Am început facultatea în mansarda dinspre Arhitectură a Universităţii şi tot acolo am terminat-o.
Nimeni nu a socotit necesar să ne prezinte, bobocilor speriaţi care eram, facultatea, organizarea pe catedre, să ne plimbe prin săli şi să ne vorbească despre figurile severe care vegheau de pe pereţi. În schimb, cursurile propriu-zise, amânate după episodul leguminos de la Flora, au început cu o introducere în viaţa bibliotecii de sub acoperiş. Acolo se adunau, împinse de forţa irepresibilă a cuvântului devenit carte, sevele, aromate sau pestilenţiale, distilate din deceniile de trudă şi zbatere a celor trei etaje de dedesubt. O doamnă trecută de vârsta pensiei, filiformă, de o eleganţă austeră, purtătoare de aparat auditiv (ca să nu ne mai ascundem după degete: surdă bocnă) ne-a expus, cu o pasiune de călugăriţă, ispita sfântă a bibliotecii, minunăţiile pe care le adăpostea, modul de organizare şi toate celelalte secrete care aveau să ne ajute în următorii patru ani să accedem la cartea existentă în 4 sau 5 exemplare pentru cei 200 sau mai mult de cititori (pe vremea aceea nu existau xeroxuri)…
Pentru a citi restul articolului click AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu