de zile şi care va mai continua multe luni de acum înainte, a făcut popular trocul mulţumită instrumentelor online.
Regulile sunt simple:
– Nu se permite vânzarea de produse
– Este interzisă vânzarea de fiinţe vii
– Nu se poate face schimb de materiale ilegale, ofensatoare sau ameninţătoare.
În restul, totul e permis. Să schimbi un apartament în Madrid cu unul la malul mării sau un automobil contra servicii de curăţenie.
– Tânără, mă ofer pentru curăţenie sau îngrijire bătrâni contra furgonetă
– Îngrijire persoane contra găzduire
– Schimb chitară Fender cu amplificator şi husă contra Play Statio 3 sau XBox cu jocuri.
Viaţa fără bani, o poveste spusă de Heidemare Schwermer
Psihologa şi sociologa germană Heidemare Schwermer a decis în 1996 să renunţe la bani şi de atunci a reuşit să trăiască din troc.
Heidemare, în vârstă de 67 de ani, a creat un site numit Living without Money (Viaţa fără bani), a publicat o carte în care şi-a relatat experienţa – beneficiile le-a împărţit femeilor maltratate şi unor organizaţii de asistenţă socială – şi tocmai a terminat de editat un film pe care îl va lansa în cursul anului 2010 şi al cărui trailer poate fi urmărit pe YouTube (în germană, subtitrat în engleză).
„Acum nu am nimic. Sunt o persoană fără locuinţă, dar, mai presus de orice, un om liber.
Mulţi oameni trudesc fără plăcere doar ca să câştige bani pe care îi cheltuiesc pe lucruri de care nu au nevoie.
Traducere de Alexandru Ciolan
2 comentarii:
Aşa se bat câmpii cu graţie! Apropo. Şi Lenin a vrut iniţial să interzică utilizarea banilor. Da fapt a şi făcut-o dar s-a dezlănţuit un haos şi mai mare. Ce să-i facem cu istoria asta, săraca!
Articolul nu propune, nu impune - semnalează o modalitate (una dintre numeroasele modalităţi) alternative de economie. Nu impuse de guverne, ci pornite de jos, din iniţiativa individuală sau de grup. Lenin nu are ce căuta aici decât dacă îl invocăm pentru vreo soluţie alternativă.
Site-uri de troc există şi în România. Iar oameni care nu vor să muncească pe bani de asemenea există - am cunoscut personal un asemenea om, care a lucrat ani de zile în California la o firmă de hi tech cerând, în loc de salariu, să... nu aibă grija banilor şi a facturile.
Trimiteți un comentariu