„Primul fel va fi servit la ora 20. Mulţumim că aduceţi vinul.“ Acest mesaj, trimis de Simon şi Uyen celor 27 de invitaţi ai lor, într-o vineri de decembrie, pare a fi ultima recomandare pentru o seară petrecută între prieteni. Cu excepţia faptului că adresa apartamentului nu trebuie în nici un caz comunicată. Un cuvânt de ordine esenţial, căci este adresat unor necunoscuţi care şi-au rezervat locurile prin e-mail şi se angajează să plătească în medie 34 de euro la sfârşitul cinei.
De vreo două luni, acest cuplu de tineri londonezi îşi transformă duplexul în restaurant. Proprietară a unui butic, Uyen se ocupă de decorare. Simon, informatician, se ocupă de bucătărie. Compus din opt feluri, meniul este scris cu cretă pe tabla din sufragerie şi afişat pe blogul care anunţă această reuniune de gurmanzi. Rezervările se fac din vreme, iar puţinii fericiţi sosesc la secundă. În holul neîncăpător se schimbă zâmbete şi priviri de cunoscători mulţumiţi în faţa tablei care prezintă repartizarea convivilor la cele trei mese. Discuţiile se înfiripă în timp ce un piure de sfeclă cu corindru este servit pe post de antreu. Tineti între 20 şi 40 de ani, invitaţii se definesc drept epicureeni în căutare de noi experienţe culinare şi sociale. Australiana însoţită de un coleg este fascinată de această nouă formulă de restaurant, citeşte săptămânal blogurile celor două duzini de adrese din Londra care prezintă modul de preparare, succesiunea platourilor şi ambianţa serii, dacă este nevoie însoţită cu fotografii, astfel încât să-ţi lase gura apă. În Marea Britanie nu este nevoie de licenţă, cu condiţia ca în asemenea locuri să nu se vândă alcool.
Oricine poate deveni, pentru o seară, mare bucătar, ceea ce explică succesul fulgerător al dineurilor cu invitaţi necunoscuţi. Comentate de presă şi de ghidurile urbane, ele fac parte integrantă din peisajul culinar londonez. Ideea a fost lansată în ianuarie 2009 de o oarecare Miss Marmite, care îşi ascunde identitatea. Divorţată şi mamă a unei adolescente, vegetariană şi blogheriţă asiduă, ea şi-a transformat sufrageria în sală de primire săptămânală: The Underground Restaurant. „Am vrut să creez un loc alternativ, mai ieftin decât restaurantele, care propune mâncăruri sănătoase pregătite cu dragoste, în casă, de o gospodină“. A pus atât de mult suflet, încât aceasta a devenit între timp principala ei activitate. Are mulţi fani. Între felul principal şi desert, invitaţii merg să-i viziteze bucătăria în stil rustic şi îi ascultă poveştile hazlii despre viaţă, bărbaţi, fiica ei şi... aragaz.
Fragmente dintr-un articolul publicat în „Courrier international“
Traducere de Alexandru Ciolan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu