Anul pe care l-am petrecut ca profesor navetist pe ruta Bucureşti-Alexandria ar trebui să-l adaug la cele şaisprezece luni de chin ale armatei.
Principala mea îndeletnicire între septembrie 1977 şi iulie 1978 a fost naveta, restul vieţii şi al preocupărilor furişându-se prin intervalul dintre două trenuri. Făceam de fapt două navete: una zilnică, la Alexandria, şi una săptămânală (sau aproape săptămânală) în Dobrogea, la soţie şi la copil. Bucureştiul era punct de tranzit. Ajunsesem să urăsc gările şi trenurile, România gregară, soioasă, forfotitoare, inutil şi gălăgios grăbită, lipsită de respect pentru tihna celui de alături.
Pentru a citi întreg articolul pe ziuaonline click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu