Dan Puric a dat naştere unuia dintre cele mai neînţelese fenomene culturale ale Tranziţiei. Ciracii aşa-zisei „elite“ au încercat din răsputeri să-l înghesuie în patul procustian al unor „isme“: naţionalism, ortodoxism, legionarism, vedetism. Nici un „ism“ nu a putut să explice popularitatea sa „across the board“, fascinaţia exercitată de Dan Puric asupra unor oameni care aparent au prea puţin în comun unul cu altul. Publicul cu dare de mână de la Ateneu, cel care l-a aplaudat furtunos în timpul conferinţelor sale despre „omul frumos“ sau despre umor este diferit de audienţa formată din creştini ortodocşi, ascultându-l cuminţi cum istoriseşte despre martirii neamului. Dan Puric nu atrage prin constanţa discursului, ci prin constanţa atitudinii şi a unui mod radical diferit de a „pune problema“.
Pentru a citi articolul pe ziuaonline click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu